863 matches
-
unei urechi, ori prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul s-a preocupat toată săptămâna de repararea porților de la saivan și pregătirea spațiului pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz pentru hrană, cele de grâu pentru așternut. De asemeni și tulpinile de porumb după recoltarea știuleților erau în căpițe. Sare în bolovani cumpărase de la magazin. Acum putea să vină iarna, avea cu ce-și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
Își iubea mioarele și nu dorea să se despartă de niciuna, mai ales că aștepta ca în primăvară să-i aducă și mieluți frumoși care să-i sporească turma. Ajuns acasă cu mioarele, le închise în saivan unde aveau umplută ieslea cu fânul cosit de pe loturile sale, sau de prin zonele necultivate, unde creștea într-o floră spontană sălbatică. Oile zbierau în țarc neobișnuite să fie închise într-un spațiu așa de mic. Se învățase să trăiască într-o turmă mare
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
stau de veghe să îl surprind pe Moș Crăciun când vine noaptea pe furiș lăsându-mi daruri într-un coș, ascuns cu grijă la vedere sub bradul maiestuos... În iarna tinereții mele mai lăcrimez de câte ori Iisus se naște într-o iesle împrejmuit de-asini și fân, iar nu în leagăn de mătase printre ursite grațioase, pribeag și umilit fiind... În astă iarnă-a tinereții eu mai zâmbesc naiv spre steaua, ce luminează-n fiecare zi din an cărarea șerpuită-a lumii
ÎN IARNA TINEREŢII MELE... de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343162_a_344491]
-
una din cele mai frumoase poeme ale acestei autoare. Monica Pillat - cunoscuta autoare vine cu o poezie foarte interesantă, de factură modernă în care sentimentul religios este foarte pregnant. Pentru Monica Pillat poemul este o minune „care-ncepe / Acum în ieslea minții mele” (Noapte de Ajun). Ea este poeta care spune: „Pe frunte simt mirul zăpezii / Pe cuget neaua mântuirii” (Imaculare). Monica Pillat scrie o poezie care transmite idei și stări și nu una de dragul imaginii. Iată: „Aș vrea să fac
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
murdare.” (Dezgolire) Dorina Stoica este apăsată de mari întrebări, de lacrimi, de neputință, de căderi, este mereu în căutarea Divinului - instinctiv sau prin autoimpunere - Divinul, căruia îi cântă imn de slavă: „Mulțumesc pentru Pruncul Iisus Ce din Fecioara Maria în iesle se naște, Că Te-ai răstignit pentru noi și ai Înviat În noaptea de Paști. Am atâtea lucruri pentru care să-ți mulțumesc Că n-ar fi de-ajuns o mie de ani să trăiesc!” (Îți mulțumesc, Doamne) În același
„CÂND NU TE ŞTIAM” DE PROF. MARIANA SAVA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340180_a_341509]
-
scot în relief și alte motive ale întrupării lui Iisus destul de interesante și cu suport biblic eu însă în cadrul acestui articol mă voi axa mai mult pe cel amintit. Citind Evangheliile descoperim cum acel copilaș din Betleem așezat într-o iesle la o primă vedere atât de slab și neajutorat dormind acolo, și totuși în El era adunată toată speranța neamului omenesc pentru un viitor glorios. Aceasta este marea taină a evlaviei El era Dumnezeu în mod deplin și în același
RĂSTIGNIT PRIN SLĂBICIUNE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377485_a_378814]
-
veacuri adormite a stat, În somn de tainică orbire, întunericul a gravat. Eliberându-ne din crunta robie, ce ne-a presat, Acum, ne ducem rând pe rând, cu inimile pline, În Betleemul Iudeii, unde smerit, Tu, te-ai arătat În ieslea cea săracă, născut în zorii zilei prea divine , Tu, Însuți fiind Unicul Fiu de Împărat! Acum a glasurilor cinstiri se-nalță în cer, Iar heruvimii și serafimii saltă cu cântări: Leru-i ler și inima-i prin cer, Leru-i ler și
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Acasa > Poezie > Familie > LÂNGĂ TINE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Noi am intrat în luna serbărilor creștine, Când într-o iesle mică, Iisus ni s-a născut. Ne bucurăm acuma de iarna care vine, Cu fulgii ce-i coboară, în albul așternut. Copacii goi de frunze, sunt azi în așteptare, Ca iarna să-i îmbrace cu stelele de nea. Din hornuri
LÂNGĂ TINE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377641_a_378970]
-
a balegă călduță căruțașul înjura de mama focului nici iarna să nu aibă răgaz de odihnă de unde să mai cumpere trifoi ovăzul tocmai l-a stricat pe gâște așa că a luat un făraș de jăratec și l-a aruncat în iesle au venit pompierii și l-au amendat putea să dea foc la lume la lumea asta nenorocită?! au venit preoții și l-au binecuvântat cel ce crede în noi va birui moartea au venit politicienii și marii dregători ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
pământ pace și între oameni bunăvoire”. Numai atunci sufletele noastre se vor umple de adevărata Bucurie duhovnicească, dispărând cu totul frica și îndoiala generate de pe urma păcatelor. Așadar iubiților, vă îndemn pe toți, să veniți la Hristos Iisus Cel născut în ieslea dobitoacelor din Betlehemul Iudeii, dar să nu veniți oricum, ci așa cum păstorii și-au adus prinosul și magii de la răsărit darul, așa și noi s-aducem lacrimi de pocăință și rugăciune; să-I cerem lui Dumnezeu iertare spunând din adâncul
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
Și-n casă arde focul/ Iar noi pe lângă mama stând/ Demult uitarăm jocul/ E seară, patul e făcut/ Dar cine să se culce/ Când mama nouă ne spunea/ Cu glasul blând și dulce/ Cum s-a născut IIsus Christos/ În ieslea cea săracă/ Cum boii peste el suflau/ Căldură ca să-i facă.../” Cunosc și azi acele versuri frumoase. Mi-amintesc, cum mergeam în ziua de Crăciun în cete cu colinda, apoi cu hăitul la Anul Nou. Mergeam prin nămeți, fericiți... Culiță
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
năvălesc într-însul vechi icoane mustrări și amintiri - chip de suspin și-atâtea remușcări - acuma vane... trăiesc în vălătucul de imagini și mușc din pâinea unor vremi trecute dar totu-i doar s-umbresc aceste pagini ce pasc „cândva”-u-n ieslea zilelor pierdute... degeaba tot frămânți - în gol - văzduhuri: nu se întorc la maluri triste duhuri ...ocean necumpătării e-ntre min' și ele atâtea hoinăreli și vise grele... ...nu mai veniți - strigoi - la casa asta: pe rând - pierdu pereți și uși
POEME DE TOAMNĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380563_a_381892]
-
revărsau prinosul de Daruri regale Dragului lor Împărat. În toate satele române, ulițele sunt pline de alb, de colinde, de nectarul amintirilor sublime. Totul pare un gherghef de visări, un ștergar de regăsiri, o altiță brodată cu multe împliniri. „Lângă iesle, divina mamă-fecioară, pe tulpina ei de vis. Îngenunche de fericirea de a fi dat pământului Logosul divin în trupșor de Făt-Frumos. Către intrare, luminați și pe dinăuntru de către luceafăr, magii călători revarsă darurile pământului la picioarele Pruncului. Luceafărul călător aprinde
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
în lumină al Pruncului. Mâinile Maicii Domnului se frământau neputincioase sub șuvoiul podidirile arzânde. Suspinurile Sfinților se posterneau în licăririle de jar ale rugilor. Cerurile însă, pregăteau în taină tămăduirea pământului... „Tot mai arde cerul sus-/ ziurel de ziuă-/ peste ieslea lui Iisus-/ ziurel de ziuă-// Vitleeme, colț de rai,/-ziurel de ziuă-/ îngeri palizi încă ai?/- ziurel de ziuă-// Alb și fraged Vitleem,/-ziurel de ziuă-/ în ce vis să te mai chem?/-ziurel de ziuă-// Steaua sfântă de Crăciun
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
o ținu de căpăstru. Animalul se ridică, iar Ahnbar Ruthavan aruncă în urmă o ultimă privire spre intrarea peșterii. Era acum asemenea tatălui său, Melchior care în urmă cu treizecișitrei de ani se închinase copilului sfânt, înfășat și culcat în iesle. Porniră apoi încet spre Ierusalim unde ar fi trebuit să ajungă în chiar dimineața acelei zile. Se întâmplă însă să înceapă o furtună de praf chiar când se depărtaseră puțin de oraș și caravana se opri iarăși. Doar spre seară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
o ținu de căpăstru. Animalul se ridică, iar Ahnbar Ruthavan aruncă în urmă o ultimă privire spre intrarea peșterii. Era acum asemenea tatălui său, Melchior care în urmă cu treizecișitrei de ani se închinase copilului sfânt, înfășat și culcat în iesle.Porniră apoi încet spre Ierusalim unde ar fi trebuit să ajungă în chiar dimineața acelei zile.Se întâmplă însă să înceapă o furtună de praf chiar când se depărtaseră puțin de oraș și caravana se opri iarăși. Doar spre seară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
sunt cei care nu mai sunt?/ Zis-a ciocârlia: -S-au ascuns/ în lumina Celui Nepătruns!” (Nichifor Crainic) Lacrimile Suferințelor unui Neam creștin sunt ca Magii ce urcă în lumină de gând, în mireasmă de cuvânt, în lucrare de har, la ieslea Cuvântului s-aducă cântare, să-L îmbrace-n lumină ca într-o haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină: „Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, în gânduri
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Craii suiră spre <>...// Brățara luminii le joacă pe glezne/ cu sprintene-ntreceri de mult întrecut-au.../ Pofti-i-aș s-adaste căci lung drum bătut-au.../ La țărmul doririi să-i poarte mai lesne,.../ Cometa se face când Cruce când iesle!...” (Virgil Maxim, Nuntașul Cerului.Ed. Sălajul S.R.L. Zalău, 1992) Lacrimile Suferințelor sunt izvorul haric ce brodează pe veșmântul sufletului creștin taina suferinței și a bucuriei Neamului în urcușul credinței sale spre cer, spre demnitate, spre moarte, spre înviere: „Iisuse, plâng
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
milenară; s-au primenit în susurul râurilor repezi și cristaline, ca cereștile imne liturgice; s-au adâncit în iureșul afluenților, ca mistice Colinde ale dorului de izbăvire: „Icoana mea, așa se tâlcuiește:/ Cocon scăldat în ape de lumină,/ Culcat în ieslea boilor zâmbește/ Și Maica lui cu lacrimi I se-nchină.// În noaptea rece-a peșterii boltite,/ Coconul mic e <>./ Sub văl de raze tainic împletite/ Își mișcă-ncet mânuțele de floare.” (Monahia Teodosia (Zorica) Lațcu, Coconul-Ție, Doamne, îți voi cânta
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
mărgean,/ Moș-Crăciun din cer coboară,/ ca în fiecare an.// El o traistă poartă’n spate/ și’n ea, darnicul Unchiaș,/ duce daruri minunate/ pentru dragii-i copilași.// ...Și, pe când din traista-i plină/ Moșu’mparte ce-a adus,/ dintr-o iesle de lumină/ le surâde chiar Iisus...” (Radu Gyr, Moș Crăciun-Stele pentru leagăn. Fundația Iustin Pârvu) Colindele sunt fâlfâiri de doruri serafice, cernute-n hore de vise și împliniri peste neaua copilăriei zglobii, înfășate în lacrimile de bucurie ale Măicuții Domnului
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
este Împărăteasa ce din înălțimi ne îmbrățișează,/ Ea este Mireasa,/ Ea este Cununia.../ Ea este Assunta.../ Este focul dragostei,/ Este para iubirii care aduce floarea de cireș,/ În primăvara rodirii, în primăvara bucuriei.../ Este lacrimă-rugă-tăcere/ Atunci când Pruncul-rege s-arată în iesle./ Este Inimă rănită de iubire,/ Atunci când Fiul-Rege-Preot,/ Unica lumină/ Deschide spre pământ Cuvânt-liturghie...” (Dan Bodea, Assunta. Galaxia Gutemberg, 2009, p. 12, 15) FEMEIA, în arealul primordial Carpato-Danubiano-Pontic este Vocație sacră. Fecioara MARIA, a fost desigur, înzestrată cu toate darurile cerului
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
sunt cei care nu mai sunt?/ Zis-a ciocârlia: -S-au ascuns/ în lumina Celui Nepătruns!” (Nichifor Crainic) Lacrimile Suferințelor unui Neam creștin sunt ca Magii ce urcă în lumină de gând, în mireasmă de cuvânt, în lucrare de har, la ieslea Cuvântului s-aducă cântare, să-L îmbrace-n lumină ca într-o haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină: „Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, ... Citește mai
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
sunt cei care nu mai sunt?/Zis-a ciocârlia: -S-au ascuns/ în lumina Celui Nepătruns!” (Nichifor Crainic)Lacrimile Suferințelor unui Neam creștin sunt ca Magii ce urcă în lumină de gând, în mireasmă de cuvânt, în lucrare de har, la ieslea Cuvântului s-aducă cântare, să-L îmbrace-n lumină ca într-o haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină:„Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, ... XXVIII. GHEORGHE
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
CREȘTINE..., de Mara Circiu, publicat în Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016. “Deschide ușa, creștine, Că venim din nou la tine” Colind românesc A fost odată ca niciodată, ca de n-ar fi, nu s-ar fi povești, o iesle sărăcăcioasa și neînsemnata unde avea să ia ființă adevărată poveste de Crăciun. E veche povestea și nouă totodată, începutul ei se pierde în negura timpului, insă ecoul ei străbate secole de-a rândul până în zilele noastre și în fiecare an
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
poveste de Crăciun. E veche povestea și nouă totodată, începutul ei se pierde în negura timpului, insă ecoul ei străbate secole de-a rândul până în zilele noastre și în fiecare an retrăim înfrigurați prima seară de Ajun: un prunc, o iesle și o promisiune...an de an povestea este ascultata de copii, părinți, nepoți, fără să-și piardă din farmec sau mister. Cand Isus s-a născut, un prunc nevinovat, omenirea nu L-a așteptat cum s-ar fi cuvenit să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]