486 matches
-
confesiuni ale mamei sau chiar elemente sociale. Dincolo de caracterul intim, de conținutul individual, c. are un substrat social, istoric, cuprinzând referiri sau chiar comentarii la unele evenimente ce au impresionat conștiința colectivității. C. istoric consemnează nume și fapte reale sau idealizate, dar care, cu trecerea timpului, se îndepărtează tot mai mult de adevărul istoric. După două sau trei generații, rămâne doar schema c., care se adaptează altor eroi sau situații. Cele mai răspândite c. au fost cele despre Horea, Tudor Vladimirescu
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
este deloc recomandată, deoarece se poate acompania de o suită de perturbări psihice, chiar dacă uneori poate dinamiza consumarea travaliului de doliu. Altfel spus, copilul substitut pășește în viață cu un dezavantaj major, întrucât părinții îl vor compara mereu cu „statura idealizată”a defunctului, ceea ce înseamnă că din start el este deja o persoană istorizată, de unde și ambivalența care îl caracterizează. Mai apoi, este bântuit și de gândul terifiant că poate familia îi dorește moartea, ceea ce îi otrăvește suplimentar existența. Pe scurt
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
s-a alcătuit în funcție de creațiile lor? Or, cu o asemenea întrebare demontezi ușor orice pretenție literară. Nu sunt multe texte capabile să inspire conduite. În schimb, sunt eroi, uneori figuri de o zi, în stare să ofere prin gesturile lor idealizate un asemenea model. Ce nu pot să facă nici cei mai mari scriitori ai momentului, pot face niște anonimi. Și aici se vede perversitatea raționamentului conceput de Heliade Rădulescu: evacua instituția scriitorului și o întreagă literatură a momentului, admițând virtual
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pierderea mamei protectoare. Sosirea în lumea nouă implică ruptură, criză, separare și smulgerea individului și a tuturor mecanismelor de reglare, precum și continuitatea însăși a moștenirii sale culturale. Căutarea lumii noi este în mod inconștient cea a unei mame-țărâne-hrănitoare protectoare, adesea idealizate. Dar această viziune este chiar de la început decepționantă: statuia Libertății este imaginea unei femei reci, justițiare aproape neliniștitoare, unheimlich. Ea este o privire care scotocește conștiința precum nenumăratele ferestre inchizitoare de zgârie-nori pe care Karl le zărește de pe vapor. Sabia
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este pusă pe masa de scris. Dar scurtimea acestei povestiri întrerupte, neterminate, nu spune mai mult asupra acestei femei delicate, epistolara luminată de lampa mare și elegantă, care rămâne la distanță de orice, în prezența sa fantomatică. O asemenea figură idealizată, delicată, elegantă, este tocmai pe cale de a scrie sub o lampă mare cu picior o scrisoare, pesemne una dintre acele scrisori de care Kafka este doritor și însetat, scrisori în care te arăți "gol în fața fantomelor"609. Fiindcă a scrie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nostalgie ca simbol al unei epoci de prosperitate în opoziție cu prezentul dificil și viitorul incert. Lipsurile, inflația, grijile cotidiene își fac simțită prezența în discurs. Intervievații balansează adesea cu ușurință între trecut și prezent, proiectând asupra primului o aureolă idealizată. Memoria se dovedește reversibilă, cu infidelitățile ei, subiectivă, reținând fapte convenabile sau escamotând pe cele neplăcute din perspectivă personală. Se vădește foarte inspirată formula istoricului britanic Natalie Zemon Davis care, analizând cererile de grațiere ale prizonierilor, constata că adevărul devenea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dacă s`ntem datori să `ndreptăm greșelile comise față de el, `n același timp s`ntem obligați să scoatem `n evidență [...]. toate laturile sale negative și să ne ferim ca de foc ca din această reconsiderare figura lui să iasă eventual idealizată” (L. Rusu, op.cit., pp. 79-80). M. Nițescu, op.cit., p. 160. Ibidem, p. 260. M. Nițescu, op.cit., p. 264. Anneli Ute Gabanyi, op.cit., p. 113. Ediții din Critice au mai fost editate `n 1973, 1984, 1989, iar lor le putem adăuga
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
proximitate materială, ci de cod de comunicare și de viață. Același cod îl avea cel de la Sankt Petersburg, dar nu cel de la Simferopol sau de la Kazan. Acesta a fost un moment care ne-a lăsat un fel de imagine oarecum idealizată, exaltată, mitizată, de care suferim pînă astăzi. Era eficace doar ca referință ideală - în literatură, în artă, pînă în zilele noastre, cînd încă ne mai închipuim o Europă a luminilor, a creației pure, a bunei cuviințe, a bunelor maniere ș.
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
și impresionism, se conturează pas cu pas semiotica reprezentării muncii în opera de artă. Inițial, în artele vizuale munca este plasată într-o simbolistică intrinsec legată de un ceremonial ritualic, care ocultează efortul și degradarea fizică prezentând omul muncii vizibil idealizat (un exemplu concludent sunt reprezentările impresioniste ale țăranilor prezentați la munca câmpului încălțați și îmbrăcați cu haine foarte curate). Artistul ignoră de-a lungul timpului atât opresiunea violentă a sclavagismului cât și exploatarea din societatea capitalistă, când munca majorității devine
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
omnisciente și creează un panteon de ființe cvasi-divine, bodhisattva, care se dedică autoperfecționării, înțelepciunii supreme și izbăvirii întregii lumi (oameni, animale, spirite și zei). Prin renunțarea la Nirvana imediată, bodhisattva își însușeșteo misiune mesianică. Mahayana face din Buddha un om-zeu idealizat și din bodhisattva o excelență universală. Ideologia acestei ramuri a budismului se opune concepției theravadine care lasă să se înțeleagă că iluminarea este un proces personal, individualizat, chiar egocentric, ci vrea să reverse asupra lumii întregi taina revelației. Budismul mahayanist
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
Ecaterina, care este și prenumele mamei împărătesei Elisabeta. La 21 august 1745 are loc căsătoria dintre prințesa de Anhalt-Zerbst, devenită Marea Ducesă a Rusiei Ecaterina, și Marele Duce Petru. Ecaterina descoperă, încetul cu încetul, cumplita față a Elisabetei, în spatele imaginii idealizate a țarinei cu inima mare, tot așa descoperă, zi de zi, adevărata Rusie, barbară, crudă, jalnică, dincolo de aparența de civilizație. Cu Petru are, de la început, o relație proastă și este încă virgină după opt ani de căsătorie, din cauza unei probleme
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
parte din zestre, aparținând la început părinților ei. Ea va muri când micul Tolstoi nu împlinise încă nici doi ani.. Ulterior, mătușa Tatiana Ergolskaia, va prelua rolul mamei. De atunci, în imaginația lui Lev nu se regăsea decât un portret idealizat al mamei sale, perfectă, bună și iubitoare, si al tatălui respectat și iubit, moșierul pe care guvernul refuzase să-l angajeze. De fapt, Nikolai, fiind un revoluționar care împărtășea dorința decembriștilor de înlăturare a familiei imperiale și a sistemului de
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
de aproximativ 343 m/s la temperatura de 20°C. Lungimea de undă are un sens bine definit numai în cazul unei unde monocromatice, adică de o singură frecvență și ale cărei oscilații se repetă la infinit. În acest caz idealizat, lungimea de undă este cea mai mică mărime "λ" care îndeplinește relația unde "u" este parametrul oscilant al undei (de exemplu intensitatea câmpului electric în cazul unei unde electromagnetice, presiunea instantanee locală a mediului în cazul undelor sonore, etc.), "x
Lungime de undă () [Corola-website/Science/299283_a_300612]
-
acaparate, spre disperarea lui Stephen, de spectrul turbulent al politicii, eroul trăiește o primă decepție care îl propulsează în lumea lipsită de candoare a maturității. Figura mitică a lui Parnell rămâne însă pentru Joyce un simbol strâns legat de perioada idealizată a copilăriei, de „zilele auguste”, așa cum le va numi în "Veghea lui Finnegan". Conform lui William Butler Yeats, literatura modernă a Irlandei începea chiar atunci, cu decăderea politică a lui Parnell, când o societate „deziluzionată și mâhnită” a întors spatele
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pentru a le activa respirația: În portretizarea orașului modern, James Joyce refuză să cosmetizeze realitatea dezolantă și apăsătoare: volumul "Oameni din Dublin" se concentrează pe destine nefericite, strivite de banalitatea frustă. Vorbind despre unele opere irlandeze învăluite într-o aură idealizată, Joyce afirmă: „Mă dezgustă trăncănelile lor mincinoase despre bărbați puri și femei pure și iubire spirituală eternă: o minciună crasă în fața adevărului”. Motive precum alcoolismul și violența domestică ("Dubluri", "Grație", "Eveline"), singurătatea și iubirea neîmpărtășită ("Un caz dureros", "Arabia", "Cei
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
formula 55 iar operatorilor matrici pătrate formula 56 În reprezentarea proprie, matricea unui operator este diagonală și are drept elemente diagonale valorile proprii formula 57 Trecerea de la o reprezentare la alta se realizează printr-o transformare unitară în spațiul Hilbert. În situații foarte idealizate (de exemplu în cazul particulei libere să se miște în întreg spațiul), spectrul (sau numai o parte a spectrului) poate deveni continuu; pentru vectorii proprii corespunzători nu se poate defini o normă. Dificultatea se ocolește prin normarea la funcția delta
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
corespunde sfârșitului cuvântului și al grupului fonic, împiedicând apariția sinalefei și cu o singură rimă consonanta în toate versurile. Opera principala a lui Gonzalo de Berceo are o introducere alegorica, în care autorul se prezintă pe sine însuși în cadrul Naturii idealizate, servind odihnii omului și simbolizând virtuțile și perfecțiunea Fecioarei. Mai departe se succed douăzeci și cinci de miracole realizate de Fecioara Maria pentru cei care au demonstrat a avea multă credință în ea. Berceo nu inventează, ci doar modifică povestiri care circulaseră
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
lui Garcilaso este unul foarte caracteristic : este preocupat în mod special de muzicalitatea versurilor, folosind aliterația și un ritm bazat pe cele trei axe accentuale ale endecasilabului. Folosește într-un mod asiduu epitetul, cu intenția de a crea o lume idealizată, în care obiectele sunt arhetipizate și stilizate, la modul platonismului. Pe de altă parte, este foarte abil în descrierea a ceea ce este fugitiv și fugace; lirica sa produce o senzație vivace a timpului și este impregnată de melancolia datorată trecerii
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
avertizau asupra consecințelor drastice pe care le poate avea subordonarea față de Occident și implicit denunțau teoriile cosmopolite precum Sincronismul lui Lovinescu. În dezvoltarea sa, protocronismul a luat o valență puternic naționalistă, instrumentată politic de regimul Ceaușescu, care promova un trecut idealizat al țării, trecând peste regulile cercetării științifice și recurgând la date și surse îndoielnice, care puteau legitima mai ușor teoriile protocroniste. Este folosit astăzi pentru a desemna această tendință de manieră generală, sensul putându-se extinde asupra unor fenomene similare
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
demontată în măsura posibilului pentru a căuta istoricitatea diverselor sale personaje sacre și a evenimentelor relatate în care aceștia au fost antrenați doar sau au fost de-a dreptul protagoniști, istoricii și hermeneuții s-au aplecat și asupra biografiei, inerent idealizate, a Profetului. Toți subliniază dificultatea colosală a muncii de separare a prozei fantastice, pioase, de relatarea strict istorică și biografică. Soluția, așa cum subliniază islamologul contemporan Anne-Marie Delcambre, nu putea fi decât una singură : abandonarea ideii de a răsturna acest amplu
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
analiza veridicității afirmațiilor hagiografice de contextul istoric în ansamblul lui, ori pentru Arabia deșertică a secolului 7 acesta este o lume tribală, ale cărei cutume trebuie cunoscute și înțelese ca să putem aprecia ce este valid sau nu în descrierile oficiale idealizate. Portretul lui Mahomed care rămâne după efectuarea acestei munci, nu poate fi decât al unui om al timpului și locului său. Doar astfel pot deveni inteligibile evenimentele care au șocat generații de creștini, indivizi a caror religie a apărut pe
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
apariția statalitaților în deșertul inospitalier. Nu mai poate mira, de exemplu, faptul că Profetul a fost un războinic atunci când n-a avut de ales, și nici mijloacele și condițiile extraordinare pe care el le-a folosit. Astfel, departe de descrierea idealizată a Hagirei, critica istorică arată că Mahomed și grupul lui de imigrați la Iatrib a fost întâmpinat cu o oarecare ostilitate de anumiți leaderi arabi locali (de ex. Abdalah bin Ubai (cunoscut ca 'ipocritul' de către istoria pioasă musulmană), și care
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
Cervantes, datând din 1585. Face parte din subspecia pastorală („"o eglogă în proză"”, după cum a numit-o autorul), foarte apreciată în timpul Renașterii. Precum în alte romane de acest tip (precum „"La Diana"” de Jorge de Montemayor), personajele principale sunt păstori idealizați, care își exprimă sentimentele în cadrul unui peisaj idealizat („locus amoenus”). „La Galatea” se împarte în șase capitole, în care se dezvoltă o istorie principală și patru secundare, care încep în amurg și se termină noaptea, precum în eglogele tradiționale, dar
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
pastorală („"o eglogă în proză"”, după cum a numit-o autorul), foarte apreciată în timpul Renașterii. Precum în alte romane de acest tip (precum „"La Diana"” de Jorge de Montemayor), personajele principale sunt păstori idealizați, care își exprimă sentimentele în cadrul unui peisaj idealizat („locus amoenus”). „La Galatea” se împarte în șase capitole, în care se dezvoltă o istorie principală și patru secundare, care încep în amurg și se termină noaptea, precum în eglogele tradiționale, dar, precum în poemele bucolice ale lui Virgiliu, fiecare
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
adolescenților și tinerilor. În acest context, primul film din serie a picat ca „ploaia pe ogor însetat”, după cum scria Alice Mănoiu, realizatorii găsind tonul potrivit cu care să se adreseze tinerilor și extrăgând personaje și întâmplări atractive dintr-un mediu școlar idealizat. Cel de-al doilea film, "Liceenii", s-a axat pe elevi dintr-o clasă mai mică, aceștia anticipând „declarația de dragoste” ca psihologie. Succesul filmului este evidențiat și de faptul că, într-o cercetare sociologică, Oana Sârbu a fost considerată
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]