824 matches
-
vom socoti ca o datorie a noastră să-l întrebăm ce fel de om e, să vedem ce "realitate" îl atrage și cum o apreciază." Forma personală a viziunii artistului este amprenta indeniabilă a operei. Raportul dintre autor și universul imaginat se apropie azi, ca expresie, de concepția lui Wayne C. Booth, prezentă în Retorica romanului: autorul implicat. Iată, și în 1926, convingerea lui Ibrăileanu: "...d. Rebreanu, înzestrat cu o remarcabilă forță de observație și creație, nu are (...) concepția generală asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
varianta ei evaluatoare, al dezavuării zgomotoase. Pentru G. Călinescu, literatura este, ca și lumea, tot o scenă, în care actorii pot apărea la rampă împinși de un regizor atotputernic, sarcastic în mărinimie și tolerant în verdict, un deus, asemănător divinității imaginate rîzînd. L'homme pense et Dieu rit. Nimic nu se potrivește mai fericit naturii călinesciene decît această meditație asupra lumii literaturii moderne, în expresia pe care, în a sa L'Art du roman, i-a dat-o Milan Kundera. Romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
avut un sens." Actul rememorării scenei, prezent cu tot ritualul înfățișat și îndeplinind o certă funcție metatextuală, act recuperator în ordinea temporală, are două concurente narative: pe de o parte, scena în sine (reprodusă ca joc de replici, "obiective" și imaginate, reconstruite de narator; pretext, de asemenea, pentru considerații laterale), pe de altă parte ancorarea în detaliile de superpoziție temporală, care mențin posibilă revenirea la "suprafața" timpului narației. Joncțiunea celor trei componente ale discursului narativ, servind tot atîtea intenții (reflexivitate / metatextualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un cataclism, este întretăiată de reflecții generale ("Cu ocazia dragostei, femeilor le devine orice indiferent"), de adevăruri intime, reiterate în momente asemenea, de Ioana (" Cînd era deznădăjduită, își începea lamentația obișnuită: <<Nu mă iubești, Sandule>>) și chiar de o scenă imaginată, gîndită de un Sandu care se pune în locul Ioanei, empatic: "Pot reconstitui toată starea sufletească a Ioanei înainte de sosirea ei la Brașov (...). La fiecare stație din lungul călătoriei și-o fi spus: << Pe aici a mers el.>> Și pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
târziu se întreabă ce culoare avea mașina, mai mulți „martori” spun că era albastră, când, de fapt, era verde. Unul dintre motivele acestor false amintiri este faptul că nu avem o memorie fotografică, iar amintirile sunt construite plecând de la elemente imaginate și mai ales de la elemente verbale, care pot să se transforme în imagini; această structură evoluează de-a lungul timpului și se poate transforma prin reconstituirea elementelor ce lipsesc în funcție de o mai bună logică a relatării sau prin aglomerarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
viziuni personale. Forma sânilor poate fi considerată în funcție de circumstanțe (corp îmbrăcat, nud, în postura alăptării sau în context erotic) sau din punct de vedere etnic. Datorită modificărilor impuse de vârstă, este posibil ca structura parenchimului mamar să fie mai bine imaginată asemănând-o cu un coronament a cărui complexitate este afectată de anotimpuri: dezvoltarea și pubertatea (primăvara), maturarea, diferențierea, lactația (vara), involuția (toamna), atrofia senilă (iarna). Sânul nu este un punct de plecare, ca în cazul nudului artistic, ci un element
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
imagina și altele. Multe se g)sesc în prima parte a acestui capitol, si pe tot parcursul urm)toarelor trei, deși nu întotdeauna le-am etichetat că teste, sau le-am înf)țișat ca atare. Testele pot fi cu ușurinț) imaginate, odat) ce exist) o teorie care s) fie supus) test)rii, fiind ins) dificil de pus în aplicare. Dat) fiind dificultatea test)rii oric)rei teorii, la care se adaug) dificultatea test)rii teoriilor din cadrul unor domenii atât de non-experimentale
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
obicei, se ajunge la num)rul dorit al marilor puteri prin proiectarea viitorului în prezent. Cand se va uni Europa ...; dac) economia Japoniei conținu) s) creasc) ...; dup) ce harnicul popor chinez își va fi dezvoltat renumele... . Iar apoi, desi viitorul imaginat se afl) undeva, peste câteva decenii, afl)m c) lumea nu mai este bipolar). O variant) în plus este aceea de a deduce statutul unei alte ț)ri din politica pe care noi o avem fâț) de ea (cf. comentariile
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
odată prezentă, imaginea creionează în mintea individului anumite trăsături, reînvie sentimente sau creează altele noi, fără să fie nevoie să facă trimitere la un obiect existent. Însă, în toate situațiile, așa cum subliniează Martine Joly, imaginea "depinde de producția unui subiect: imaginată sau concretă, imaginea trece prin cineva care o produce sau o recunoaște"509. Din acest punct de vedere, reprezentarea presupune abandonarea separației subiect-obiect, obiectul fiind definit de relația subiect-obiect întrucât o reprezentare este întotdeauna o reprezentare a cuiva despre ceva
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ale Eului, cum ar fi rationalizarea Eului prin dezvoltarea de numeroase mecanisme de apărare. S-a referit și la constituirea dupa 12 ani a unor tensiuni interioare Încărcate de trăiri episodice concomitente a unor momente de viață cu altele corectoare imaginate ( prin visareă și a subliniat faptul că după această perioadă se intră În dueluri interne aproape continui. Tot Freud a subliniat faptul că În adolescență se constituie o mai puternică și continuă concurență Între principiul plăcerii și cel al realității
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
adesea, desigur, o bună înțelegere a istoriei, punerea ei în perspectivă, distanțarea totuși necesară între istorie și memorie. Din istoria evreilor, aceștia, dar și ne-evreii, după exemplul lor, nu rețin adesea decât discursul despre suferință, din cauză că memoria trăită sau imaginată a suferinței a ținut loc de istorie mult timp și continuă s-o facă în zilele noastre. Cum s-a fabricat deci această memorie cu rădăcini medievale, care ne bântuie mai mult ca niciodată după genocid și care tinde să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreilor nu ar fi nimic altceva decât un interminabil ciclu de dezastre. Istoria evreilor ar începe, în fapt, cu ea și, în cel mai rău caz, s-ar termina cu o altă tragedie similară. Suferinței trăite îi răspunde astfel suferința imaginată și viitoare. Devenit obiectul unui cult, evenimentul se sacralizează, iar memoria lui se absolutizează. Nu întâmplător un cercetător al Holocaustului ca Alvin Rosenfeld cere ca memoriile, poezia și proza dedicate acestui subiect să fie tratate ca "texte sacre", nu doar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de relativă criză economică și de incertitudine pe care le traversează societățile occidentale, inclusiv Franța, asistăm la centru la o înăsprire naționalistă căreia, la periferie, minoritățile vizibile ori nu îi răspund prin naționalisme identitare și replierea în comunități (de "solidaritate") imaginate al căror stindard este memoria, bineînțeles, o memorie victimară greu de transmis cu aceeași intensitate posterității. Și aici, într-un alt mod, memoria genocidului servește ca exemplu diferitelor grupuri care cer pe bună dreptate ca propria lor memorie de suferință
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ale istoriei lor devenite în sfârșit comună. De fapt, dacă există un "comunitarism", el nu corespunde deloc cu ceea ce-și imaginează statul: un fel de "națiune" în Națiune. Astăzi, minoritățile, vizibile sau mai puțin vizibile, aspiră la aceste comunități imaginate, expresie a naționalismului lor de diasporă, fără revendicare teritorială și transnațională. Este vorba, în fapt, de "patrii" care să le înlocuiască pe cele de care oamenii ar vrea să fie atașați, adesea simbolic. Un beur este mai mult francez decât
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vacanță ori să cumpere un apartament în caz că ar fi nevoit să caute acolo refugiu, reproducând mental episoadele dureroase trăite de generațiile precedente în timpul războiului. Același proces l-am putea observa, cu variante, desigur, la negrii din Franța. Iar aceste "comunități imaginate" și naționalisme de tip nou se construiesc pe memorii de răni și suferințe. Dar asta nu e totul. Receptivitatea este proporțională cu cantitatea de suferințe evocată. Astfel, poziția pe eșichierul politic și social se măsoară cu o scară Richter a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
stindard este și el o identitate construită pentru a uni națiunea. El este alb, catolic, deși laicizat pe parcurs, și mai degrabă masculin. În ciuda evoluțiilor pe care le-a traversat, acest "universal" a creat de la Revoluție încoace o comunitate națională imaginată, care intră astăzi, la rândul ei și în felul ei, în arena concurenței memoriale, în timp ce memoriile de suferință se plasează inevitabil într-un raport de forță cu el. În palmaresul memoriilor, cea a evreilor este totodată percepută greșit ca o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
viitor de speranță. Istoriografia de suferință care apare în secolul al XIX-lea a ajutat la crearea unei identități colective când legăturile cu comunitatea de apartenență slăbeau. Ea contribuia, de fapt, la instaurarea și structurarea unei noi comunități imaginare și imaginate pornind de la fragmente preluate din acest trecut de suferință. Încerca să prevină pericolul asimilării care amenința identitatea individuală evreiască modernă, în formare atunci. Această căutare identitară evreiască, în versiunea ei secularizată, începută în secolul al XIX-lea, își găsește o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
constituie un exercițiu de creativitate și de imaginație, determinat de o cunoaștere detaliată a problemelor care fac obiectul studiului. Alternativele nu reprezintă doar opțiuni cunoscute decidentului și analistului de la startul ADS; ele vor putea include orice alte opțiuni suplimentare „descoperite”, imaginate sau formulate mai târziu. În faza de start, alternativele includ toate direcțiile care oferă o șansă de realizare a obiectivelor, fără a se exclude varianta nonacțiunii. Majoritatea alternativelor sunt definite și descrise de decident, celelalte fiind rezultatul activității analistului de
Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
o să vă ajungă, mai sînt tufișuri, pădure, păpușoaie. Mai ales iarna, pădurea va fi plină de... Deși Anica dorea un comunism cam cum și-l imagina ea, n-a fost să fie. Dar ea, personal, proceda după preceptele auzite sau imaginate. Bea bățos secărică și făcea dragoste. Apoi umbla cu tractorul prin sat. Pînă a rămas grea se bucurase de toți flăcăii satului. Lumea este rea și întreabă fata în bășcălie: Anica, cu cine l-ai făcut? Cu tot satul, răspundea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care mișca tacticos pedalele și privea pigmeii din jur cu măreție și simpatie. Copii se uitau la dulcea minune cu admirație și, mai ales, cu jind. Alergau după el cîtiva metri și apoi se opreau să vadă zborul acelei mașinării imaginate de un orisha (zeu) inventiv și puternic. La Habana n-are pante mari și un biciclist plutește fără efort pe străzile nu prea intens circulate. Copaci, case, grădini, străduțe, rămîn în urma lui Héctor, care salută marțial în dreapta și în stînga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
decisive ale creației, așa cum o concepeau sumerienii. Zeița Nammu (al cărei nume este scris prin pictograma desemnând "Marea primordială") este prezentată ca "mama care a zămislit Cerul și Pământul" și "strămoașa care a născut pe toți zeii". Tema Apelor Primordiale, imaginate ca o totalitate în același timp cosmică și divină, este destul de des întâlnită în cosmogoniile arhaice. Și în acest caz masa acvatică este identificată cu Mama originară care a născut, prin partenogeneză, primul cuplu, Cerul (An) și Pământul (Ki), încarnând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vor urma pornind de la miezul dogmatic îl vor scoate la iveală puțin cîte puțin. Dacă Dumnezeu (sau Verbul) există în întregime în Hristos, credința populară va face confuzie între Tată și Fiu și îl va servi pe primul sub chipul imaginat al celui de-al doilea. O derivă idolatră împotriva căreia reacționează Arie, care, pentru a salva identitatea Tatălui, va insista asupra distingerii naturilor și va maximiza în elementul "Dumnezeu" deplina sa transcendență. Hristos s-a născut în anul cutare, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
asemenea, că frustrarea îndelung reprimată duce tot la agresivitate. în consecință, vom asista în roman la o luptă crâncenă, de o extremă violență, cu armele “ritoricești” pe care Inorogul le mânuiește foarte bine. Din această înfruntare, într-o lume literar imaginată, nu au cum să câștige ființele rudimentare, pentru care toată puterea stă în mușchi și în teroare; va câștiga Inorogul, cel care înlocuiește valorile depășite, de ev mediu, cu valorile progresiste ale umanismului și iluminismului, al căror precursor luminat este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
-și cânte trista zdreanță de melodie. Ar trebui să fim genii, sau măcar ruși, pentru acest magnific gest. Așa, nu merităm, pierdem ocazia. Ne merităm doar câte un somnifer, câte o sinucidere ratată în fiecare noapte. Partea frumoasă a scenei imaginate constă în inutilitatea ei. Inutilitatea, Domnule Doctor, este adevărata, unica, sincera rațiune a vieții. Alcoolul este, poate, suprema inutilitate." In timp ce fumam, amândoi, personajul continuă meditația: "dar cea mai cumplită este inutilitatea sinuciderii. Nu merită. Nimic nu merită nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a proclamat-o împărăteasă peste meleagurile noastre. Se uită de sus la mine de parcă mi-ar spune: atenție respect, acum și aici, vă aflați în zodia coțofenei. Vara, anotimpul răsfățului general, a fost stricată de când a devenit sinonimă cu vacanța. Imaginată ca stagnare, somn post-prundial și plimbare lentă în stațiunile balneare, această vacanță devenită o obligație mondenă, planificată, prilej de discuții sterile cu cunoștințe anoste, nu-mi place, nu este deloc pe măsura mea. Vara visez aventuri montane, călătorii extravagante, solitare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]