621 matches
-
continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei S. Dacă ai fi avut răbdarea și curiozitatea de a-l aștepta pe cealaltă parte a uliței, l-ai fi văzut ieșind fără flori, cu un zâmbet uitat pe buze, de care scăpa încet-încet, abia după câteva sute de pași. Nu puteai ști dacă e un zâmbet de bucurie al unei misiuni bine duse la îndeplinire, un rictus de dezgust produs de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mare: de aceea mintea nu ți-o muncești cu nimic. În casă lângă blidarul cu smalțuri rare în fiecare zi păzești cu răbdare somnul marelui prunc. A mustrare clipind te superi doar când îngerii trântesc prea tare ușile venind sau ieșind. ÎNCHEIERE Frate, o boala învinsă ți se pare orice carte. Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ. E în apa. E în vânt. Sau mai departe. Cu foaia aceasta închid porțile și trag cheile. Sunt undeva jos sau
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
observat, gâfâind, ascuns lângă borna de protecție a unui colț de stradă, cu bocceaua mea sub braț. Astfel l-am văzut coborând pe Alatriste, resemnat și liniștit, Înconjurat de Martín Saldaña și de oamenii lui; după care i-am văzut ieșind fără căpitan, urcând În vehicul și plecând cu toții. Treaba aceea nu mi-a plăcut defel fiindcă nu știam cine și câți erau Înăuntru. Să mă apropii nu se putea, căci riscam la sigur să fiu prins. Așa că, plin de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tăiau talpa. Curând, își scoase și sacoul. Nici nu-și mai amintea unde îl lăsase. Cureaua și cămașa. Pantalonii. Într-un târziu, sub un cer desuet și buclat trandafiriu, se așeză gol pușcă pe trotuarul din fața porții verzi. O zări ieșind. Candidă și fără gânduri. Gigi Pătrunjel se ridică fript în două picioare și, sprijinindu-se de gard, o ținti drept în ochi. Tânăra își ascunse fața de priveliștea sfruntată a trupului gol și ezită să treacă pe lângă el. Numai că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
deștepți oarecare, că îl așteaptă o viață atât de imbecil de asemănătoare cu a lui ta-su și că nimic din ce a pus deo parte nu-l va scoate niciodată din lupta în noroi din care nu se vede ieșind învingător, în care se minte și în care se convinge din toate puterile că el, Lache, este totuși un om special, care merită cu siguranță mai mult, cât de mult, nici el nu știa, dar Lache știa că are undeva
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
negru cu cravată adecvată, schimbîndu-și de asemeni batista, la cinci își arbora smochingul tivit. Astfel de mutații în toaletă le practica Pomponescu chiar dacă n-ar fi fost decât cu Pomponeștile, ba chiar și singur. Acum pentru întîia dată fu văzut ieșind din dormitor cu o haină de casă de molton, pe care n-o folosea decât spre a trece la camera de baie. Cum era neras, produse puțină spaimă subretei, care nu-l recunoscu. Normal, Pomponescu examina dimineața și seara în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
legătură între vînzătoarea veselă, plină de viață, cîntec și sexualitate îndrăzneață și femeia sfrijită și severă pe care și-o amintea. Cum de una se transformase în cealaltă? Ori erau precum cele două fețe ale globului, cea sfrijită și severă ieșind la lumină, iar cea vioaie rotindu-se și lunecînd în umbră? Acum doar cîțiva bătrîni și-o aminteau cum era în tinerețe și în curînd și tinerețea, și bătrînețea îi vor fi uitate. își spuse „Vai, nu! Nu!“ și simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strălucești fără să fii încurajat. Cînd reveni în salon, doctorii și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date la o parte, și Rima vorbea cu femeia întinsă în patul din colț. Veni lîngă ele, observînd un cap mic, chel și ridat ieșind din cuvertură. Mama stătea pe jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină la trup și părul castaniu avea scîntei argintii; tinerețea și bătrînețea se îmbinau deopotrivă pe fața ei mică și suptă. — E ciudat să te văd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar care n-are a face câtuși de puțin nici cu negoțul, nici cu industria națională. Caveant consules. Să nu se 'ntîmple ca toată inițiativa Concordiei să degenereze într-un fel de manipul electoral, pentru a vedea la alegerile viitoare ieșind din urnă pseudozugravul chefalonit Verussi, scandalosul dascăl Guță Panu și evreofilul Gheorghian. Ar fi păcat de scopurile eminent naționale ale Concordiei de-a le vedea puse în serviciul personal al vânătorilor de funcții, de diurne și de subvenții oculte cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
panouri azurii sau verzi pictate cu sirene, cerbi și motive înflorate. Lăsau în urmă baligi galben-verzui, globulare. Și oamenii se schimbau. Femeile purtau broboade și fuste de stambă, dinți de fier în gură, pe care-i rânjeau una la alta ieșind de pe poarta fabricilor, încărcate de plase și papornițe. Semănau cu niște găini mari de carne cu creasta pleoștită. Grupuri de țigani umpleau trotuarele, așteptând tramvaiul pe vine, ele cu fuste crețe, înflorate portocaliu și cărămiziu și cu haine bărbătești, ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imenși, profilați pe cerul dezordonat de primăvară. Tramvaiul 21, trecând la doar un metru de ea, provoca frumoasei clădiri, cu ancadramentele ferestrelor vopsite în bleu pal, un cutremur ușor și permanent, de parcă ar fi fost cu adevărat un torace feminin ieșind din asfalt. Acum muncitori cu căști de protecție erau suiți pe acoperiș, pe niște schele circulare ce dădeau ocol țâțelor de aramă cu sfârcuri din care ieșeau țepușele negre ale paratrăznetelor. Era greu de spus de la început ce făceau. Clădirea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
expresive pe care fierea neagră le-ar putea vreodată închipui: ură, extaz, viclenie, imbecilitate, iluminare, pietate creștinească, dispreț... agresivitate endogenă, declanșată grotesc, ca a maimuței cu electrozi pe țeastă, când i se stimulează hipocampul... Palate ale nebuniei și ale înțelepciunii ieșind, verticale, fragile, din oceanul verde, fără limite. Și nicăieri vreo ființă omenească... În colțul din dreapta, jos, o semnătură cu tuș negru: Desiderio Monsu. Viziunea spectrală părea să se-ntindă și dincolo de rama tabloului, și metișii gușați, cu ghiuluri pe degete
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cutiile de scrisori se-nșirau pe trei rânduri, am descuiat-o pe-a părinților mei și am găsit-o, ca-ntotdeauna, insondabil de adâncă, plină cu zeci, sute de scrisori de toate mărimile, unele legate cu panglicuțe decolorate, din altele ieșind, prin hârtia putredă a plicurilor, decupaje din ziare, cu poze ce nu mai puteau fi înțelese, toate amestecate cu dosare și reviste pline de praf, pe care alergau în toate părțile miriapozi translucizi, din cei tari ca sârma. Am încercat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pervazului, ca să vadă, fără să se mai sature, cel mai frumos peisaj din lume. În depărtare se aprindeau și se stingeau reclame colorate. Uneori, foarte rar, un avion trecea chpindu-și steluța roșie printre celelalte stele, intrând într-un nor și ieșind după multă vreme... Semăna (doar că se mișca pe cer) cu steluța din vârful Casei Scânteii, pe care-o vedea de dincolo, din balcon, pâlpâind foarte departe. Acum, însă, deja se aventurase prin tot parcul, împreună cu prietenii lui, și doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întîi GAZ-uri vopsite-n kaki, apoi amfibii, apoi tunuri de toate felurile trase de camioane, rachete lungi pe șasiurile lor și, mult așteptate, tancurile, mărun-tind caldarâmul cu șenilele, puternice, de neoprit, cu câte unul sau doi oameni în negru ieșind pe jumătate din turele. Mircișor era-n culmea fericirii. Mama trebuia să-l țină ca să nu cadă de pe geam de entuziasm. Când dispăreau ultimele, șoseaua se umplea din nou de oameni, vibrând mai departe ca în timpul unui cutremur. Abia atunci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
călători în trecere pe acolo. Cu toate precauțiile, în ziua următoare, în primele ceasuri ale după-amiezii, întâlniră bagauzii. întâlnirea s-a produs în mijlocul unui platou întins, pe când străbăteau o rariște înconjurată de o centură întunecată de brazi. Când îi văzu ieșind pe neașteptate din desișul de copaci, Audbert se opri cu o smucitură, dar era prea târziu ca să mai schimbe direcția. Cei pe care îi văzu imediat erau trei, toți călare. înaintau încet, strângând în mâini armele: o suliță, o secure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veneau din clădirea centrală devine tot mai slab. De departe, din spate, o voce bărbătească o striga: „Domina! Domina!“ Nu se întoarse. N-ar fi putut să o facă, fiindcă... văzuse! Văzuse în iarbă două picioare goale - picioare de femeie - ieșind, nemișcate, dintr-o tufă de merișor, nu departe de aleea pe care se găsea. Incapabilă să mai facă vreun pas, le fixa împietrită, iar inima îi bătea nebunește; le lumina cu lampa, fără să aibă curajul să se apropie. Servul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în Sapaudia îi părea acum doar ceva mai mult decât o încăierare între niște mucoși. Mandzuk îl făcu atent la mal. — Cel care vine încoace nu e Ardarich? — E Utrigúr cu el, îl anunță Odolgan. Urmărindu-le privirea, Balamber văzu ieșind din întuneric cei doi principi, fiecare însoțit de suita sa. Hunul și gepidul erau de rase diferite și totuși, în anumite puncte, se asemănau mult. Amândoi, deși erau trecuți de cincizeci de ani, erau de statură modestă, pe care însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
concentrată asupra luptei ce se desfășura acum înaintea sa. Așa cum prevăzuse, legionarii rezistară doar un timp scurt. Curând, sub presiunea cumplită a dușmanului, aliniamentul lor începu să dea semne de slăbiciune, iar ici și colo putu vedea câte un soldat ieșind din rând; apoi, în partea dreaptă, oamenii porniră să dea îndărăt și, în fine, o luară la fugă cete-cete, lăsând să năvălească prin spărtură primele grupuri de barbari, care în câteva clipe deveniră o hoardă. Mulți soldați, mai ales din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin Strâmtori căile maritime ale lumii, asigurând baza schimburilor produselor muncii noastre cu produsele obținute de alte popoare din diverse locuri din lume. Gurile Dunării au ajuns să condiționeze înainte de 1910 întreaga viață a României, din totalul exportului nostru, 86% ieșind pe apă, din care numai 1/3 prin portul Constantă.42 Dunărea ne garantează viitorul și propășirea noastră în marea lupta pentru existența între popoarele lumii și tot ea este cea care dictează interesele speciale și politica țării noastre; de
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
lui nou de piele putea să renunțe la binoclu și să se întoarcă la perspectiva pe care i-o oferea câmpul, să observe păsările în tufișuri și copaci, să se uite la căprioarele din cercul de sticlă, cum pășeau seara ieșind din pădure pe ogoarele însămânțate, să fotografieze trandafirii când înfloreau și când se veștejeau. Dar făcea și ce îi recomandase Gaston D.: duminica prăjea pulpă de vițel și de oaie la grătar, și o zi întreagă arăta de parcă am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vi se mai dea o șansă s-o luați de la capăt, spune Dendé. Ce se-aude? Unde vă duceți? Stați cuminte dom’ Șef, zice Gulie, noi o să ne întoarcem într-o clipită. Curistul își aranjează cu grijă fularul în jurul gîtului ieșind primul, să nu uităm sticlele, își aduce aminte Gulie, altfel iar o să facă vreo boacănă, ce mai focuri, trasoare, zdruncinături, vîlvătăi, asta da reprezentație, haideți să nu mai pierdem timpul, focuri, vîlvătăi, unde sînt, unde le vedeți? mai apucă să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
barmanului să-i mai toarne încă de două degete în același pahar. Fără să-și dea seama începu să și-l imagineze mai întîi elev al Școlii Militare în uniformă albastră, diminețile tocindu-și coatele pe băncile școlii, iar după-amiaza ieșind la plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
arunca priviri scurte în dreapta și în stânga, să vadă dacă nu este cineva prin preajmă. Abia la poartă l-a găsit pe paznic, făcând drum de scurgere pentru apa adunată din zăpada mustindă. Portarul a rămas surprins văzându-l pe Costăchel ieșind și se întreba când a intrat. Năuceala lui a crescut când a văzut figura încrâncenată a lui Costăchel și a tresărit pur și simplu când l-a auzit rostind scrâșnit: Anafura mamei voastre de nemernici! Fără să-și dea seama
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru prima oară de la accidentul lui Mark, se simți eliberată de sine însăși, o libertate vecină cu extazul. Pasărea cânta întruna, vârându-și propriul cântec frânt în conversația generală. Atemporalitatea animalelor - genul de sunete pe care le scotea fratele ei ieșind târâș din comă. Aici trăia acum fratele ei. Ăsta era cântecul pe care va trebui să-l învețe, dacă voia să-l cunoască iar pe Mark. Ceva trâmbiță pe cer, o ultimă rămășiță întârziată a masei care se îndrepta acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]