1,003 matches
-
plătesc o parte. — E posibil ca, mai târziu, să lămurim și lucrul ăsta. Sora dumneavoastră dispare Într-un fel din circulație. Mai Întâi, locuiește cinci ani la Nisa. Ați fost la ea? — Nu. — Îi cunoșteați adresa? — Mi-a trimis trei-patru ilustrate. — În cinci ani? — Nu aveam ce ne spune. — Și după ce s-a mutat la Vichy? — Nu mi-a spus nimic despre asta. — Nu v-a scris că locuia În acest oraș unde cumpărase o casă? — Am aflat de la prieteni. — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ta. Legătura pare complet Întreruptă! — Trebuie să vă gândiți? — Mi-a Împrumutat ceva bani. — Cât? — Ar trebui să-mi Întreb notarul. — Sora dumneavoastră locuia În acel moment la Nisa? — Posibil... Da... — Înseamnă că erați În legătură cu ea. Nu doar prin câteva ilustrate. Probabil că ați fost la ea să-i dați amănunte despre afacere. — Probabil c-am fost... — Adineauri spuneați contrariul. — Mă pierd În toate Întrebările astea. — Întrebările sunt clare, nu și răspunsurile. — Ați terminat? — Nu Încă. Și vă sfătuiesc mai insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
tot vedeau acolo. Erau unii care vindeau ziare cu anunțuri matrimoniale și niște fete vindeau un fel de ouă de cauciuc din care ieșea un cocoș când le apăsai, și mai era un tip bătrân, jerpelit, care arăta tuturor niște ilustrate din Paris, pe care nu i le cumpăra nimeni, desigur, și atunci revenea și arăta ce are sub teancul de cărți poștale, unde erau numai fotografii porcoase, și atunci mulți se căutau de bani și i le cumpărau. Oh, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
femeii Îi este trasă peste cap ca să o Înăbușe, În timp ce, câteodată, un camarad i se așază pe cap. Erau o grămadă de fotografii din astea instigatoare care fuseseră tipărite În mod evident chiar Înaintea Începerii ofensivei. Acum se amestecaseră cu ilustratele obscene și cu alte fotografii - poze mici, cu fete de la țară, făcute de fotograful satului, pozele obișnuite cu copii - și cu multe scrisori, scrisori, și iarăși scrisori. Întotdeauna rămâneau o grămadă de hârtii În urma morților, și atacul ăsta nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un politician nenorocit, spuse Nick. — Ai arăta mult mai distins În haine civile. Hainele alea sunt cu adevărat distinse. — Și cu o pălărie de fetru. — Sau cu una de blană. — Ar fi trebuit să am buzunarele pline cu țigări și ilustrate și tot felul de lucruri din astea. Și ar fi trebuit să am o grămadă de ciocolată la mine. Toate astea trebuia să le Împart soldaților, alături de-o vorbă bună. Da’ n-aveau nici țigări, nici ilustrate, nici ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își lăsă picioarele jos cu grijă. Îi amorțeau de fiecare dată când le ținea Întinse prea mult. Răspunse privirilor adjutantului, ale telegrafiștilor și ale celor doi curieri și-și puse pe cap casca acoperită cu pânză. — Regret absența ciocolatei, a ilustratelor și a țigărilor, spuse. Port totuși uniforma. Maiorul se-ntoarce imediat, spuse adjutantul. În acea armată, adjutantul nu este delegat de o comisie. Uniforma nu este executată corect pe de-a-ntregul, spuse Nick. Dar ajunge ca să vă faceți o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bini vezi c-o fi în tablou! Că dacă acolo-i fânul, poate-o fi șâ batca ta! CEASUL DEȘTEPTĂTOR Prin anii 70, când eram în primul an de studenție, ziarul „Magazin” al cărui cititor consecvent eram, avea rubrica „O ilustrată pe adresa dumneavoastră”, din care mulți selectam adrese ale unor domnișoare amatoare de schimburi (chiar și de ilustrate), cu care să însuflețim peisajul atunci când vietățile naturii se retrăgeau pentru binemeritata hibernare. Bineînțeles că fiecare avea intenții serioase, atâta vreme cât aveam posibilitatea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
CEASUL DEȘTEPTĂTOR Prin anii 70, când eram în primul an de studenție, ziarul „Magazin” al cărui cititor consecvent eram, avea rubrica „O ilustrată pe adresa dumneavoastră”, din care mulți selectam adrese ale unor domnișoare amatoare de schimburi (chiar și de ilustrate), cu care să însuflețim peisajul atunci când vietățile naturii se retrăgeau pentru binemeritata hibernare. Bineînțeles că fiecare avea intenții serioase, atâta vreme cât aveam posibilitatea de a cunoaște și a ne distra cu tipe pe cinste despre care chiar aș avea ce să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Nesănătos“, un altul. Atracția Shebei față de băiat a fost una „nesănătoasă“. Căsnicia ei era „nesănătoasă“ de asemenea. Băiatul avea o dorință „nesănătoasă“ de a-i face pe plac. Orice fel de atracție sexuală care nu se poate regăsi într-o ilustrată de vacanță cade la testul sănătății, după părerea acestor oameni. Orice legătură sexuală care există în afara coridorului îngust format de ziarele pro-familie și valorile lor e exilat într-o paranteză imensă, sinistră, a perversiunilor „cu iz antic“. Jurnaliștii sunt oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
măcar un punct de plecare. M-am oprit la intrarea În parcare și am privit Înăuntru. Coșul unei băi publice se Înălța proeminent, peste drum și În fața lui, o cafenea. Imaginea aceasta Îmi rămăsese În memorie, la fel de limpede ca o ilustrată. Inima Începu să-mi bată mai tare de nerăbdare. Am traversat strada oblic și am deschis larg ușa cafenelei. În clipa aceea, exact cum mă așteptasem, m-am trezit, În sfîrșit, față-n față cu o ființă umană. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nepărtinitor, să respect legea. Dar cum ar fi putut fi altfel? O singură obligație fusese omisă din conținutul jurământului: să fiu uman, de aceea, sub cristalul de pe birou, aici ca și la fosta judecătorie de unde veneam, îmi pusesem, pe lângă unele ilustrate, un mic carton alb, dreptunghiular, pe care scrisesem: „Judecătorul este obligat să se supună legii, dar el trebuie să fie mai drept decât legea”. Era vorba de imposibilitatea obiectivă a perfecțiunii legilor, care nu pot și nu vor putea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
căutându-mă cu privirile. Când am coborât i-am strigat. Au venit; i-am îmbrățișat. Soarele bătea spre orele 9, și după câteva minute mă văzui din nou în șareta primăriei. Străbăturăm întinsa câmpie, departe în fundal, ca-ntr-o ilustrată regăsită, revăzui acoperișul de tablă al bisericii strălucind sub razele oblice ale soarelui de dimineață. Vorbirăm, înviorați de reîntâlnire, și pământul părea o sărbătoare. Lung îmi vorbea tot timpul despre câte erau și nu erau, câte fuseseră, în intervalul de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mergeam era să dea peste noi o mașină ce venea dinspre Roma, eram veselă că te găsisem, se făcea că era o după-amiază de vară; spre amurg, nu știu cum, ne urcarăm în Turnul din Pisa - tu cred că-l știi din ilustrate - priveam de sus, din turnul înclinat, oamenii se vedeau mici cum nici unul din ei nu putea să-și închipuie, poate era mărimea lor adevărată, tu te gândeai că asta era și statura dictatorilor care au bântuit acest secol, că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
este cum este. Mi-ar face plăcere să vă mai întâlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm câteva cuvinte și după despărțire, îi privii mersul încet, parcă solemn al celui din 1945... Când ajunsei acasă doamna Pavel îmi înmâna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul în marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încântată doamna Pavel îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamna Pavel îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului turn pe care nu i le putui da. Era ușor nemulțumită, căci dorea la rându-i să le transmită mai departe, căci în zilele ce urmară, făcu ce făcu și arătă mândră ilustrata ei și pe a mea, căci mă rugase anume să i-o las o săptămână celor două prietene vecine pe care le convocase telefonic în acest scop. Trecuseră două săptămâni de la plecarea profesoarei. Îi simțeam lipsa, iar doamna Pavel, paznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Împiedică analiza detaliilor acestor imagini. Ansamblul se aseamănă mult cu un sat de câmpie adormit, iar singurul contraargument al acestei ipoteze ar fi hotelul și cerul plumburiu care chiar În spatele lui se luminează puțin făcând ca totul să pară o ilustrată dintr-o țară nordică. În toată această descriere am urmat tot timpul punctul de vedere al lui Grințu. Mai Întâi a stat Întins pe patul În care a dormit. Ochii lui abia smulși din somn au rămas vreme Îndelungată ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-a dus la chiuveta de fontă din cameră (moment În care privirea lui a redescoperit turnul de apă, care nu mai servește demult la ce a fost destinat, și șoseaua). Ideea de a compara toate aceste lucruri cu o ilustrată dintr-o țară nordică i-a venit În timp ce scuipa În chiuvetă și auzea șuieratul ușor al vântului neobișnuit de rece care a suflat În fiecare zi din această primăvară. Deschizând robinetul și lăsându-și mâinile sub șuvoiul de apă Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
între două terenuri virane, în aripa vestică din Bunker Hill. Danny parcă în fața casei și auzi un schelălăit de animale. O porni în direcția zgomotelor pe aleea de la intrare și ocoli o curte terasată, de unde se vedea o imagine de ilustrată a Orașului Îngerilor. Cuștile cu acoperișuri din metal zincat era aranjate în formă de L, câte una la fiecare nivel, construcțiile erau izolate în partea din față de o plasă groasă de sârmă, iar cel mai lung L arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trase la perete, lăsîndu-mă să intru. Am urmat-o într-un antrețel, apoi într-un iatac cu fereastra către curte. O oglindă, un covoraș pe perete, o masă, un divan, două fotografii și o casetă în formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate părul înfoiat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca să suplimenteze veniturile tatei, în vreme ce eu am muncit din greu ca să-mi câștig bursa la Princeton- dar, privind înapoi la copilăria mea, n-aș schimba absolut nimic. Am crescut într-o căsuță de țară, albă, care arăta precum cele din ilustrate și era așezată în mijlocul câmpurilor de porumb, de culoarea smaraldului, din Iowa. Am fost un copil singur la părinți, dar înconjurat de un grup extraordinar de poeți, de studenți, de dramaturgi, de romancieri - dintre care toți gravitaseră în jurul faimosului Atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fulguia lent, ca în albumele de vacanță. Străzile pline de o lumină mare, festivă. Hai să urcăm, soră-mea nu e acasă, nu, nici tata nu e acasă, a plecat definitiv acum o lună, după înmormântarea mamei. Primim câte o ilustrată, câteva rânduri, s-a retras cu femeia cu care trăia de mult. Au ascultat muzică, au băut vin rosuu, aspru. Vagă emoție, amețeală. Frumoasa seară a revederii!... Nu fusese decât tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
studentul mai întârzie în cameră. Peste mai multe săptămâni, gazda readucea însă discuția chiar la subiectul acela confuz, despre care nimeni n-ar fi spus că are habar... și asta înmijlocul unei lecții de anatomie sau conjugarea verbelor. O, câte ilustrate și scrisori de mulțumire n-a primit doamna Veturia din toate colțurile pământului! Bani nu accepta, dar nu refuza atenții. Fleacuri convertibile, valori de schimb și de supraviețuire. Veturia asistase nu o dată în copilărie la exercițiul filantropic al înaltelor doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt tunsă. Cactuși uriași, cu boboci de flori roșii, coroanele ciufulite ale măslinilor cu trunchiurile albe, răsucite, crescând din pământul roșu. Ochiul lui nesătul, bucurându-se de frumusețea de ilustrată, și vibrația Întristată, recunoscând ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca și amintirile copilăriei din țara Îndepărtată. * —Cristian a debitat o poveste lungă și complicată, În care mai intervenea din când În când și soția lui, ceea ce Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de Nora. N-am mai dat ochii cu ea până la plecare. Și nici nu m-au dus s-o văd, deși i-am rugat. Când a sosit mama - cu taxiul, de data asta - i-am scris câteva rânduri pe o ilustrată cu munți. Am scris că îmi pare rău de moartea tatălui ei și, de asemenea, pentru faptul că nu mersesem cu ea în luminișul cu iepuri. Cartea poștală am lăsat-o la soră. Pe drum înspre casă, mama mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei, uriaș, strălucea un soare negru. Ne-am așezat pe sofa, iar Gina scoase de sub pat o cutie de pantofi plină cu tot felul de lucrușoare: globuri de pom de iarnă, păpuși cu capetele turtite, poze foarte vechi, bilețele și ilustrate, o seringă ruginită, un stetoscop. Cînd eram foarte, foarte mică, am descoperit drumul care duce aici. Aici aduceam tot ce mă bucura, tot ce-mi plăcea: păpușile mele, cadourile de la rude, aici veneam cu prăjiturile ca să le mănânc în liniște
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]