492 matches
-
și cererile societale Putem evalua acum măsura în care grupurile articulează cereri într-o societate. Acesta a fost considerat rolul lor principal, dar perspectiva este adesea contestată ca fiind unilaterală, de inspirație occidentală și bazată pe o viziune mai curând idealizată a societății vestice (Almond și Coleman, 1960; Easton, 1965). Distincția dintre grupurile comunitare și cele asociative, și, în cadrul celei de-a doua categorii, distincția dintre asociațiile dependente și cele independente oferă un cadru pentru răspuns. O societate complet asociativă, sau
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Curtea a încercat să își concentreze acțiunea asupra disputelor între state și federație direct sau indirect, precum în cazul unor chestiuni de integrare rasială sau al trasării limitelor districtelor electorale și nu asupra disputelor între guvernul federal și o versiune idealizată a constituției. Celebrul caz Brown vs. Comitetul pentru Educație (1954), care a scos în afara legii segregarea rasială în școli, exemplifică o astfel de acțiune împotriva unei autorități locale, în acea situație. Expansiunea ideii de control de constituționalitate Curțile supreme de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Ce fericire! N-o simt decît aici! Nefericitul de mine care am căutat-o în altă parte", suspină Rétif de La Bretonne, care, părăsind la șaptesprezece ani ferma tatălui său, are măcar meritul de a face cunoscută o experiență personală 52. Idealizat, sacralizat, satul rămîne pentru el simbol al înseși "curățeniei sufletului și inimii", al fidelității față de un foarte îndepărtat trecut al dreptății și cinstei. "Să nu părăsim acest loc natal, îl face Rétif să spună pe bunicul său, să nu ne
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
am văzut, e inseparabil de nostalgie, adică de fixația în valorile copilăriei, de persistența lor în vîrsta adultă. Chemarea Salvatorului e replica la o situație de vacuitate, e vorba de căutarea unui tată absent sau de substituirea unei imago părintești idealizate, celei a unei paternități refuzate. Speranța în revoluția mesianică este expresia pulsiunilor unei voințe megalomane care modelează lumea după propriile sale modele. Imaginea contradictorie a Orașului, protector sau tentacular, corespunde celei a Mamei, a locului închis și sigur, sau a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
totuși că întotdeauna în normal există germenele patologicului. De fapt, fiecare dintre miturile politice pe care am încercat să le conturăm există, sub o formă banalizată, minimalizată, în afara cadrului specific societăților bolnave. Atașamentul afectiv față de visul îndreptat spre un trecut idealizat a alimentat întotdeauna epopeea și romanța, cultul eroilor legendari. Ideologia Progresului, ce domină de mai bine de două secole societățile occidentale, credința în Rațiune, în Știință și în Tehnică, credința în instaurarea, în sfîfșit, a unei lumi a fericirii și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ales dulciuri. Cei doi stimuli (siluetă și ciocolată) se potrivesc destul de bine în această complementaritate a mecanismelor psihologice. Să începem prin a aborda primul aspect a acestei mișcări de balans, adică emoțiile negative provocate de idealul de siluetă feminină. Imaginea idealizată a femeii și emoțiile negative Un experiment realizat de psihologul Gayle Bessenoff a arătat că prezența siluetelor în presă și la televizor provoacă o scădere a bune dispoziții și sentimente latente de frustrare. În acest experiment Gayle Bessenoff a arătat
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
compozițională a intrigii, ci valorile sale, lecția morală indusă și/sau dedusă. "De fapt, în ficțiune lectorii caută aserțiuni despre lume" (J. Smarr, apud Kibedi-Varga, 1989: 68). În raport cu lumea reală, lumea posibilă a basmului, de pildă, oferă o imagine compensatorie, idealizată a victoriei binelui și pedepsirii răului (C. Bremond, 1973, Les bons récompensés et les méchants punis), sinteză de "mitologie, etică, știință, observație, morală" (cf. pertinentei caracterizări a lui George Călinescu). 5.8. Modelul "gramatical" al lui T. Todorov Gramatica Decameronului
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nevoii fundamentale de acoperire a corpului cu veșminte), pentru a face parte dintr-un grup social de elită (a se vedea rolul motivant al vedetelor în lansarea mesajului publicitar pentru un nou produs), pentru a se proiecta într-o personalitate idealizată, mitologică. De fapt, publicitatea, ca și imaginea pare să opereze o regresie (sau progresie) către dimensiunea mitică, prin care se stabilește o mediere între ordinea cosmologică (sau starea naturală de indiferențiere a vîrstei de aur) și ordinea umanului, între natură
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
expresie a specificității obiectului și scopurilor sale, iar acest aspect ar putea să caracterizeze toate științele sociale, probabil pe cele nonexperimentale la un loc. Semnalul diferitului în coagulare este dat, bunăoară, de imposibilitatea de a aranja configurațiile într-o ordine idealizată, a evoluției, chiar dacă nu suntem prea siguri că este corect să procedăm în acest fel. Nedumerirea, ca și confuzia, se amplifică și în privința a ceea ce am numit a fi inversiunile abstractă și concretă, care se produc, dacă se produc, între
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
aflată la baza tuturor religiilor..."15 sau "o psihologie intimă care se exprimă cu ajutorul unei terminologii simbolice".16 Mitul întemeiază religiile și privilegiază ca mod de exprimare limbajul simbolic. Scopul său ultim este " realizarea ideală a armoniei și calitatea umană idealizată supraconștient".17 În mod indirect, autorul eludează caracterul sacru, revelat, al miturilor, așa cum îl prezintă, de exemplu, Mircea Eliade în cărțile sale. În schimb, autorul Divinității... nuanțează structurile mitice care întemeiază dintotdeauna culturile. Nu-și trădează însă perspectiva, interpretîndu-le tot
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar conține ca sens ascuns adevărul dorinței de armonizare, comună tuturor indivizilor speciei implicate în dezarmonizarea dorințelor și în exaltarea imaginativă a acestora, în mitologiile tuturor popoarelor, scopul ideal al acestei dorințe esențiale, realizarea ideală a armoniei și calitatea umanii idealizată supraconștient, este însă exprimat prin simbolul "divinității". Este în fond vorba despre efortul de definire din punct de vedere conceptual a semnificației acestui simbol suprem al mitului, "Dumnezeu", care este centrul de gravitație al tuturor speculațiilor filosofice, ele însele surse
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spiritul uman este simbolic "lumina". Dar spiritul uman nu este niciodată total obiectiv, ideal, absolut. Idealul ar fi un spirit ferit de greșeli și care să poată pătrunde însuși misterul vieții, în el, orice spaimă ar fi învinsă. Spiritul uman idealizat este proiectat imaginativ în mister. Numit simbolic "divinitate", divinitate supremă, Dumnezeu unic, imaginat ca spirit care limpezește și iluminează misterul, imaginat sub forma revelației sensului misterului și totodată a sensului vieții, misterul devine simbolic " Spiritul ideal și absolut". El este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
muri trupește decît sufletește. Fuga de pe cîmpul de luptă și chiar cel mai mic semn de lașitate era contiderată ca o dovadă a intențiilor rele secrete, care duc la preferarea plăcerilor vieții trupești supraviețuirii "sufletului nemuritor". Legenda relatează faptele fabulos idealizate ale strămoșilor. Fiii trebuie să se supună din generație în gene-Itție actelor de voință ale strămoșilor, povestite și, în cele din urmă, ipostaziate de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
traducerii: analizarea diferitelor instanțe psihice. b) Cele două faze ale politeismului 1)Prevalența semnificației agrare În virtutea faptului că soarele va simboliza întotdeauna mai clar supraconștiința umană, astfel încit soarele real va fi în cele din urmă înlocuit prin simbolul spiritului idealizat, prin simbolul "Spirit", epoca mitică se împarte în două perioade principale: politeism și monoteism. Perioada monoteistă este la rîndi ei împărțită în două faze caracterizate printr-o diferență în evoluția simbolului "spiritului", faze clar diferențiate (el puțin în privința culturilor care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și ajunge la monoteism. Obiectivul evoluțiilor anterioare a fost eliminarea speculației metafizce datorată interpretării literale a textelor, pentru înlocuirea ei cu imanența biogenetică a problemei etice și cu imanența supraconștientă a emoției încercate în fața misterului. Omul și-a creat imaginea idealizată numită "Dumnezeu" și mitul va susține că omul este creat după imagnea lui Dumnezeu. Mitul are tot dreptul să afirme acest lucru, căci spiritul a elaborat analogic și legal imaginea supraconștientă reclamată de misterul întregii existențe: viziunea unui singur Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin a discredita legendele mitice. Este în schimb important să subliniem cu putere și admirație că punctul culminant al filosofiei grecești, opera lui Platon, are drept scop principal demonstrarea faptului că divinitățile sînt simboluri ale calităților psihice umane, hiperbolizate și idealizate. Ne punem întrebarea care a putut fi motivul ascuns pentru care constatarea acestui adevăr esențial de către unul dintre cei mai mari filosofi ai antichității a cărui operă a fost pînă în zilele noastre studiată în cele mai mici detalii nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și prelungiri ale visului colectiv prin care sufletul primitiv, emoționat de misterul morții, a proiectat amintirea tatălui-strămoș în lumea de dincolo. Această imagine metafizică ancestrală a fost justificată prin valoarea sa motivantă bazată pe sugestibilitatea omului primitiv, datorită căreia exemplul idealizat al strămoșului divinizat exercita o influență decisiv motivantă asupra conduitei din timpul vieții. Speranța de unire după moarte cu tatăl-strămoș divinizat și imortalizat avea drept unic sens valabil influența emotivă pe care imaginea unei justiții transcendente a putut să o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
inconsistent în relatarea amintirilor despre copilărie, persistă obsesiv în afirmațiile standard pozitive despre rolurile parentale. Tinde să idealizeze copilăria, descriind-o ca sigură, minunată, dar imaginile evocate nu constituie suportul pentru protecție și îngrijire, care, de fapt, reprezintă portretul actual idealizat al persoanei în cauză. * Adultul cu atașament preocupat În copilărie corespunde unui atașament anxios rezistent, este invadat de amintiri dureroase în care relatează drama inconstanței, incoerența experiențelor micii copilării; Interacționează imprevizibil la stări de frustrare, cu agresivitate, mânie, iar histrionismul
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
răspunsuri. Răspunsurile la asemenea întrebări nu intră, bineînțeles, în sfera de aplicare a unui sistem bine definit de cunoștințe obiectiv verificate, așa cum se cer în idealul clasic al cunoașterii științifice sau în cel foarte asemănător, dacă nu chiar și mai idealizat, al formei cunoașterii matematice. Trebuie să exersăm o sumă de hotărâri individuale și să raționăm (așa cum a remarcat Pascal) mai degrabă în spiritul subtilității decât în cel al geometriei. Mai mult, răspunsurile pe care le propun sunt oarecum neortodoxe în
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Un paradox legat de femeia secolului al XIX-lea este discrepanta între neglijarea ei ca subiect real (juridic, economic, politic), pe de o parte, si idolatrizarea ei ca subiect imaginar, care fascinează secolul. Se percepe o tensiune surda între imaginea idealizata a femeii și realitatea prozaica. Neglijate în viața de toate zilele, femeile se regăsesc în cultul imaginilor 21. Imaginea ocupă un loc central în acest secol care se deschide cu dominarea imaginarului. Femeia simbolică alunga femeia din viața reală. Un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elle faisait" [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Femeia pariziana face să nască misterul, apoi îl face mai dens și nu se grăbește să-l devoaleze. N.Ferrier-Caverivière [p.605, 608] subliniază că imaginea mitică a unui personaj este simplificată, amplificata, idealizata (sau divinizata) și repetabila 44. Pornind de la enunțarea acestui, de fapt, mecanism de mitizare, ne-am propus să urmărim aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de ideile lui Appia, Meyerhold, scriind despre corpul actorului, sesizează tridimensionalitatea să ca element fundamental 374. Alături de cercetările de biomecanica privind corpul actorului în spațiul scenei, Meyerhold operează cu conceptul de stilizare, dominant în gândirea sa375. Tratată într-o manieră idealizata de romantici, pasiunea se impune deseori în toată brutalitatea în românul realist/naturalist din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Corpul, neglijat până atunci, iese din umbră și primește consistentă și densitate în românele naturaliștilor. Căutând să completeze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de un personaj (modern), de un timp (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și de un spațiu (Parisul). Dimensiunea socială corespunde interpretării ontologice a Parizienei în cadrul societății secolului al XIX-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
le-au rezistat arareori, ba chiar deseori le-au inițiat, au fost generatoare de evenimente istorice sângeroase 8. Îndepărtându-se de o tradiție deja înrădăcinată a urmării modelelor occidentale până la imitarea lor sistematică, astfel de curente autohtoniste imitau trecutul colectiv idealizat, conferindu-i statutul de icoană atemporală (și, pentru mințile lucide, anacronică) și învestindu-l cu un imaginar temei divin 9. Generațiile mai în vârstă susțineau idei etnonaționale similare, mergând de la viziunea naționalistă și populistă promovată de Nicolae Iorga (1871-1940) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
provincial, prizonier pe un campus asediat de lumea americană ostilă, filistină, arhaică, antimodernă, premodernă, postmodernă (dar niciodată modernă!), tânjind bovaric după viața socială și culturală a Parisului; un savant respectat într-un cerc restrâns, dar visând la arena publică, așa cum (idealizat) o văzuse el în Europa; un critic cultural pesimist și adus la disperare de declinul și demonetizarea sferelor înalte în care omul ar trebui să evolueze pentru a împlini promisiunea naturii umane; un educator pus în fața unor tabulae rasae care
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]