1,461 matches
-
un important fundament modern care introduce valorile morale ca normă de conduită a persoanei în relațiile sale cu ceilalți și cu lumea. Constituindu-se, în felul acesta, ca o doctrină, dar și ca o formă de acțiune morală, noua ideologie iluministă, care cuprindea in nuce ideile unei igiene mintale, recunoștea existența a numeroase probleme, conflicte, inegalități și nedreptăți sociale, militând pentru ameliorarea sau chiar lichidarea acestora. Din păcate, însă, soluțiile propuse au avut un caracter de reforme utopice, transformând măsurile de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Concepția asupra pedepsei cu moartea, căreia autorul Îi dedica un Întreg capitol (cea mai consistentă și documentată pledoarie de până atunci În favoarea abolirii acesteia) , În care influența lui Beccaria era una sensibilă , completa un profil tributar până la limita anacronismului filosofiei iluministe. În discursul boerescian nu se regăsea, cu toate acestea, decât În prea mică măsură, vehemența multora dintre predecesorii săi față de trecut. Concepția asupra progresului era una verticală, caracteristică secolului al XIX-lea . „Erorile veacurilor de barbarie” proscrise de iluminiști deveneau
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
filosofiei iluministe. În discursul boerescian nu se regăsea, cu toate acestea, decât În prea mică măsură, vehemența multora dintre predecesorii săi față de trecut. Concepția asupra progresului era una verticală, caracteristică secolului al XIX-lea . „Erorile veacurilor de barbarie” proscrise de iluminiști deveneau, În bună tradiție hegeliană, etape necesare ale dezvoltării, imperfecte, dar nu lipsite de semnificație. Nu rezulta de aici, bineînțeles, o conciliere totală cu tradiția; Însă teoreticianul devenea inevitabil predispus a-i acorda un anumit credit. Tendința s-a menținut
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
motive ale opțiunii politicianului aspirant; reluarea, la nivel discursiv ca și În practica politică, a temelor articolului din 1858 poate proba complexitatea motivațiilor sale. Etapa „pre-politică” a lui Boerescu apare ca una eclectică și obscură. Structura intelectuală dependentă de moștenirea iluministă eluda, practic, dihotomia liberalism-conservatorism. Situarea Într-o atare genealogie Îi permitea tânărului doctrinar inconsecvența aproape sistematică, evitarea adeziunii precise. Am arătat deja că, pe termen lung, ambiguitatea avea să fie promovată la rang de strategie politică. Anii formării intelectuale au
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
fi aceste fapte, prin care omul crează și consumă avuția; dar toate se conduc cu niște legi care nu se schimbă nici cu oamenii, nici cu timpul. Iată domeniul științei!” Optimismul caracteristic secolului al XIX-lea, dar și moștenirea intelectuală iluministă precumpăneau; discursul rămânea unul progresist. Raportarea lui Boerescu la elită și ierarhie a fost una complexă; am arătat deja considerațiile sale În acest sens din timpul dezbaterii legii rurale. Într-un discurs pronunțat În Camera Deputaților la 1/13 februarie
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Contribuții la istoria medicinii în RPR, București, 1955, 327-354; Ideologia generației române de la 1848 din Transilvania, București, 1968, 59-61, 79-83; George Em. Marica, Foaie pentru minte, inimă și literatură, București, 1969, 82, 109-111; Breazu, Studii, I, 367-424; Grigore Ploeșteanu, Un iluminist român în secolul al XIX-lea - Paul Vasici, STD, 1971, 1; Cornea, Originile, 599-600; Grigore Ploeșteanu, Paul Vasici și Academia Română, VTRA, 1974, 10; George Bariț și contemporanii săi, II, îngr. Ștefan Pascu, Iosif Pervain, Ioan Chindriș, Gelu Neamțu, Grigore Ploeșteanu
VASICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
biografii ale unor personalități. Începutul îl face cu o contribuție privitoare la rolul lui Onisifor Ghibu în reorganizarea învățământului românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea. Demersurilor acestuia în domeniul educației și al instrucției le atribuie o substanță iluministă, în programul de reformă pedagogică al lui Ghibu fiind accentuată dimensiunea formatoare a învățământului. În acest context este pusă în valoare contribuția lui la istoria cărților de școală. Incursiunile în viața culturală ardeleană V. le va continua prin încercarea de
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
Când vindecare vor afla/Acei atinși de mine”. „Moralnic lucrător”, el opune imaginii decăderii statului prin ipocrizia și viclenia „guvernurilor” de „demagoghi” organizarea perfectă existentă în natură, la albine, la castori. În ciuda pasajelor aride, textul are intensitate atât prin crezul iluminist, de negare a tiraniei și de aspirații melioriste, cât mai ales prin viziunea participării omului la eternitatea spiritului. Tonul liturgic, versul gnomic imprimă versurilor solemnitate. Un capitol important îl reprezintă și poezia cetățenească. În Sfătuire și rugăciune V. deplânge decăderea
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
cincisprezece predici, diferențiate tematic și după auditoriu, au în vedere categorii de răposați: omul bătrân, preotul, fiul iubit sau fata de boier, cei vestiți, cei singuri ș.a. Omiliile sunt completate cu numeroase pilde, citate latinești și „învățături”, moralizând în sens iluminist despre cinstea cuvenită părinților și femeilor înțelepte, despre fățărnicie și goana după agoniseală, despre viața echilibrată ce trebuie dusă la senectute. O prefață a cărții conține reverențele datorate principelui Apáfi, iar a doua, „cătră cetitori”, va deveni cunoscută pentru atenția
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
interesantă sub raport lingvistic, abundă în arhaisme, regionalisme din sud-estul Banatului și în termeni străini, mai ales germani, desemnând noțiuni militare și administrative. Topica frazei, cu predicatul la sfârșit, este proprie și scrierilor Școlii Ardelene. Întemeietor al istoriografiei bănățene, spirit iluminist, S. de H. se integrează, dintr-o perspectivă complementară, în ambianța istoriei sud-est europene. SCRIERI: Însemnări de cronică de protopopul Nicolae Stoica și alții, în N. Iorga, Observații și probleme bănățene, București, 1940, 97-118; Cronica Banatului, îngr. și introd. Damaschin
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
un nou model: „nebunul ca bufon”. Nebunia capătă o semnificație hilară, fiind plasată în registrul comicului. Ea nu mai este sursă de teamă, ci devine „personaj de comedie”, menținându-și prin aceasta funcțiile sale culturale în societatea vremii. În Epoca Iluministă „Nebunia” redevine o temă de interes pentru filozofie care încearcă să-i dea o explicație rațională, da fenomen sufletesc. Terenul este pregătit de R. Déscartes care, în lucrarea sa Les passions de l’âme separă „pasiunile” de sfera moralei atribuindu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
9.2. Comenius și frăția invizibililor 135 9.3. Pansofia și Societatea Regală 142 9.4. Fundamentele reformei pansofice și ale curriculumului „iluminat” 146 9.5. Curriculum vitae - un curriculum pansofic „total” 152 9.6. De la curriculumul „iluminat” la curricula „iluministe” 155 Note și referințe bibliografice 156 Capitolul X. Modernitatea pedagogică și curricula explicite 159 10.1. Premodernitate, modernitate, postmodernitate, hipermodernitate 159 10.2. Condițiile apariției primelor curricula explicite 160 10.3. Nașterea teoriei științifice a curriculumului 161 10.4. Teoria
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că a fost vorba de o înșelătorie facilă, uitând că Pitagora era vegetarian. Văzând numărul mic de pești mărunți prinși de ghinioniștii pescari, Pitagora a recurs la un șiretlic, mânat de ceea ce astăzi numim „conștiință ecologică” (ce îi lipsea, desigur, „iluministului” Hegel!). El i-a determinat pe pescari să arunce peștii în mare, întrucât pentru pitagoreici viața este sacră și supusă metempsihozei. Probabil Pitagora s-a gândit că, poate, într-un pește mic sălășluia spiritul unui mare filosof (vezi Hegel, op. cit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Etica era nu numai o obsesie școlară. Ea îi obseda pe toți intelectualii eleniști, transformați în kosmopolitoi, „cetățeni ai lumii”, lipsită de granițe, din spațiul mediteranean. Ca etică școlară poate părea uneori puerilă. Dar ne înșelăm. Contrar părerilor multor pedagogi iluminiști și moderni, copilul nu este „o descoperire a lui Rousseau”. Educatorii eleniști cunoșteau și aplicau la enkyklios paideia principiul respectării particularităților de vârstă. Elevii și studenții lor nu erau chiar „copii”, ci adolescenți sensibili, din cauza vârstei, la problemele eticii, aflați
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Fludd! Să fi avut Comenius mai mult noroc? Dovezile sunt copleșitoare. „Părintele pedagogiei” a fost, cu siguranță, rozicrucian - unul activ și extrem de important; unul care poate chiar a depășit rozicrucianismul inițial, apropiind ideologia „invizibililor” de aceea a francmasonilor și a iluminiștilor și, poate, chiar surclasându-le pe ambele. Întreaga operă a lui Comenius este rozicruciană, fiind direct inspirată de Manifeste și de scrierile lui Johann Valentin Andreae, cel mai probabil autor al respectivelor manifeste. Despre grandioasa construcție a lui Comenius vom
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Simeon, care a nimicit, prin moartea sa, mai mulți dușmani decât în timpul vieții sale și va triumfa astfel prin propria moarte, iar triumful său se va prelungi în însăși Eternitatea fără sfârșit 30. 9.6. De la curriculumul „iluminat” la curricula „iluministe”tc "9.6. De la curriculumul „iluminat” la curricula „iluministe”" Studiul de caz întreprins în acest capitol nu este o fabulă care furnizează concluzii pline de înțelepciune. Este doar istoria unui eșec, a unei pierderi iremediabile. Așa cum am arătat, curriculumul pansofic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dușmani decât în timpul vieții sale și va triumfa astfel prin propria moarte, iar triumful său se va prelungi în însăși Eternitatea fără sfârșit 30. 9.6. De la curriculumul „iluminat” la curricula „iluministe”tc "9.6. De la curriculumul „iluminat” la curricula „iluministe”" Studiul de caz întreprins în acest capitol nu este o fabulă care furnizează concluzii pline de înțelepciune. Este doar istoria unui eșec, a unei pierderi iremediabile. Așa cum am arătat, curriculumul pansofic nu a fost aplicat, fiind condamnat la uitare, azvârlit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
demersuri științifice coerente, dar și un impuls pentru adâncirea în continuare a prăpastiei culturale dintre „învățământul umanist” și „învățământul realist”. Odată cu Revoluția franceză, școala s-a separat de Biserică abandonând misiunea grea de a sluji autoritatea Adevărului Revelat. În școlile iluministe, Sfânta Scriptură a fost înlocuită cu „marea carte a Adevărurilor Cercetate”, Enciclopedia. Curricula iluministe au păstrat structura alcătuită din cele septem artes liberales, dar misiunea religioasă care le reunea a fost abandonată și curând s-au separat în „curricula umaniste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre „învățământul umanist” și „învățământul realist”. Odată cu Revoluția franceză, școala s-a separat de Biserică abandonând misiunea grea de a sluji autoritatea Adevărului Revelat. În școlile iluministe, Sfânta Scriptură a fost înlocuită cu „marea carte a Adevărurilor Cercetate”, Enciclopedia. Curricula iluministe au păstrat structura alcătuită din cele septem artes liberales, dar misiunea religioasă care le reunea a fost abandonată și curând s-au separat în „curricula umaniste” (care aveau în centru disciplinele cuprinse în trivium) și „curricula realiste” (care dezvoltau disciplinele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-au născut - cele mai multe - nu din școli episcopale, ca în Europa, ci din aceste școli vocaționale care produceau meseriași competenți, semianalfabeți, care disprețuiau idealuri educaționale precum l’uomo universale mirandolian sau homo pansophicus comenian. Dar cu Iluminismul și aceste curricula iluministe, Europa, cu școlile ei cu tot, a intrat în ceea ce istoricii numesc epoca modernă. Și abia în epoca modernă au apărut primele curricula explicite și s-a născut teoria științifică a dezvoltării și/sau optimizării curriculumului. Note și referințe bibliograficetc
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de dispută” și au declanșat controversia retorică. Mai ales conservatorii politici s-au năpustit asupra conceptelor de multiculturalism și postmodernism. Ironie a sorții: retorica scolastică, noniluministă, sărea în ajutorul Iluminismului raționalist (ce era zguduit de gândirea postmodernistă, contestatoare a raționalismului iluminist)! La fel s-a întâmplat cu multiculturalismul. Controversele politice și educaționale din jurul acestui concept nu s-au realizat cu argumente raționale; s-a apelat la resursele persuasive și pasionale ale tradiției retorice. De aceea, în anii ’90, în SUA nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adevărat revoluționară - dar în plan științific, pedagogic, și nu în plan politic. 15.3.5. Max van Manen și cercetarea curriculară fenomenologicătc "15.3.5. Max van Manen și cercetarea curriculară fenomenologică" Cele mai mari gafe și nedreptăți ale raționalismului iluminist au fost făcute împotriva rațiunii însăși. Nu vom înșira aici acest lung șir de decizii și atitudini iraționale. O vom menționa doar pe aceea care privește strămutarea pedagogiei din rândul Geisteswissenschaften în rândul științelor naturii. Behavioriștii americani și pozitiviștii europeni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
9. Hiperraționalizarea curriculumuluitc "15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului" Există nu numai o retorică a gândirii moderne, închinată „Marilor Povestiri” și valorilor progresului, ci și o retorică a postmodernismului, înclinată nu să apere, ci să acuze, adesea pe nedrept. Excesele raționalismului iluminist și modernist au fost, de exemplu, mereu supuse tirului incriminant de către „artileria grea” a gândirii postmoderniste: Foucault, Derrida, Habermas etc. Furia împotriva „exceselor rațiunii” a luat adesea forme aberante. S-a ajuns la a acuza rațiunea însăși de excesele raționalismului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rezonabilă, dar incompletă: „Postmodernism se referă, în general, la criticismul adevărurilor absolute, identităților și al «marilor povestiri»” (http://en.wikipedia.org/wiki/Postmodernism). Aceeași sursă trimite la accepțiunea conferită de Jean-François Lyotard postmodernismului: proces culminant al modernității și al gândirii iluministe, orientat spre accelerarea ritmului schimbării culturale către un punct terminus de la care schimbarea devine constantă și se constituie în statu-quo, iar însăși noțiunea de progres se învechește. „Obsolescența progresului” - noțiune oximoronică - își pierde caracterul contradictoriu. Dar „agonia progresului” nu înseamnă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rațiunii pure nu a fost scrisă la Mândrești (locul de naștere al lui D.G.), dar și psihologia sau psihoterapia s-au născut tot aici, ceea ce asigură alte baze cognitive și explicative. Filosofii, psihologii și gânditorii germani au fost și Aufklärer (iluminiști), îndeplinind un rol de „clarificatori” ai poporului și în care problema adevărului ocupa un loc central. Pedeapsa cea mai mare în educație este pentru minciună - ei sunt extrem de severi în acest sens și pentru că prelucrarea sentimentului de vinovăție e strâns
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]