1,748 matches
-
se înțeleagă; transmisă celor doi de către Creator, nu se pierduse; fiul Profetului știa graiul lui Dumnezeu!!! Poate chiar Cuvântul... Nu e de mirare că un alt urmaș - Castelanul - are stări serafice; se arată doar celor pătrunși de har. Pădurarului, un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin. Când vrei să te retragi în tine, îți astupi ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
montează singuri: seara vor dormi liniștiți. Încerc să anticipez urmarea. Urmarea urmărilor. Adică TOT. Un trimis al Providenței. Lumea mă consideră ateu. E mai bine așa, se teme mai mult de Anticrist decât de Dumnezeu. Dar nu sunt atât de idiot încât să cred că pământul ăsta stă așa - în vânt - doar că se sprijină pe niște legi fizice. Savanți eretici! De la Faust încoace, visează copii în eprubetă! Viață fără de moarte! Alungarea durerilor! Ce mamă va fi aceea care va naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
decât oricine. Ești poet, nu? Ai scris o operă. — Și la ce te-aș putea ajuta eu, un poet? — E ceva nebunesc În moartea asta. Dante hotărî să nu ia În seamă jignirea. Ce i-ar fi putut răspunde acelui idiot? — Se spune că, dintre priori, domnia ta ești cel mai nimerit... continuă Bargello. — Nimerit să ce? — Să... să cercetezi prin lucrurile secrete. Căpetenia gărzilor rosti aceste vorbe pe un ton aparte, de admirație și totodată de suspiciune. Secretul e antecamera crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și ticăloșii care Îți fac cortegiu, atunci când... — Du-te și te fute, messere, Îl Întrerupse celălalt fără măcar să dea semne că se va ridica și Însoțindu-și cuvintele cu un căscat. „Vade et repetito“, se simți dator să adauge. Repete idiotule! strigă Dante. Anunță-mă, fecior de curvă, sau diseară o să dormi la Stinche. Omul se uită la el așa cum te uiți la un nebun. Apoi păru să Își dea seama, În sfârșit, de straiele lui fastuoase. Zăbovi cu privirea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dar asasinul trebuie că fugise de puțin timp, fiindcă trupul victimei Încă se zvârcolea În spasmele agoniei, mi s-a spus. — A fugit? Pe unde? Prăvălia are o singură ieșire, spre stradă. Cum de nu l-a văzut nimeni, dintre idioții ăștia blestemați? Îți spun că e o forță diavolească dincolo de toate astea! Poetul nu Îl mai asculta. Privirea lui străbătea Întreg localul, examinând din nou fiecare amănunt. Pereții păreau din piatră compactă și erau perfect vizibili, cu excepția spațiului dinapoia raftului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deschidea o magazie pe care, dintr-un motiv sau altul, spițerul hotărâse să o mențină În legătură cu spațiul principal. Iar asasinul lui trebuie să fi știut de asta. — Îl vezi? strigă iar Bargello. Masa de pânze Împiedica perspectiva. Dante spera că idiotul acela va tăcea, permițându-i să audă câte ceva. Uscătorul era cufundat În nemișcarea cea mai deplină, cu excepția freamătului ușor al pânzelor. Probabil că arhitectul prevăzuse niște deschideri, dispuse În așa fel Încât să genereze curentul acela ușor de aer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căpeteniilor de facțiuni... o acțiune imprudentă... Cum o să ieșim din nenorocirea asta? scânci șeful gărzilor. — Ce vrei să pricepi din politica Comunei, bestie? Ce poți ști despre ceea ce se agită chiar sub pământul pe care Îți sprijini labele? Până și idiotul acela Își permitea să Îi discute opțiunile. Acum, ar fi trebuit să Îl convingă și pe el, după ticăloșii de ceilalți priori? Își reținu anevoie mâna, care se ridicase deja asupra feței Înroșite a omului. Dar neliniște creștea și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
este altceva: cum de eu n-am observat cadavrul, că, slavă Domnului, m-am trambalat destul prin Încăpere... - Când? - Poftim? - Când te-ai trambalat? Senzorii de alarmă mi-au intrat brusc În funcțiune la parametri maximi. Foc, foc mare, incendiu! Idiotul de mine: mă luase gura pe dinainte, mă trădasem ca ultimul naiv, uitând pe cine am În față. Retragerea, băiete, cât nu e foarte târziu: Încă mai ai loc de-ntors; calm și artă teatrală cât cuprinde. Am privit-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totul până la locul unde i-ai ascuns. — Mă crezi cumva idiot? protestă indignat tuaregul. Te-ai gândit că am să te duc la ascunzătoare, ca apoi să vii cu o armată întreagă să-i salvezi? Dar tu crezi cumva că idiotul sunt eu ? se burzului celălalt. Știu foarte bine unde se află oamenii ăștia. O știu la fel de bine ca tine. — A, da? Și cine ți-a spus? N-am nevoie să-mi spună nimeni, răspunse liniștit Nené Dupré, arătând cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
kilometri... Ce părere ai? Opt milioane de kilograme de alimente ar fi hrănit două sute de mii de copii flămânzi timp de trei luni, dar în loc să salvăm copii, ne folosim ingeniozitatea, capacitatea organizatorică și milioane de franci pentru ca o mână de idioți să se omoare în Libia, în loc să lăsăm să fie omorâți în Niger. Făcu un semn de rămas-bun cu mâna în timp ce se îndepărta și adăugă: — Gândește-te bine la ce ți-am spus și nu mă mai bate la cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bărbații șaptezeci femeile tot ele mai mult sex slab sex frumos călugărițele Își devoră masculii se umflă lacome hrăpărețe deșănțate el e totdeauna cuminte mă laudă ea În fața prietenilor de parcă aș fi un pechinez de divan mototolul meu nătăflețul meu idiotul meu drag șaptesprezece ani de paradis ea la petreceri ea la vernisaje ea la ambasade ea la conferințe de presă ne facem relații dragă na că m-a stropit tot de noroi deșteptul ăla cu Skoda lui ce liniște s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
l’ai injuriée. Je me suis armé contre la Justice. Je me suis enfui. O sorcières, o misère, o haine, c’est à vous que mon trésor a été confié!... Et le printemps m’a apporté Vaffreux rire de l’idiot.“ — Trebuie să plec, s-a făcut tîrziu. Mi-e teamă să nu trezesc bănuieli. Mai rămîi, nu mi-ai spus nimic de cețurile din portul Le Havre, de vioara mea. La geamuri sînt tot perdelele alea Îngălbenite și praful... Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ca și cum ea simțise că fratele ei avea gânduri sinucigașe, prin comunicările secrete ale sufletului. - Feifel, ascultă, ce-i cu tine? - Mă gândesc să-mi trag un glonț în cap! Să termin o dată cu gluma asta proastă care e viața mea! - Ce idiot ești! Ah, Feifel, ce măgar ai devenit! Gândește-te că poate trăim numai o dată și tu vrei să mori! Ești un ingrat, Feifel! - Ce vrei de la mine? - Am aici, lângă mine, pe cineva care vrea să-ți vorbească. Feifel auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
își pieptănă cu grijă părul rar și mustața care-i umbrea buza de sus. Se îmbrăcă frumos și se duse la sinagogă. Pe drum, tocmai când se simțea eliberat de puterea spiritelor visate, auzi în el o voce ironică: - Ce idiot ești! Mai întâi se gândi la vechiul său demon zeflemitor, care încerca să se facă viu din nou. Dar treptat își dădu seama că nu era decât vocea Hannei, sora lui. Cuvintele erau familiare răsfățuri. - Acum o ai numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ești cretin? Voi, ăștia care puneți bombe, sunteți cretini? Abdulah înlemni. - Cum adică? Dar profetul, dar Yusuf, dar Islamul care ne învață pe noi, muslimii... - Taci bă, boule. Yusuf ăla e un cretin, încearcă să vă manipuleze ca pe niște idioți, mai ales pe cei mai idioți dintre voi. - Poftim? - Cum ai auzit. - Bă, ce dracu vrei? Ce-s glumele astea cretine? Lasă-mă să fut, doar de asta am acceptat să mă bag în treaba asta! - Mă tem că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de asta am acceptat să mă bag în treaba asta! - Mă tem că nu-i așa simplu. - Cum adică, se isteriză Abdulah, ce-i nebunia asta? Ce nu e simplu? Și tu până la urmă cine mă-ta ești? - Ascultă, băi idiotule, ție trebuie să-ți vorbesc în propoziții scurte, să încerc să-ți exemplific în fabule, pentru că ești prea cretin. Ia ascultă aici. Spune-mi, ție îți plăcea să trăiești? - Ăă... nu știu. Nu m-am gândit, râse Abdulah, uimit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am văzut, ca să nu-ți aduci aminte că am fost aici, ce trebuie să fac să pier mai repede, oameni întunecați ce m-ați ghidat către această cameră în care ascundeți de mii de ani rodul căutărilor voastre neobosite de idioți neostoiți? De ce nu-mi spuneți, ca să am un motiv suficient de bun să vă ucid, de ce? Înainte însă ca eu să pot avea vreun răspuns de la cine știe cine, pentru că nimeni nu are obiceiul să vorbească omenește în tot locul ăsta nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deschise de la clasele a șasea și a șaptea într-o bubuitură asurzitoare. Lecția se terminase. 9 Pentru a nu fi nevoiți să relatăm cele întâmplate claselor mai mici care umpluseră coridorul în timpul pauzei, am intrat cu toții în clasă. — E un idiot, un idiot sadea! spuse Stein, punându-și pe umărul lui Iag mâna sa albă care, pe fondul negru, se detașa ca o pată de smântână. Nu, Stein, nu te băga, frate! Îi dădu mâna la o parte Iag. Înțelege, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
clasele a șasea și a șaptea într-o bubuitură asurzitoare. Lecția se terminase. 9 Pentru a nu fi nevoiți să relatăm cele întâmplate claselor mai mici care umpluseră coridorul în timpul pauzei, am intrat cu toții în clasă. — E un idiot, un idiot sadea! spuse Stein, punându-și pe umărul lui Iag mâna sa albă care, pe fondul negru, se detașa ca o pată de smântână. Nu, Stein, nu te băga, frate! Îi dădu mâna la o parte Iag. Înțelege, n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cinci. Am să te aștept În claustru la cinci fix și, Înainte să se lase noaptea, am să-ți dovedesc că există În Barcelona ceva ce Încă n-ai văzut și că nu te poți duce la El Ferrol cu idiotul ăla pe care nu pot crede că-l iubești, fiindcă, dacă faci asta, orașul are să te urmărească și ai să mori În chinuri. — Pari foarte sigur pe tine, Daniel. Eu, care niciodată nu eram sigur nici de ora exactă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să se țină seama de susceptibilități, să se facă doi pași înainte și unul înapoi, ca să spunem așa, nu cumva să se întâmple să se supere cititorii pe un ziar care începuse să-i trateze ca pe niște trădători și idioți după atâția ani de armonie perfectă și lectură asiduă. Declararea stării excepționale, permițându-i guvernului să-și asume puterea corespunzătoare și să suspende dintr-o trăsătură de condei garanțiile constituționale, a venit să ușureze mintea directorilor și administratorilor de greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
apreciat ca extrem de liniștit, dar comisarul, cu un gest brusc, îl reduse la tăcere. Iar acum, deja la adăpostul pereților fortificați ai firmei providențial, s.a., cu tavanul și podeaua, îl fulgera fără milă, Nici măcar nu ți-a trecut prin cap, idiotule, că ar putea exista microfoane instalate în lift, Domnule comisar, sunt dezolat, într-adevăr nu m-am gândit, bâigui sărmanul, Mâine nu ieși de aici, rămâi să păzești sediul și folosește timpul ca să scrii de cinci sute de ori Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar putea exista microfoane instalate în lift, Domnule comisar, sunt dezolat, într-adevăr nu m-am gândit, bâigui sărmanul, Mâine nu ieși de aici, rămâi să păzești sediul și folosește timpul ca să scrii de cinci sute de ori Sunt un idiot, Domnule comisar, vă rog, Lasă, nu face caz, știu că exagerez, dar tipul ăla de la garaj m-a enervat, am tot evitat să ne folosim de ușa de la intrare ca să nu batem la ochi și acum ne iese-n cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
diavolului. Fu tentat să se apropie mai mult, dar acum cei doi se ignorau din nou. Se Îndreptă spre ieșire. În dreptul porții, fu abordat de un străjer. - Priorule, omul pe care Îl voiai e la Stinche. Dante tresări. Ce făcuseră idioții? El ordonase să fie căutat pentru a-l interoga, nu ca să fie târât În infernul acela. Trânti poarta și se avântă pe trepte, Îmbrâncindu-l cât colo pe străjerul năucit. Ajunse la poarta Îngustă și joasă a temniței de la Stinche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
repună ordinea În acele ruine Îmbibate de sânge. Începând cu trupul lui Arrigo, pentru ca acesta să nu Împărtășească soarta sinucigașilor. Avea să răspândească zvonul unei boli incurabile a filosofului, aflat pe drumul unei salvări imposibile În pelerinajul spre Roma. Oricum, idiotul acela de medic șef n-ar fi știut să facă deosebirea Între o Înecare și o moarte prin foc. Tensiunea ultimelor evenimente se mai relaxa, lăsându-l epuizat. Acea priveliște de ruine era bilanțul tuturor eforturilor sale, se gândi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]