726 matches
-
Iată un scurt, dar relevant pasaj, pe care l-am extras dintre rândurile respectivei analize: "Poate fi întruchipată divino-umanitatea lui Hristos prin mijloacele filmului? Poate fi "jucat" Hristos? Dispune histrionul care se încumetă la o asemenea ispravă artistică de puterea iconică necesară întruchipării Persoanei dumnezeiești, fără să aducă prejudicii naturii divino-umane a lui Hristos? Poate un actor să întrupeze "artistic" o icoană? Oare cel care poartă numele lui Iisus în filmul lui Zeffirelli este Cel descris de Scripturi sau stereotipul fad
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
orelor de clasă - curriculum nonformal: vizita la Muzeul de Științe ale Naturii - Iași; minilecții - realizarea unor postere tematice, investigarea atlaselor zoologice, a unei bibliografii minimale referitoare la viața animalelor; pregătirea și realizarea unui interviu cu un specialist; realizarea unor scheme iconice, cu referiri la mediul de viață al unor animale. 2. Etapa desfășurării proiectului - faza administrării factorului experimental - proiectarea unității tematice: aplicarea probei inițiale ambelor colective implicate în experiment; predarea interdisciplinară a unității tematice „Animalele” pe eșantionul experimental (clasa a III
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
deveni în curînd rigor mortis: El rămîne imobil, cu fața rigidă, ca o sculptură tăiată în marmura de Paros. (Adstupet ipse sibi uultuque inmotus eodem haeret, ut e Pario formatum marmore signum.) Narcis devine un semn (ut signum) un semn iconic al unui semn ca realizare a unui constructivism radical: un personaj este un construct și nu o persoană. În opoziție cu înțelepciunea populară, Narcis nu greșește cînd se admiră: El admiră tot ce-l face admirabil". Tragedia nu i-o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Gorilul a făcut războaie și congrese. Încălțat cu manșete lustruite și inelat la degete cu aur și briliante, purtând joben și fumând havană, el cere capete și procente din împrumutul popoarelor mai mici." Pentru că vom analiza, mai pe îndelete, ficțiunea iconică în secțiunea dedicată poeticii violenței, aici vom adăuga câteva observații cu caracter general și anticipativ. Observăm că imaginarul violenței, decupat în "cadre descriptive" care interferează cu diferite alte secvențe la nivel textual, captează elemente escatologice pe care le expune cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al cărei instrumentar îl împrumută, ofensiva directă, nedisimulată fiind justificată de o pervertire generală a valorilor. Din acest unghi, multe dintre textele care alcătuiesc campania anticlericală au un pronunțat caracter satiric. Dar violența argheziană se materializează adesea și prin ficțiune iconică (aici ipotipoza e procedeul retoric predilect), constând în prezentarea abstractului prin imagini concrete, sugestive, care plasticizează scena, "agresivitatea lingvistică primind corporalitate autolegitimatoare"188. Cele două ipostazieri fundamentale ale agresivității în pamfletul arghezian sunt adesea indisociabile, de aceea ne propunem să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
selecția denominărilor peiorative: hoți, nebuni, isterici, imbecili etc., la care pamfletarul recurge deseori în ofensiva directă, combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și cel figurat, mizând pe forța de sugestie și persuasiune a reprezentării iconice. El își disimulează, în fond, ideologia în spatele unei imagini cu mult mai grăitoare decât orice explicație sau descriere referențială. Astfel, imaginea șocantă a efectelor războiului este construită de pe poziția celui care incriminează vărsarea de sânge printr-o construcție eidetică neverosimilă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aștept să te retez în două cu nuiaua, tăvălit [...] șira spinării ți se va rupe cu nuiaua asta", "Ți-a sunat ceasul năpârcă. Îl asculți? A bătut ceasul tău din cimitir". Avem în față nu desfășurarea de imagini din ficțiunea iconică, ci un tir verbal de reproșuri, acuzații, insulte, a cărui miză e exclusiv de ordin afectiv. Amenințarea răului e iminentă, de aceea pamfletarul rupe, brutal, contactul cu orice formă coerentă de argumentare și cedează impulsului umoral de furie: "Uită-te
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un editor!), Știința găinii. Dumneata aprobai și strigai mereu, nu știu de ce, "mintenaș!"..." 3. Grotescul. Am văzut deja, în exemplul de mai sus, modul insidios în care grotescul acaparează ficțiunea, devenind sursa unui comic fantezist, care se substituie, prin ficțiune iconică, de cele mai multe ori, coerenței argumentative. Dată fiind pregnanța procedeului în pamfletul arghezian, considerăm oportună o analiză mai amănunțită. Mai întâi, trebuie remarcat că grotescul arghezian sancționează obiectul nu prin exces de devalorizare, ci prin metamorfozare șocantă, într-un spirit afin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
constipației lor consistente" sau "organul polemic al trupului său a reușit să scoată un horcăit porcesc", extrem de răspândite în publicistica pamfletară argheziană, trimit la materialitatea inferioară a corporalului biologic sau la degradarea acestuia prin funcții animaliere. În text, ele concentrează iconic fenomenul metamorfozării, de obicei, independent de celelalte secvențe. Purtătoare ale unei forme infantile de agresivite, expresiile, deși traduc intenția vexatorie a enunțiatorului, sfârșesc prin a stârni râsul, prin imaginea anormală în care sunt "surprinși" împricinații. 4. Umorul negru. Se observă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tort", dacă ne e permisă asocierea, lăsat la final; el face obiectul unei culpe minore și, de aceea, perspectiva enunțării se poate schimba radical. O tendință constantă și firească, în publicistica polemică argheziană, este abandonarea discursivității retorice în favoarea unui lirism iconic al agresivității, care preia dubla funcție (expresivă și argumentativă) a metaforei, fapt semnalat, de altfel, și de o însemnată parte a exegezei. Într-un articol amplu (prin raportare la cele mai multe din gazetăria sa), publicat în 1937 și intitulat, neutru și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de noblețe. Pentru a reuni materialul și spiritualul imaginii, e nevoie de o interdisciplină: mediologia. Înlăturând obstacolul umanismului, care nu admite că și subiectul este prelungirea obiectelor sale, nu numai invers, ea ne permite o perspectivă coerentă asupra variabilelor eficacității iconice. Provocarea mediologică Amestecăm excesiv genurile, locurile și epocile. Eram în teologie, iată-ne acum în politică; și vorbeam înainte de artă și de stil: așadar ce fel de discurs este acesta? Impur, da, căci se află la intersecția unor câmpuri multiple
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
micul ecran. Acest om de treabă, care nu era cleric, ci negustor, nu voia decât să-și vândă produsele cu ajutorul unei imagini frapante. Telespectatorii s-au folosit de ea pentru a-și satisface o veche sete de răzbunare. Căile eficacității iconice nu sunt mai puțin impenetrabile decât cele ale Providenței. Nicio imagine nu este inocentă. Dar, bineînțeles, niciuna nu este vinovată, fiindcă noi ne obligăm pe noi înșine prin intermediul ei. De asemenea, cum nicio reprezentare vizuală nu este eficace în și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dinamică", această nouă scriitură prin imagine pe care ne-o anunță Pierre Lévy cu alfabetul vocalic care notează sunetele. Imaginea a fost primul nostru mijloc de transmisie; Rațiunea grafică, mama științelor și a legilor, a rezultat lent dintr-o Rațiune iconică. Așa cum fabula a precedat cunoașterea, iar epopeile ecuațiile, glifa are un avans de zeci de mii de ani față de graf. Notarea fonetică prin semnul scris este legată mai mult de stat, mai puțin de supranatural, și mult mai târzie (-3000
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Hegel lichidat, cei care încalcă ordinea juridică mondială nu mai sunt inamici sau antagoniști, ci delincvenți, i.e. suspecți care trebuie identificați vizual cu ajutorul unei fișe antropometrice informatizate. Vizualul operează de partea vardiștilor. Hoții nu au un punct de vedere. Triumful iconic a produs astfel supraimaginea, formă desăvârșită a non-imaginii, căci imaginea absolută nu mai este imaginea nimănui (decât a programului pe computer sau, la televiziune, a programului colectiv care este opinia publică). Caz clasic de inversare prin atingerea limitei: broasca, după ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lor cristalizează o subiectivitate colectivă. Valorile timpului sunt "golurile" imaginii răsturnate în "plinuri"; ideologia lui, o iconologie sui generis. Ceea ce se numește "noua gândire" nu este, fără îndoială, decât eternul negândit al imaginii actualizate de mașinile noastre de vizionare. Rațiunea iconică roade inexorabil "Rațiunea grafică", iar suprapunerea celor două face momentul nostru cultural, fotografie tremurată pasibilă de două lecturi opuse, după cum o privim pornind de la una sau de la cealaltă, de la trecut sau de la viitor. Teolog protestant al grafosferei, Jacques Ellul anunță
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atât de mult, să nu se întoarcă împotriva adevărului Cărții, îndemnând la o lectură superficială. Frații Lumière și Heinrich Hertz nu par să fi avut aceeași premoniție pentru imaginea industrială. Totuși este adevărat că prea multe imagini ucid Imaginea. Inflația iconică își are propria lege a lui Gresham, ca și cealaltă: cea proastă o alungă pe cea bună. Albume, pliante, reviste, afișe, firme și ecrane ne potopesc cu incitări vizuale, diferențele dintre opere și produse se estompează și toate pierd în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trăi taina preschimbării vinului și a pâinii în sângele și trupul lui Hristos. Un practicant autentic al unei tradiții eronat catalogate drept „idolatre“ se va închina nu idolului din piatră, ci prezenței divine care se manifestă prin ea în manieră iconică. O analiză matură și edificatoare în acest sens, purtând pregnant (și inevitabil) amprenta demersului fenomenologic, se regăsește la Jean Luc Marion, în lucrarea Idolul și distanța: „[...] trebuie să schițăm funcția sau, mai degrabă, modul de funcționare a idolului. Asta presupune
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în economia ei. McCloud propune o interesantă schemă piramidală în care plasează stilurile creatorilor de bandă desenată între trei poli majori polul asemănării cu realitatea (stiluri "realiste" în care desenul se apropie de fotografie), polul sensului (în care stilul este iconic, abstract) și în fine, polul pictural (în care arta devine obiect, iar liniile, formele, culorile, "devin ele însele și nu au pretenția că sunt altceva").518 Randall Harrison propune o altă schemă tridimensională a desenului (în care include, pe lângă bandă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o existență aproape fizică, o "certitudine" pe care nu o au în realitate, însă pot conține și semne de punctuație care traduc emoții neformulate în cuvinte, care intră în imagine și participă atât la planul lingvistic cât și la cel iconic (odată cu trecerea la banda desenată realistă bula își găsește tot mai greu locul, întâmpinând aceeași problemă de care se lovise pictura care trece și ea la realism din secolul al XIV-lea și găsește tot mai dificil loc pentru aura
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
devin simboluri, care la rândul lor devin semnale pentru lectura benzii (chiar dacă există diferențe notabile între autori în privința utilizării și semnificației lor), semne "cabalistice" care marchează gândurile și vorbele tari, iar metaforele limbajului curent sunt extrase din cuvinte și recreate iconic (stele verzi, păsărele etc.).536 Fig. 5 Metafore cotidiene cu "carnație": de observat "porcul de câine" (imagine în imagine) Limbajul intern al benzii desenate, esențialmente vizual, funcționează prin interacțiunea "ideogramatică" a desenului, a scriiturii și a semnificanților referențiali fonici ai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cotidianului, clișeu antic, din descrierea lui Thales făcută de Socrate), toposul geniului (munca lui e solitară iar condiția sa e a artistului romantic), sau de gradul al doilea, definite ca "ceva ce se știe, dar prin care se exploatează valențele iconice, ironice ori ludice", conform aceluiași Dufays, și prin care are loc o distanțare ironică față de stereotipurile de gradul întâi.776 Din aceste "obligațiuni" ale poveștilor super-eroice, Reynolds conturează o caracterizare complexă și inclusivă a super-eroilor, operațională în discursul propriu acestor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tuturor") și planetară ("Campion al Păcii"), al paradisului terestru (socialismul) și sideral (comunismul).885 De altfel, întregul discurs îmbina "monomania cultului personalității", "mitomania patriotismului general" și "delirul amatorismului poetic", într-un festivism ce sfidează realitatea prin "minciună didactică și trucaj iconic", transformând starea de fapt într-o poveste de "pășunism proletar cu iz edenic", care pendulează între sensibilitatea prin idilism și persuadarea ideologică prin severitate.886 Comunismul juvenil exhiba mărci inconfundabile: uniforma (prin care elevul își afirma condiția socială), numărul matricol
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
va da ultima suflare într-o îmbrăcăminte de condamnat; de aceea, apărea cu ușurință ideea, că bărbatul trebuia să treacă printr-un calvar înainte de a muri." Reginaldo Ustariz, Che Guevara. Viața unui mit, p. 407. În contrapondere la această imagine iconică, romantică, se conturează una mai puțin flatantă, a doctrinarului comunist rigid, obsedat de moarte, anarhistul intervenționist, figură contradictorie, de "martir nicicând dezarmat", un "simbol inofensiv sau idealist asasinat" doar pentru cei care nu l-au cunoscut și nu i-au
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și care conținea bucăți de pergament pe care erau înscrise rugăciuni. ibidem, p. 145. 528 Ibid., p. 149. "Apendicele", semnul care face legătura între indicațiile scenice ori verbale și personaje ori situație, are rolul de a produce "vorbirea directă". Mesajul iconic se substituie ocazional celui lingvistic, iar dacă anumite tipuri de scriere (pentru cititorul occidental scrierea arabă ori cea chineză, de pildă) capătă valențe imagistice, unele imagini pot căpăta funcții lingvistice, mai spune autorul. ibid., p. 150. Pentru unii, banda desenată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]