7,468 matches
-
către Mira. Frumoasa fată din fața lui nu îi răspunse, dar avu grijă rățoiul să povestească în amănunt cum fusese vrăjit la rostirea descântecului de somn, cum fusese închis într-un dulap și cum ajunsese în casa pădurarului. - Îți cer preaplecat iertare pentru necazurile pe care ți le-am pricinuit, spuse Împăratul Păsărilor. - Nu trebuie, roși frumos Mira, te voi ajuta pentru că nu e drept să îți alegi o soață cu forța. - Nu crezi nici tu în cununie! - Ba da, împărate, eu
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
constat să facă voia lui Dumnezeu, să umble după legile și poruncile Lui, ștind că El „ ridică și coboară” în societate. În clipele cele mai tragice din viața lui David rămâne smerit și îngenunchiază în fața Creatorului, cerând ajutor, milă și iertare. Când era hăituit de Saul, David are ocazia de a-și omorâ dușmanul, însă îi taie doar o parte din manta, ca să își arate respectul și dragostea față de „unsul Domnului”, știind că Dumnezeu este judecătorul și răzbunătorul. Mai târziu când
DESPRE PRINCIPIALITATE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382209_a_383538]
-
orice oftat, Ce am scăpat cât am trăit sub soare... În seara asta, Doamne, stăm de vorbă, Vom bea în doi o cană cu răbdare, Tu , Doamne, să mă cerți de vei voi, Eu pentru toate am să-Ți cer iertare... Căci mi-ai menit destinul mult prea greu Făcându-mă -ntre oameni o lumină, Și-adesea mă întreb dacă pot eu Să luminez cum vrei a Ta grădină? În seara asta Îți voi mulțumi, Că pururi Mi-ai vegheat nemărginirea
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
frânt și a dat Ucenicilor zicând: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le-a dat lor zicând: Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsă, spre iertarea păcatelor" (Matei XXVI, 26-28; Marcu XIV, 22-24; Luca XXII, 19-20; I Cor. XI, 23-25). Sfântul Apostol și Evanghelist Luca (XXII, 19) și Sfântul Apostol Pavel (I Cor. XI, 24) ne informează că Domnul nostru Iisus Hristos, îndată după cuvintele de
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
o crăiasă,/ Ea mi-i mumă, ea mi-i tată,/ În ograda fermecată”. Șotron cu ecouri mitice pare a fi inscripția ,,În jurul stelelor”: ,, M-am jucat cu Luna,/ Ca să port cununa/ Și cu stelele -/ Să-mi mărească zilele.// Am cerut iertare/ Și la Carul Mare,/ Să pot să răzbesc/ Pe cât de mult iubesc” -, pentru ca brusc, instantaneu, imprevizibil, să cadă ghilotina fulgerătoare a unei mărturisiri dureroase, cutremurătoare prin franchețe: ,, Nu m-am simțit nicicând iubită,/ Doar de ciori, carnea mi-i râvnită
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
acestui fast găurit e captivul în care se deșteaptă, nefiresc, pofta de viață a sălbăticiunii. Iluzie comică, în lumea unde doar aparența suferă: "mantia mă doare cu ciucuri argintii." (Măscăriciul) Priviți cum trece, în regretele nehotărîților, circul divin: "Îmi cer iertare, Doamne, pentru că poate,/ poate-ar fi fost mai bine dacă-aș fi jucat și eu/ - fie chiar pe-un preț derizoriu - / undeva pe trapezele Circului Tău.// Aș fi promis nemurirea și-aș fi scos panglici și aur din gât/ poate
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
aș fi scos panglici și aur din gât/ poate mi-ar fi plăcut și mie - / s'ar fi uitat desigur oamenii holbați/ la mine și la tine ca la nu știu ce minunăție.// ș...ț Îți scriu acestea toate ca să-ți cer iertare/ că n'am putut fi mai mult decât sânt - / ieri am primit o scrisoare dela fratele Lango,/ știi, clovnul care 'nghițea flăcări și vânt.// Mă invita să joc alături de el;/ pe scrisoare era desenat un craniu, o cruce, un creion
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
prea mulți dintre ei s-au cățărat pe trepte de-o înălțime amețitoare. Slugi recompensate cu sume meschine pe vremea comunismului, astăzi sunt plătite de statul român cu mii de euro. În loc să se ascundă în grotele din munți, cerându-și iertare de la victimele ale căror cariere le-au ruinat sau măcar încetinit, ei au pretenția de-a sta "în capul trebii". Vor funcții, bani, măriri. Că avem de-a face cu indivizi profund cariați moral, nu mai e nici un dubiu. N-
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
Pagina d-sale emite jerbe magmatice, de-o impuritate originară ce încearcă a se topi în flacăra dicției: "Dintre gropile drumului mocnind /sar pașii nepietruiți ai țăranului - / lapte al Mumei, carne de / bivoliță, strigoi,/ neastîmpăr rănit al Dorului - / joardă pentru iertarea păcatului, / dezlănțuiri ale sufletului - / invizibile pete creștine / lacrimi ale alfabetului înfundîndu-se / în Semnul neînțeles al Crucii - / capăt al copilăriei - / pod de piatră ce s-a dărîmat - / și Lopadea Veche - lada de zestre, / spirit ducînd pe umeri / bunătățile îngerului păzitor". Însușindu
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
ale lui Rică Venturiano (reluate în formula "Scuzați, pardon, bonsoar!"), la emisiuni TV de genul "Iartă-mă!" și la cotidianul "Scuze!", scuipat neglijent printre dinți, nu ducem lipsă de formule care să arate că suntem politicoși și civilizați. Ne cerem iertare nu doar pentru dezagrementele produse altora, ci și pentru prezența inoportună în locuri sau situații neconvenabile. Învățăm de mici să ne cerem iertare (de la mama, de la tata, de la bunica, de la educatoare și învățătoare), dar nu interiorizăm nici dimensiunea, nici importanța
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
printre dinți, nu ducem lipsă de formule care să arate că suntem politicoși și civilizați. Ne cerem iertare nu doar pentru dezagrementele produse altora, ci și pentru prezența inoportună în locuri sau situații neconvenabile. Învățăm de mici să ne cerem iertare (de la mama, de la tata, de la bunica, de la educatoare și învățătoare), dar nu interiorizăm nici dimensiunea, nici importanța scuzei. O făcea mai bine d'Artagnan, faimosul personaj al lui Dumas, într-o scenă de la începutul romanului Cei trei muschetari: "E adevărat
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
al lui Dumas, într-o scenă de la începutul romanului Cei trei muschetari: "E adevărat că sunt din Gasconia și, fiindcă o știi, nu mai e nevoie să-ți spun că gasconii nu sunt prea răbdători; dacă și-au cerut o dată iertare, fie chiar pentru o nerozie, ei rămân încredințați că au făcut mai mult de jumătate din ce trebuie făcut". În lumea de azi, a-ți cere iertare ori a-ți prezenta scuzele au ajuns simple ticuri verbale. Ne cerem iertare
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
-ți spun că gasconii nu sunt prea răbdători; dacă și-au cerut o dată iertare, fie chiar pentru o nerozie, ei rămân încredințați că au făcut mai mult de jumătate din ce trebuie făcut". În lumea de azi, a-ți cere iertare ori a-ți prezenta scuzele au ajuns simple ticuri verbale. Ne cerem iertare în lift, în parc, la serviciu, în tramvai și metrou (dar niciodată pe șosea!), pe plajă, în pat. Ne cerem iertare fără a avea cel mai mărunt
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
iertare, fie chiar pentru o nerozie, ei rămân încredințați că au făcut mai mult de jumătate din ce trebuie făcut". În lumea de azi, a-ți cere iertare ori a-ți prezenta scuzele au ajuns simple ticuri verbale. Ne cerem iertare în lift, în parc, la serviciu, în tramvai și metrou (dar niciodată pe șosea!), pe plajă, în pat. Ne cerem iertare fără a avea cel mai mărunt sentiment că rostind cuvintele ritualice, declanșăm un veritabil mecanism în care uruie etica
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
lumea de azi, a-ți cere iertare ori a-ți prezenta scuzele au ajuns simple ticuri verbale. Ne cerem iertare în lift, în parc, la serviciu, în tramvai și metrou (dar niciodată pe șosea!), pe plajă, în pat. Ne cerem iertare fără a avea cel mai mărunt sentiment că rostind cuvintele ritualice, declanșăm un veritabil mecanism în care uruie etica, eticheta și estetica. Există o relație invers proporțională între frecvența prezentării scuzelor și conștientizarea faptului că facem un lucru important. În
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
un ritual banalizat. Și chiar așa e. Numai că e și un indicator al gradului de civilizație asumată. Formulele de acest gen nu sunt doar sintagme din sfera comportamentului politicos. Ele mobilizează mult mai mult decât respectarea convențiilor. Cerându-ne iertare, indicăm imediat poziția pe care ne plasăm și setul de valori în care credem. Îți trebuie o anumită superioritate și detașare în raport cu propriile convingeri pentru a fi dispus să-ți ceri cu adevărat iertare. La noi, unde aroganța, orgoliul prostesc
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
mult decât respectarea convențiilor. Cerându-ne iertare, indicăm imediat poziția pe care ne plasăm și setul de valori în care credem. Îți trebuie o anumită superioritate și detașare în raport cu propriile convingeri pentru a fi dispus să-ți ceri cu adevărat iertare. La noi, unde aroganța, orgoliul prostesc și mitocănia funcționează într-o desăvârșită, indestructibilă unitate, vei auzi arareori pe cineva cerându-și scuze altfel decât din vârful buzelor și cu sentimentul că-ți face un hatâr. Cunosc personaje care, deși obligate
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
-ți face un hatâr. Cunosc personaje care, deși obligate prin tribunal să prezinte scuze pentru jignirile aduse, au refuzat s-o facă. Au plătit sumele stabilite drept daune morale, dar când s-a ajuns la capitolul atât de sensibil al "iertării" au recăzut în eterna mojicie care ne domină viața. Analizând situațiile de acest fel, constați că, de fapt, ideea de onoare funcționează unilateral: obsesia noastră e să avem dreptate cu orice preț, chiar dacă pentru asta universul s-ar face praf
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
de voturi pozează în reformatori și apostoli ai cinstei și legalității, lăsând pe alții să-și ceară scuze. Activiști venali și securiști reprofilați în oameni de afaceri nu s-au oprit din goana înavuțirii nici măcar o clipă pentru a cere iertare pentru dezastrul lăsat în urmă, pentru ruina în care încă se zbate țara. N-ai să vezi nici un ministru sau parlamentar cerându-și scuze pentru incompetență, rea-credință, nemernicie și abjecție. Strânși cu ușa, îți vor replica, zâmbind sardonic, că n-
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
revista "Fla-căra". Poetul și publicistul face o amendă onorabilă cu atât mai demnă de salutat, cu cât nu s-a produs sub presiunea tribunalului și nici la somația persoanei jignite. El găsește, pur și simplu, forța de a-i cere iertare lui Gabriel Liiceanu pentru reproșurile aduse cândva. Pe lista nemulțumirilor lui Mi-hail Gălățanu s-au înghesuit o sea-mă de supoziții care, rând pe rând, s-au dovedit a nu fi avut suport real. Prima acuză se referă la faptul
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
Cimitirul și Adolescență, la care m-am referit cu alt prilej, se aliniază la același nivel al evocării Vacanțele copilăriei, minuscule, banale pasteluri precum Iarna ("Din cer cad fulgi alene/ Ca într-o visare,/ Iar zăpada acoperă pământul/ Ca o iertare".), și Sfat ("Păsări bune al înălțimilor/ Odihniți-vă pe aripile norilor/ și nu coborâți pe pământ:/ Pericol de uli."), și câteva poezii de maturitate, care maturitate nu a adus nimic nou, nici un impuls artistic, nici un adaos în viziune. Fustele, Mărul
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
din comunități mici, neînsemnate, de la munte, ca în cartea lui Ramuz, mai rezistă, cu obstinație, la dinamismul și presiunile istoriei. Acolo încă mai sunt pure și necontaminate precum lumina necreată: teama, curajul, credința, îmbrăcămintea, cinstea, dragostea, moartea, munca, petrecerea ,mânia, iertarea. Acolo virtuțile și păcatele au greutatea de început și cu nici un chip nu pot fi dislocate încă din înțeles și înțelepciune. Lumea aceasta, pe care am cunoscut-o bine în copilăria mea, care există încă în fragmente mici la mari
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
contul crimelor Germaniei naziste. Evenimentul trecut sub tăcere în Polonia intrată din nou după 1945 în sfera de influență a URSS a fost readus în discuție după 1989 după căderea regimului comunist, iar Gorbaciov a recunoscut masacrul în 1990 cerînd iertare poporului polonez și atît. Am schițat o parte din această istorie neagră a Poloniei, pentru că una din mizele filmului lui Wajda o reprezintă restituirea adevărului istoric și a memoriei, mai ales că veteranul Wajda și-a pierdut tatăl la Katyn
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
profet "veselul Alecsandri" cînd a decretat că "românul e născut poet"? Ne îndoim totuși că bardul de la Mircești trecea dincolo de o galanterie etnică, întrezărind puhoiul de texte poetizante care, în prezent, ne va pune la dificilă încercare virtuțile răbdării, compasiunii, iertării ce au, oricum, niște preaomenești limite. Care sunt cauzele invaziei simulacrelor de poezie? Între ele se găsește, desigur, un simțămînt de eliberare după deceniile de cenzură, o "respirație" a ființei, ținînd de reflexele sale psihice, dornică a-și proba identitatea
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
ține un discurs:/ el e călăul, judecătorul și victima/ precum și mulțimea nerăbdătoare/ să audă din gura/ condamnatului/ ultimul cuvânt./ Condamnatul e însă mut/ și în locul lui călăul/ sărută crucea asfințitului/ care se răsfrânge/ pe buzele sale arse de sete;/ cuvântul iertare se rostogolește/ pe străzi" (Crucea asfințitului). Când omul pune o întrebare gravă, una din acele blestemate chestiuni insolubile, nimeni nu-i răspunde. Când el tace, înfrânt, acceptându-și soarta, eternitatea devine extrem de locvace. Distribuția dramei este deci și ea importantă
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]