496 matches
-
acelea !?... într-o sară ședeam razamat în coate la fereastră și numai ce le văd umblând pe mal. Văd că fac sfat pe locul unde a fost hoitul. Au stat preț de-un ceas ș-apoi au luat-o pe imaș până la tăul lui Manole. De-acolé s-au despărțit, cum spun, cătră cimitir și cătră dealul Budei. Cele de la cimitir s-au dat după copaci și nu le-am mai văzut, dar cele de pe deal, cum te văd și cum
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
toporul o căruță de lemne pentru foc, primind ca plată câte un blid cu sâmburi de dovleac. Nu-i vorbă, ei își recuperau prejudiciul imediat ce „le venea apa la moară”. Vara, Sile și Rică păzeau vacile neurcate la Bârlog, pe imașul Băii, lăsându-le câteodată de izbeliște cu riscul de a pătrunde în grădinile cu trifoi și lucernă de la poalele Buzăului, și a se bolohăni la stomac din cauza nutrețului prea crud. Acolo, pe câmp, Rică aducea făină de porumb de la moară
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Acolo, pe câmp, Rică aducea făină de porumb de la moară pentru mămăligă, iar Sile mulgea pe rând vacile bunicii și fierbea laptele într-un nelipsit ceaun, de unde mâncau pe săturate și alți băietani de vârsta lor ce căscau gura pe imaș. Când una din vaci căpătă o boală infecțioasă gravă, urinând cu sânge, boală denumită în termeni populari „curșeală”, cei doi păzitori au fost trimiși de bunica la farmacistul veterinar Tudor Galinschi, după o sticlă cu soluția medicamentoasă de tratament. Pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de la biserică și până la gară, sau pârtia naturală din grădina lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică Lucan, zis „Prunaru”. Când iarna era geroasă și râurile Moldova și Moldovița înghețau bocnă, cei care aveam patine jucam hochei pe terenuri improvizate, cu mantinela și porțile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
populează pășunile, pajiștile și malul apelor, mai importante sunt ciuboțica cucului, brândușa, măcrișul și trifoiul, în timp ce izma, coada calului, pipirigul, rogozul și iarba ciutei se dezvoltă în locuri umede. Pe cea mai mare parte a pajiștii de pe pornituri, folosite ca imaș, sunt multe mărăcinișuri cu păducel, mur, măceș. Vegetația acvatică este alcătuită din plante cu adaptări speciale: plante lipsite de rădăcini, care plutesc la suprafața apei, cum ar fi algele, lintița (Lemna minoră, peștișoara (Salvinia natausă; plante fixate prin rădăcini în
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
un cartier al orașului Târgu-Neamț. Se mai țes și astăzi covoare, dar vatalele nu se mai aud ca pe vremea lui Nică. Turme de oi mai vezi încă pe lângă Cetatea Măriei Sale. Populația s-a înmulțit, și primăvara, satele își împart imașul, făcând apel tot la ciomege. Ștefan Apetrei pleca la prășit spre Iași, vindea sumane și făcea cărăușie. În cimitirul de la Humulești, este o troiță sub care hodinesc Smaranda cu surorile ei. Muntenii de la Pipirig pleacă și acum să lucreze în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dimineață de sărbătoare, stau În calidor. La noi, la Mana. Din calidor, văd peste și printre acoperișurile caselor din față, coborând În pantă ușoară Încolo, spre șosea. Din calidor, văd totul; văd, sub șirul de sălcii bătrâne, scorburoase, din marginea imașului - văd, deci, mașâni-și-soldați. Știu că nu sunt de-ai noștri - fiindcă sunt de-ai lor: ruși. Pentru Întâia oară-n viața mea văd singur-singurel, cu ochii mei și, chiar dacă n-o spun, n-o gândesc, o știu: eu văd, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În care se afla, adineauri, mama;din gardul dinspre Moș Iacob sar, zburătăite, Împroșcate, așchii. - Nu-aicea, ’uăăăăi!, răcnește bătrânul nostru vecin, părăsind pălăria, ca să poată amenința cu pumnul. Nu-n noi, bre, dă-n cioloveci, ’uăăăă’! - și arată Încolo, spre imaș. Mama n-a băgat de seamă ce se petrece În spatele ei - mă Înșfacă, dureros, de umăr și mă duce În casă aproape pe sus. Eu nu mă las - nu vreau În casă. Eu vreau afară, vreau pe calidor! Să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să nu se ostenească, că-i treabă de bărbat; cum mama nici nu-l ia În seamă, cară singură lucrurile și le coboară În beci la ei. Stau În calidor și privesc În voie - mama e ocupată. Sălciile de la marginea imașului abia se deslușesc din pricina fumului. Fumul a devenit cenușiu; fumuriu - și mirositor, pișcă, nu numai nările, dar și ochii, a ajuns pân-la noi, pe calidor. Ciolovecii de sub sălcii trag Într-una, trag fără oprire, trag și când nu vin avioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și plunghi. Vorbește ea, vorbesc cei care-au rămas, povestesc cei care s-au strecurat, pe Întuneric, În sat, să mai pună la adăpost ceva lucruri, să aducă-ncoace de mâncare - mai ales găini. Nu, rușii n-au plecat de pe imașul nostru, ba au primit Întăriri de la Orhei, s-au Întărit și cu fugiți de-ai lor, dinspre Prut. De așezat, nu s-au așezat prin casele oamenilor, numai ștabul lor e la școală - dar el, ciolovecul, Îți intră-n casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei. Bieții soldăței de la noi, ei sunt foarte cumsecade, nu ca ciolovecii: Îmi dau rânze și maiure de pasăre, din cazan, de la găinile și ale noastre; Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era altceva: mirosul. Am șters-o acasă, am ocolit biserica pe lângă mormântul lui Petrică, frate-meu: când s-a-ntors mama, eu eram, cuminte, -n calidor. I-au adunat și pe ceilalți. I-au Îngropat dincolo de gardul țintirimului, Într-o parte din imaș - dar Îngrădită și partea lor. Din prima zi m-am ascuns, cu băieții, În tufe: ca să vedem. Noi, copiii, n-avem voie - tocmai de aceea ne ducem să ne uităm: Bărbații În vârstă sapă gropile. Dar o iau la goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ar ploua atâta, s-ar auzi vuitul viiturii - de la ruptură. Așa cum vuvuia și acum mai an. Dar tot vulvulvuietu-i, fiindcă aud aud licăriri de felinare. Nu știu dacă felinarele se mișcă prin apropiere, prin ogrăzi, pe ulițe, ori Încolo, pe Imașul Cailor; sau dincolo de șosea, pe Pășunea Vitelor. Sau dacă mă mișc eu, cu tot cu calidor - așa-i cu felinarul la casa omului, când plouă strașnic. Primprejur, glasuri somnoroase, ațâțate: - Haida, măi, că s-o rupt! - Haidiț’ la pești, măi! - Dă tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Uite, de pildă: dacă aș coborî din calidor și aș lua de pe undeva un felinar și-un coș de papură - chiar și-un sac de pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu el acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se uită cu jale, la vale. Poate n-ai cunoscut pân-acuma, da așa-i pi la noi, pi la Mana: boierii șî jâdanii mănâncă pește, da numa plătit... Stau În calidor. Pe Întuneric. Aud, de-aici, glasurile oamenilor pe imaș, la revărsătură. Și mă gândesc la pești: eu n-am voie decât să-i cumpăr - ți-ai găsit-o pe mama, să cumpere pește! Eh, dac-ar fi tata acasă... Dac-ar fi tata... Ar cumpăra cu coșnița, cu panerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
după ce l-a răsturnat de două ori, a vândut-o. Era neagră și frumoasă. Și rea, mușca - tata avea o cicatrice de toată... rău-frumusețea pe umăr... Eu n-o țin minte eram prea mic. Dar țin minte caii noștri. De pe Imașul Cailor. Acolo pășteau, Împiedecați. Cine voia, dezlega piedeca, suia pe deșelate, dădea un galop, două, descăleca, lega piedeca la loc... Eu am călărit o singură dată la Mana și m-am lecuit: un drac de băietan mi-a ales o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a purtat-o În trap câțiva pași de-ai ei, dar destui ca să mă dezguste (zic și eu un cuvânt cu perdea, fiindcă nu vreau să vorbesc de coițele mele făcute scrob). Caii de Mana... Copiii, băietanii se Întreceau, pe Imaș. Însă acelea erau jocuri de copii, de băietani... Dar nu, fiindcă participau și fete - cum s-o uit pe una, a lui Scridon, urâtă, becisnică, pe jos - Însă de cum se afla pe spinarea unui cal... Dealtfel se vorbea În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar nu de câini, zic. Noi tremurăm de frică de măgar, măgarul! Asta era, asta este: Colindătorilor le tremură glasul de frică de măgar, de la el ne vin nouă toate nenorocirile, toate relele - am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și caii noștri nu mai pășteau, tremurau și ei, de frică, doar și calu-i om. Și când a-nceput el să zbiere ca dracu. Și când a-nceput el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pizmă vinovată și prost ascunsă, pricepe cu prisosință, așa cum subliniază la p. 414 a menționatei Minuțioase cercetări, că un entremés cum e intitulat La un taur bun, un bou și mai bun, de Cornejo, tezaurizează deloc puține rânduri chiar de pe imașul Morarului. Primus inter pares, impunătorul endecasilab, care chiar și acum sperie și Înspăimântă auditoriul: Scot spapapapapapada pe care actorii, Îngroziți de atâta curaj, l-au redus la: Scoscoscot spapapapapapada așa cum și astăzi răsună pe scenă. Spapapapapapada ne fixează În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pâraie... parcă-s de spumă... și miroase nu știu cum... dulce... Și Alba de sub mine tremură de bucurie și nechează. Ș-apoi pornesc cu cuconu Jorj, și el calare... și ne ducem să vedem unde mai punem plugurile în primăvară, unde facem imaș, unde lăsăm fânațurile... Mă uit eu la boier - și lui i se umflă nările. Și lui i-i drag pământul negru... — Apoi, Sandule, ți-oi spune eu, grăi dintr-un colț moș Irimia Izdrail; cum nu i-a fi drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
malul drept și cei de pe malul stâng al râului se încingea un “război” pe cinste. Cursul apei era “forțat”, “cuceritorii” (sau “eliberatorii”, cum își ziceau ei) treceau pe malul opus și... Odată, pe când “bătălia era în toi, animalele au părăsit imașul, în timp ce moș Andrei, paznicul câmpului, poreclit, nu se știe de ce, Zgaiban, de către săteni, era la postul său. A fost de-ajuns ca unul dintre “războinici”, Titi Mușat să răcnească din toți rărunchii: “Zgaibaaan!”, ca vaca lui s-o ia la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mici vor fi doborîți, cei mari vor fi smeriți, și privirile trufașe vor fi plecate. 16. Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată, și Dumnezeul cel sfînt va fi sfințit prin dreptate. 17. Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor, și păstori pribegi vor mînca moșiile prăpădite ale bogaților. 18. Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, și păcatul, cu șleaurile unei căruțe, 19. și zic: "Să-Și grăbească, să-Și facă iute lucrarea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Asiriei). 18. În ziua aceea, Domnul va șuiera muștelor, de la capătul rîurilor Egiptului și albinelor din țara Asiriei; 19. ele vor veni, și se vor așeza toate în vîlcelele pustii, și în crăpăturile stîncilor, pe toate tufișurile, și pe toate imașurile. 20. În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. 21. În ziua aceea, fiecare va hrăni numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cât trebuie să plătească cineva pentru omenia din noi? Sărmane învățător care nu mi-ai lăsat amintiri plăcute în inimă! Cum te-am iubit ca pe o icoană atunci când mintea mea nu putea pătrunde în adâncurile omenești. Alergai mereu pe imaș și noi te priveam de acasă: eu, cu drag, frații mei, cu hohote de râs, spunând că ești un prost pentru că și tatăl tău recunoaște asta, și-ți spune „ghițăluș”, recunoaște și el că nu ești decât un bou mic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ionela a devenit ciobăniță la turma de sterpăciuni a satului. Peste o sută de capete de oi nemulgătoare, de mioare, de miei, de berbeci și batali îi dădeau mari bătăi de cap proaspetei păstorițe pentru că se răsfirau grupuri-grupuri pe tot imașul străjuit de ogoare cu diferite culturi atrăgătoare pentru ovine, oricând pregătite de mari stricăciuni. Din tot necazul, Ionela s-a ales și cu oarece bucurii, anume că băiatul cel bubos al scripcarului se mai furișa adesea prin lanurile de păpușoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]