524 matches
-
nu și cine sînt cei care sînt răsplătiți printr-o "viață îmbelșugată" în societatea media și de consum. Publicitatea demonstrează cum pot fi soluționate problemele, cum poți fi fericit, plin de succes și popular, achiziționînd produsele de consum potrivite. Cinematografia idealizează "stilul de viață american" și oferă modele de identificare foarte îndepărtate de realitate, în timp ce imaginile ce prezintă acte de violență sporesc în mod semnificativ. Mulți dintre cei ce se ocupă de studiile culturale celebrează acest tip de cultură și mod
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
călăuza credinciosă și tăcută a creștinului Îl proiectează pe om din spațiul profan, În unul sacru al teofaniei, Întrucât frumusețea icoanei, ca asemănare divină, este mai ales spirituală și nu fizică, arta icoanei nu imită natura, ci crează o formă idealizată pentru a reprezenta ceea ce e mai presus de imanent și rod al lucrării Sfântului Duh. Sfântul Ioan Damaschin, mare apărător al icoanelor amintește: Date generale ale icoanei, Icoana „Maica Domnului cu Pruncul” având dimensiuni / Atelier - influență școală rusă, pictură culori
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Am atins un punct în care trăiesc cum gândesc". Adică tu, scriitorul, acolo, în lumea intimității și firii tale, atingi punctul în care trăiești precum... ticluiești! iertat fie acest sinonim "de jos", oarecum, pentru ceea ce ar însemna: scrii, creezi, inventezi, idealizezi... Da, e mult (și "captivant") spațiu de mediație între biografie și textul artistic... Chiar în imposibilitatea realizării unor sinteze comparative cât de cât obiective între pe de o parte conținutul (și frământul) terestru al(e) vieții personalității creatoare și conținutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
starea, cu psihologia de dinainte de ’38, și nu din cauza „noii mentalități” de data aceasta, ci pentru simplu motiv că și „starea, psihologia și moravurile politice” dintre războaie erau departe de a fi de nivelul celor din Apus. Unii tind a idealiza această scurtă perioadă În care, e drept, aveam leul puternic datorită petrolului, În primul rând, și unei imagini cvasi-pozitive În ochii Europei, dar... relele care curgeau din epoca fanariotă și din mai adâncurile secolelor de istorie ne apăsau prea mult
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În societatea și În mentalitățile de azi, suntem un fel de cetățeni de categoria a doua, dacă nu un fel de paria! Aproape victime „ideale”, În unele cazuri, și acest cult al tinereții ce exclude orice alt fel de valori, idealizând-o, Îngrămădind asupră-i toate calitățile, este, cred, una din formele „ciclice” prin care o societatea civilizată „recade” Într-un tip de primitivism. Europa, „Îmbătrânind” și suferind câteva războaie și sisteme barbare, s-a „Îmbolnăvit” cred eu de unele „ticuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
umanitarul, e mai corect și că eu sunt cam șmecher. Prieten cu toată lumea, domnilor! "Guelf la ghibelini și ghibelin la guelfi". Nu e prea grozavă, recunosc, postura mea de suflet mare. Acest bun samaritean care acordă ajutor fără a-și idealiza acțiunile repune în cauză ideea reflexă că orice baricadă comportă o parte a celor buni și o parte a celor răi. Când părțile se iau la bătaie, lumea consideră imediat că unii sunt virtuoși și ceilalți infami. Dar o asemenea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
roșie a cooperativizării, nu mai este decât un paradis în paragină. În Sibiu mi-am trăit însă adolescența ca elev al Liceului "Gheorghe Lazăr", marcat fiind de farmecul său medieval ce și-a pus amprenta pe firea mea de poet. Idealizează, te rog, cât poți, atmosfera cultural-amicală a Sibiului care te-a luat captiv... Numai în Sibiu pot visa cu ochii deschiși. Aici am realizat lucruri pe care, în altă parte, nu cred că le-aș fi putut face. O revistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
erau oameni foarte buni. Despre asta, iarăși, v-ar putea spune mai multe doamna căreia aș vrea să vă prezint, la un moment dat. Cred că era variabil, însă, bănuiesc că buni, pentru că era totuși o întreprindere, nu vreau să idealizez acuma, dar era o întreprindere într-o anumită elită, zic eu, pe de altă parte, cred că erau profesioniști de calibru, în toate categoriile, de înaltă categorie și lăcătuși, și tot așa, dar, nu i-am cunoscut personal. N. D.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Într-un sens care în opinia mea e frumos. Consider "Bătrânul și marea" o capodoperă! Mesajul care l-am primit de la Hemingway este că un om poate fi distrus, dar niciodată învins"! Nu mi-am propus să consemnez o "întâlnire" idealizată între Hemingway și Cuba. Și Hemingway și Cuba n-au nevoie de artificii și cosmetizări, sunt frumoși și luminoși cu istoriile și poveștile lor adevărate. A fost cred o întâlnire fericită, o relație de admirație și respect reciproc, bărbătească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
aver inteso". Referirile la Petrarca apar în primul rând al scrisorii și se referă la Triumful eternității: "Tarde non furno mai grație divine". O posibilă distincție între "quelle loro amorose passioni" și "quelli loro amori" sugerează o diferențiere între "amori" idealizați de Dante și Petrarca pentru Beatrice și Lăură și tristele și romanticele aventuri și peripeții "amorose" ale lui Tibullus și Ovidiu. Tibullus a fost considerat întotdeauna un poet minor, însă acest lucru nu se putea spune de Ovidiu. Pasajul pare
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
adevărata lui temelie populația țărănească. În noile condiții, urma să se acorde prioritate ridicării satelor, dar nu imitîndu-se orașele, ci numai din inițiativă țărănească. Nu se poate spune că multe critici ale lui Motru la adresa capitalismului nu erau întemeiate; el idealiza însă relațiile de tip feudal și nesocotea direcția obiectivă de dezvoltare a societății. Făcînd constatarea întemeiată că țărănimea era "tratată vitreg", nu se oprea și asupra lumii din mediul urban. Întemeiate erau și unele aspecte ale criticii îndreptate împotriva politicii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a acestei perioade era așa-numita sîrbă slavonă, o creație artificială apropiată de slava bisericească, dar nu și de limba vorbită de oamenii de rînd. Ca și pe timpul dominației otomane, biserica păstra vie amintirea imperiului sîrb medieval; trecutul istoric era idealizat și făcut să pară glorios. Picturile și literatura bisericească evocau de asemenea trecutul. Activitățile culturale ale mitropoliei erau sprijinite de cele din cadrul mînăstirilor de la Fruška Gora. Cu toate avantajele de care se bucura, biserica sîrbă nu era deloc mulțumită de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Tatomir, emblema Muzeului Țăranului Român, și l-am pus în cameră. Mi se păruse mie că Tatomir ăla seamănă cu bunicul meu. Bunicul meu care trăise acolo, Între Prahove, și fusese zidar. Nu-l cunoscusem bine și de-aia îl idealizam. Făcuse case. Mergeam, mă uitam la casele alea și mă simțeam bine. Lucrase și la o fabrică de hârtie. Pleca dimineața într-un funicular ruginit și rămânea cu zilele prin coclaurile alea din Bolboci. Pe-acolo, când plouă, fulgerele îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
conștientă de ceea ce comunismul mi-a luat decât după 1990. Mai ales când am ieșit prima dată din țară. Aveam 25 de ani. Viitorul mă speria la fel de mult ca trecutul recent. Trebuia să fac față unei lumi pe care o idealizam și pentru care, credeam atunci, nu eram pregătită. Mi-aduc aminte de prima fotografie pe care mi-a făcut-o cineva după ’90, o rudă de-a noastră din străinătate. Sunt îngrozitor de slabă, zâmbesc chinuit, am o față masculinizată, îmi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o astfel de scenă, trebuie să fim siguri că în dreapta șoferului sau undeva pe stradă există femeia față de care omul nostru vrea și el să-și dovedească bărbăția. În lumea șoferilor culturali, prezența feminină se numește îndeobște muză și este idealizată, deci absentă - și totuși, atît de prezentă, cum ar zice cei înclinați spre reverie poetică ; iar publicul este și el o ea, față de care ne umflăm în pene și ne cocoșim cum știm noi mai bine.) Pentru a nu fi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
soț", printre căsuțele albe unde "ramuri bat în geam...", în vechiul decor provincial, atât de familiar spiritului nostru, care evocă tihnitele orașe ale Moldovei. Dar după cum "Codrul" lui Eminescu nu e decât codrul copilăriei lui, pădurea de la Ipotești crescută și idealizată în imaginația lui de poet, tot așa dintre orașe, Iașul pare singurul care a vorbit sufletului lui. I-a vorbit, nu numai prin poziția sa încântătoare, dar mai ales prin atmosfera și prestigiul de capitală decăzută, prin ușoara-i melancolie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fost... Nu mai discern profunzimea timpului trecut. Viața mea și-a pierdut, parcă, elementul substanțial: durata... Adeseori, de când am întreprins să leg între ele diversele mele amintiri despre orașul meu, m-am întrebat dacă nu cumva imaginația mea diformează realitatea, idealizând-o. Se poate... (îmi răspund eu însumi). În materia aceasta, am mai spus-o, nu-mi fac mari iluzii. Trecutul are, prin chiar natura sa, un farmec irezistibil, o poezie aparte poezia lui... Mai întotdeauna trecutul ne pare frumos pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Pe Apolo! Nu știam că Fidias e rudă cu această zeiță. Acum știu de ce e atît de frumoasă!... Și dacă era de ajuns ca grecul să coboare privirea pentru ca șarpele zdrobit de Apolo să redevină Întreg, faptul dovedește doar că, idealizînd, el nu vroia totuși să tragă un hotar inaccesibil Între sineși Olimp. Aceste gînduri Îmi par convingătoare, cel puțin pînă În clipa cînd, renunțînd să privim un templu grec din afara lui, vom Încerca să-l vedem dinlăuntru. Cei care au
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stârnește ușor În zilele noastre confuzii de interpretare și chiar și cei mai buni comentatori ai lui Shakespeare par să se scalde În ambiguitate - a ajuns să fie considerată de unii drept o piesă rasistă. Politically correct, soluția este să idealizezi victima, să fii de partea lui Shylock. Dar nu despre asta a scris Shakespeare. Când citești atent piesa, sunt puține lucruri admirabile de spus despre Shylock, ceea ce nu Înseamnă că e lipsit de dimensiune tragică. Dar dimensiunea lui tragică se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-l pe Shylock, ci pune sub microscop relația călău-victimă, care se perpetuează atâta vreme cât nu e oprit jocul răzbunărilor. Pe acest fundal, tema iubirii dintre cei doi tineri devine destul de ambiguă, căci amărăciunea e prezentă tot timpul. Nici Îndrăgostiții nu sunt idealizați, astfel Încât povestea de dragoste din piesă apare mai puțin evidentă. Ceea ce străbate este experiența unei situații umane fără ieșire. Cu câțiva ani Înainte montasem la Boston aceeași piesă, fiind interesat de relația spirituală a iubirii. Dragostea dintre Bassanio și Portia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
poezie care beneficiază în limba română de mai multe versiuni, datorate lui George Lesnea, Lucian Blaga (leatul lui Esenin!), Ioanichie Olteanu... Subiectul, care învecinează banalitatea (asprei vieți țărănești) cu tragedia (maternității) demarează cât se poate de simplu: un mujic deloc idealizat de ultimul poet cu satu-n glas își face, amenințător, apariția, pe înserat, în pătulul unde, dimineața, cățeaua fătase șapte cățeluși roșcați, îi vâră pe toți într-un sac și se duce să-i înece, undeva, într-un ochi de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
față de femeie, adică mai exact desconsiderării ei în plan social. În Evul Mediu condiția juridică a femeii nu s-a ameliorat aproape deloc, dar cea socială a câștigat enorm prin cultul Madonei și instituția cavalerismului : de aici apariția amorului courtois, idealizat în poezia trubadurilor, în legende ca a lui Tristan sau a lui Lancelot. Mai târziu au apărut filozofii „libertini” și senzualismul, atât filozofic, cât și „galant”, apoi romantismul, pe urmă școala naturalistă și în cele din urmă Freud. În toate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
romantice și mistice să exerseze asupra mea o influență dominantă, ajungând la crearea unui curios trecut, între realismul născut, aproape feroce, care face foarte bine parte din natura mea totuși, și cultul imaginativ, poetic, grație căruia mi-am impregnat și idealizat viața. Da, există în mine un element de realism feroce care, traversând terenul neutru al judecăților mele în suspensie, sufletul meu, în anumite momente, își înfundă capul în primul rând. Când sunt de umoare realistă, iau cunoștință în mod crud
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai puțin gratuită. N-am murit de frig, dar când am ieșit din sală pe stradă era aproape de miezul nopții, m-am simțit ceva mai bine decât înainte: ceea ce dezmințea teoria de doi bani după care am avea tendința să idealizăm trecutul. Poate trecutul îndepărtat, a gândit cu glas tare Pastenague. Cât de îndepărtat? La 23 august 1944 aveam doar cei șapte ani de acasă: profesoară de pian și o fräulein care se tot chinuia să mă învețe limba lui Goethe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
un nud pe un piedestal. Ar putea reprezenta sublimarea iubirii. Figura, ca și cea a lui Narcis, este un androgin, nici bărbat, nici femeie, reprezentând unitatea imposibil de realizat a celor două jumătăți pe care, din acest motiv, omul o idealizează. Aceeași dualitate mai este de asemenea simbolizată de piedestalul aflat pe o podea cadrilată, plasat astfel încât jumătate din el se înalță pe un pătrat negru și jumătate pe unul alb, unind principiul feminin cu cel masculin într-o perfectă contopire
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]