15,885 matches
-
valorile românești nu par o simplă provincie pe harta spirituală a lumii, ci ele participă, întrucât sunt o formă de a fi a Absolutului, la ceea ce constituie esența umanității“ (în vol. 1, p. 258-261). Fără a apela niciodată la o ideologie politică, revista se va orienta în mod constant spre o Românie profundă, spirituală, arhaică sau eternă, atemporală, ca o reacție nedeclarată fățiș la o Românie comunistă, superficială, devotată unui prezent ideologizat. Acest vector al unui naționalism spiritualist este susținut în
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
iar dacă ești împotriva acestuia ești împotriva revoluției!) rămân, cel puțin pentru mine, mistere de nedezlegat. Având în vedere că mulți dintre primii comuniști români aveau o oarecare educație, e uluitor să constați cât de repede au devenit victimele unei ideologii infantile, lipsită de subtilitate și de orice bază în realitatea imediată. Perceput ca un corp străin nu neapărat pentru că majoritatea primilor săi membri erau de alte etnii, ci pentru că pozițiile sale erau vădit anti-românești, comunismul din România a avut un
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
de aptitudini deosebite, erau creatori de frumos și au contribuit la sporirea tezaurului de gândire și de exprimare umană. Această valență, dar al zeilor, le garanta în evaluarea postumă un tratament privilegiat. Reiau prin urmare dilema relației dintre estetică și ideologie ca să arăt cum s-a soldat coliziunea în cazurile determinate de atașamentul față de conceptele de stânga. Deși n-a participat foarte activ la rezistența antihitleristă, ascensiunea lui Sartre după eliberare a fost înconjurată de un nimb al curajului și al
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
eficientă a foiletonisticii. Comentariile lui Ștefan Borbély fiind, de fapt, excelente introduceri critice, expozitive și evaluative în egală măsură. Deși în atmosfera agitat resentimentară de la noi, poziția echilibrată este mai degrabă asimilată platitudinii și lașității lipsei de asumare a unei ideologii combative. Oricum, mai nimic în aceste cronici din multiculturalismul zglobiu și relativizarea instrumentarului estetic pe care, la un moment dat, specialistul în psihoistorie le cerea cronicii literare. Printre multe lucruri exacte pe care le-am citit în această carte, remarc
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
altminteri explicabil, judecăți de valoare “supuse unor criterii de conjunctură, prea subiective și arbitrare pentru a avea efectul scontat”. Să precizăm că, în cel puțin egală măsură, trebuie apreciată emanciparea de conjunctură a unor judecăți care nu mai sînt aservite ideologiei, care nu se mai confruntă cu balaurii cenzurii instituționalizate. Cuvîntul de ordine firesc al criticii de după ’89 n-ar putea fi decît revizuirea. Surprinzător, confratele nostru se arată, conform unei scheme uzuale, de acord cu actul revizuirii în teorie, însă
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
nu s-a ales nimic și s-a dovedit că era... «praf aruncat în ochii opiniei publice». De la început greșeala se ascundea în formulare și în ipocrizia promisiunii. Nu se poate face un proces al comunismului care a fost o ideologie marxist-totalitară. Se poate intenta un proces unui/unor vinovați penal, social sau moral pentru «crime împotriva umanității» care nu sînt prescriptibile. La Nürnberg sau la Tokio nu au fost procesele nazismului sau ale militarismului nipon, ci a unor responsabili care
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Neagu etc., care abia se nășteau cînd debutau mai vîrstnicii lor confrați. Cu o tendențiozitate oarecum suspectă, autorul singurului nostru Dicționar al presei literare, vorbește, în ediția din 1996, despre faptul că Gazeta literară promovează, și “încă din primul număr”, “ideologia comunistă”. Nu încape îndoială că, mai ales în primul deceniu de apariție, Gazeta literară este tributară acestei ideologii, ca și realismului-socialist. De pe la mijlocul deceniului 7 încoace, lucrurile se schimbă însă în bună măsură, chiar dacă (dar e vorba acum de România
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
singurului nostru Dicționar al presei literare, vorbește, în ediția din 1996, despre faptul că Gazeta literară promovează, și “încă din primul număr”, “ideologia comunistă”. Nu încape îndoială că, mai ales în primul deceniu de apariție, Gazeta literară este tributară acestei ideologii, ca și realismului-socialist. De pe la mijlocul deceniului 7 încoace, lucrurile se schimbă însă în bună măsură, chiar dacă (dar e vorba acum de România literară) publicistica literară va mai cunoaște și alte sincope, de pildă după 1971 sau în toată jumătatea a
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
decisiv, reprezintă în scrierile lui Nicolaus Sombart - și mai cu seamă în volumul de față, - expresia încercării de a rupe barierele patriarhatului, exponent al unei ordini opresive, antiliberale. Negarea acestei ordini nu o face uzînd de instrumentele agresive ale vreunei ideologii sau doctrine, ci recurgînd la exegeza dezinvoltă, nonșalantă, a culturii, la imersiunile, tulburătoare uneori, în rezervoarele intimității sau ale teoriei psihanalitice. Nefiind doctrinară, viziunea lui Sombart asupra unei lumi în care reconcilierea celor doi termeni ai axei arhetipale masculin/feminin
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
și teroriști nu este desăvârșirea, nici infinitul și nici măcar idealul, ci banala dorință de putere. Ei caută doar suporturi ideologice pentru a accede în vârful piramidei. Drept dovadă, și Napoleon, și Hitler, și Ceaușescu, mai întâi și-au căutat o ideologie - animați în subconștient de pofta patologică a dominării - pentru ca apoi să adere la ea în mod fanatic. Revoluționar autentic a fost numai spaniolul irlandez Ché Guevara, pe care nimeni însă nu-l acuză de totalitarism. Dimpotrivă, cu toată contribuția adusă
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
Au fost aleși, spune în prefață Andrei Bodiu, nu neapărat pentru ce sînt, ci pentru ceea ce ar putea să devină, dintr-o (oare justificată?) în șansa pe care ieșirea în spațiul public al literaturii le-ar, eventual, aduce-o. Amprenta ideologiei (în sensul cel mai bun, neutru, constructiv al cuvîntului) optzeciste se simte puternic în inițiativa acestei antologii. Strategia publicării colective a fost de la-nceput singura în care s-a putut refugia multă vreme generația lui Cărtărescu și Nedelciu, iar ea
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
zis Sașa - apare ca personaj, dacă nu principal, în orice caz reflector. Nu mă aventurez în a-l numi personaj principal pentru că acesta este mai degrabă marioneta fragedă pe care o pune în mișcare energia marelui U.R.S.S. Educat în ideologia leninistă, Sașa este, de la început până la sfârșit, admiratorul febril al conducătorului rus. Entitatea centrală rămâne, deci, spiritul atât de binecunoscut al comunismului. Întîmplările de la școală, de acasă sau din satul natal al lui Sașa sunt întrerupte de capitole scurte, ca
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
Fără aceste puncte de sprijin, omul e singur în fața abisului. Prins iremediabil în "infernul suferinței concrete", riscă "prăbușirea în molozul propriei cărni" (p. 31). Omul lui Dan Stanca este victima unei crize metafizice devastatoare, iar personajele sale sunt expresia unei ideologii ce poate fi rezumată de titlul cărții lui Julius Evola, Revolta împotriva lumii moderne, invocată în roman ca un reper (p. 31). Fundalul romanului nu are nimic surprinzător în comparație cu decepțiile postrevoluționare ale tinerilor față de o Românie mizeră, insalubră fizic și
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
au fost două: a) de tip documentar (mai Întotdeauna, luându-se pe sine ca reper, nu În puține cazuri, punctând bolile trupului reumatism, accident cerebral, inimă bolnavă, picioare... neajutorate ș.a.); b) de epatare eseistică În orizontul culturii, civilizației, politicilor și ideologiilor lumii, Începând din Grecia antică, până la războaiele din Afganistan și Irak, ori până la America sieși contemporană. Din această perspectivă, intervențiile lui Octavian Paler, deși segmentate (cum altfel?), se reunesc pe podiumul unui „sceptic mântuit”. El nu a fost mizantrop, dar
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
doua zi, în același ziar se reiau ditirambii iresponsabili. Apare însă o frază despre legionarim. Autorul anonim al portretului, părând că-i acordă eroului său circumstanțe atenuante, comite o inexactitate: "De la mijlocul anilor ^30, Mircea Eliade a devenit susținător al ideologiei Mișcării Legionare, de care s-a distanțat ulterior și a refuzat orice referire la acea perioadă din tinerețea sa." în cele aproape 20 de rânduri am mai găsit și alte carențe. Operele lui Eliade nu au fost traduse în 18
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
și vizualul are aceeași pondere ca și muzica în codificare . Astfel, forma particulară pe care o ia o anumită operă la un moment dat este rezultatul determinării variabilelor ei de către un complex de factori printre care: stilul, concepția, personalitatea, inspirația, ideologia, mentalitățile, tradiția, curentul artistic, experiența, repertoriul, limba, distribuția, vocalitatea, tehnica, dispoziția, decorul, eclerajul, costumul, machiajul, colaborarea regizor-dirijor-solist, sensibilitatea spectatorului, feedback-ul, acustica sălii, existența supratitrării, etc. Prin urmare, nu există soluții absolute ori definitive. Pentru a ilustra ideile expuse mai
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
și îl nemulțumește, în aceeași măsură, “grabă” cu care coboară: “Mă tulbură cât de repede se decide de toate achizițiile de civilizație și cultură de dragul economicului, eficientului, neștiind că eficiența pe moment înseamnă catastrofă în timp. Văd proliferat cinismul, schimbată ideologia politică în ideologie economică, ambele la fel de imbecile, fiindcă îl taie pe om de la legătură să cu miracolul existenței și îl reduc la starea de obiect. Și asta mă descumpănește. Acest jogging cultural ... zicea bine Celibidache: 'sunt civilizații care nu cunosc
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
în aceeași măsură, “grabă” cu care coboară: “Mă tulbură cât de repede se decide de toate achizițiile de civilizație și cultură de dragul economicului, eficientului, neștiind că eficiența pe moment înseamnă catastrofă în timp. Văd proliferat cinismul, schimbată ideologia politică în ideologie economică, ambele la fel de imbecile, fiindcă îl taie pe om de la legătură să cu miracolul existenței și îl reduc la starea de obiect. Și asta mă descumpănește. Acest jogging cultural ... zicea bine Celibidache: 'sunt civilizații care nu cunosc cuvântul adagio'. Noi
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
care se întemeiază pe absolută încredere în om: “Copil al lui Dumnezeu. În sensul că, neștiind de unde vii și nici încotro te duci, păstrezi acea scânteie divină din tine și nu mai poți fi încălecat nici de doctrine, nici de ideologii și nici de interese economice. Pentru că stăpânul tău suprem este acest mare anonim, căruia îi spunem Dumnezeu. El ne-a lăsat acea scânteie divină din noi ca să putem să ne desăvârșim.” M IC H A E L A B O
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
a calculatorului, nu?!... Nu știu de ce dar de câțiva ani încoace, suntem amenințați și asaltați, în momentul în care se pune în discuție schimbarea ori modificarea unei legi (dezvoltarea și perfecționarea ei) cu tot felul de probleme, idei, curente și ideologii, promovate de tot de felul de pseudointelectuali - membri a, te miri ce societate civilă - care sunt deranjați ba de (ne)deschiderea dosarelor și deconspirarea celor ce au colaborat cu securitatea comunistă, ba de existența icoanelor în școlile românești, ba de
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
să nu uite totuși faptul, că în spiritul reciprocității, trebuie aplicată și vice-versa, în caz contrar, vom vorbi într-adevăr, de discriminare!... Nu asistăm, oare, sau nu suntem chemați să participăm, din nou, la o lămurire a doctrinei promovată de ideologii seculariști, secularizanți și secularizați în raport cu învățătura dreptcredincioșilor creștini, ori se aplică preceptul biblic „nu te teme turmă mică” - în mod distorsionat!... Iar dacă se ajunge în acest loc, în acest fel, este vai de cei care răstălmăcesc scripturile!... O altă
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
legalizînd căsătoriile și adopțiile homosexuale. O consecință logică a acestei politici fără minte este tot mai pregnanta teorie că nici copiii nu mai aparțin, neapărat, părinților lor biologici. Principalul instrument ori agenție de stat prin care Norvegia pune în practică ideologia secularista a familiei este inumanul și odiosul Barnevernet. Familia intenționala Odată demarată această confuzie privind „ai cui șunt copiii”, confuzia nu poate decît să se extindă. În urmă cu cîțiva ani The Institute for American Values din New York a publicat
COPIII BODNARIU – AI CUI SUNT EI? [Corola-blog/BlogPost/93814_a_95106]
-
Amy Gutmann și Stephen Macedo. Aceștia, dar și alții că ei, au în comun negarea autorității părintești naturale în creșterea și educarea copiilor lor biologici. Cei mai in varsta dintre noi își amintesc că aceasta a fost, de fapt, si ideologia și politica comunistă a familiei promovată în România totalitara a secolului trecut. Statul ne confiscă copiii Așa statul ne confiscă și copiii. Legiferînd căsătoriile homosexuale, statul a confiscat, expropriat, naționalizat, dacă vreți, instituția căsătoriei, iar acum face la fel cu
COPIII BODNARIU – AI CUI SUNT EI? [Corola-blog/BlogPost/93814_a_95106]
-
să ne uităm puțin cu cine stăm în aceeași barcă. Euforia începuturilor Să completăm deci imaginea, în favoarea adormiților: zece ani de internet comercial, zece ani de economie a informației, cinci ani de smartphone și cel puțin douăzeci de ani de ideologie aferentă, profesată de intelectualii internetului - adică mesajul potrivit căruia oricine are dreptul să-și atribuie singur puterea pentru a deveni o portavoce a opiniei publice și a participării individuale. Ce s-a ales din această euforie a începuturilor? Și oare
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
globalizării. O utopie tehnologică Fapt e că economia informației a dus, în actuala ei “versiune alfa”, exclusiv la apariția giganților industriali, la fenomene de concentrare a producției care-l tranformă tot mai des pe individ în exploatatorul propriului eu. Doar “ideologia californiană”, anunțată cu mulți ani în urmă Kevin Kelly, sfântul din Silicon Valley, [fondatorul revistei Wired] ascunde această revenire a neoliberalismului sub forma utopiei tehnologice. Prognoza lui Kelly, potrivit căreia oricine își poate confecționa de acasă propria celebritate de 15
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]