423 matches
-
războaie, revoluțiiă, lipsa unei educații și a unei instruiri ordonate și complete, schimbările sociale, transplantarea Într-un alt mediu sociocultural, deprecierea valorilor morale și cultural-spirituale În care a fost format individul, influența unor factori negativi familiali sau absența familiei etc. Imagologia Nebuniei morale Dintotdeauna, prezența nebunului și actele sale au fost urmărite cu surprindere atrăgând atenția. Manifestările nebunului apar ca fapte neobișnuite, nefirești, adesea violente, sau ca expresie a unei profunde stări de nefericire, bizare și de neînțeles, periculoase și imprevizibile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și de a se comporta, un caracter contrar actelor morale, prezența nebunului a făcut ca acesta să se transforme Într-un personaj aparte, iar manifestarea publică a nebuniei să devină un „spectacol”. Acestea Însă, la rândul lor, presupun o anumită „imagologie” specifică nebunului și nebuniei. Analiza imaginii nebuniei este esențială În cunoașterea acesteia, Întrucât ea este cea care marchează prezența nebunului și prima care favorizează accesul la cunoașterea nebunului. Pentru Înțelegerea nebuniei, trebuie precizat faptul că imaginea acesteia reprezintă „limbajul simbolic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sale imagologice. Cu puține excepții, nebunul nu se consideră diferit de ceilalți ci, dimpotrivă, el Îi consideră pe ceilalți ca fiind schimbați. Între nebun și lume s-a produs o „fractură morală” care-i separă, făcând să se refuze reciproc. Imagologia Nebuniei este construită de modalitatea În care este văzut nebunul de către ceilalți indivizi ai cetății. Această imagologie a variat, ca modalitate de reprezentare, În decursul istoriei, În funcție de valorile morale și culturale ale societății. Distingem, În sensul acesta, următoarele modalități de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe ceilalți ca fiind schimbați. Între nebun și lume s-a produs o „fractură morală” care-i separă, făcând să se refuze reciproc. Imagologia Nebuniei este construită de modalitatea În care este văzut nebunul de către ceilalți indivizi ai cetății. Această imagologie a variat, ca modalitate de reprezentare, În decursul istoriei, În funcție de valorile morale și culturale ale societății. Distingem, În sensul acesta, următoarele modalități de reprezentare imagologică a nebuniei: aă Nebunia tragică din antichitatea clasică elină, așa cum apare ea În cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna nebunii din cetate pentru a-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la Clinica de la Salpetrière din Paris. S. Freud transferă „spectacolul medical” al cazurilor clinice În „dialoguri de intimitate”, psihanaliza vizând În special „privirea interioară” a „cazului”, mai exact „imaginea simbolică” a Inconștientului său: vise, acte ratate, complexe, frustrări, etc. Această imagologie a nebuniei ne servește la Înțelegerea naturii speciilor nebuniei din punct de vedere psihomoral. Nebunia nu este, În mod exclusiv, o boală psihică, un fenomen uman complex, un mod de a fi și un mod de a se Înfățișa al
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al XX-lea (D’Annunzio). Cu Vedere dinspre Eyub (1986), interesul istoricului literar se deplasează spre memorialistica de călătorie. Editorul lui Nicolae Iorga (cel din Istoria românilor prin călători) este el însuși un împătimit al însemnărilor de voiaj și al imagologiei, cercetând cu acribie arcanele frământatelor și instabilelor secole al XVII-lea și al XVIII-lea valahe și moldave (domniile lui Brâncoveanu, Despot, Constantin Mavrocordat etc.), reconstituind scenarii și mentalități sau, coborând mai aproape de noi, investigând memorialistica de călătorie a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
mare, spune Griffith, este „înnegrirea” albilor („jidovirea”, în limbajul propagandei naziste). Griffith este un precursor și pentru propaganda bolșevică. Renegatul Gus, urât, bețiv, agresiv, terorist în solda puterii negre, obsedat sexual de fata albă, este exact chiaburul care, importat din imagologia sovietică, va apărea în filme românești de propagandă comunistă din anii ’50, ca Răsună valea sau În sat la noi. Marele cineast american știe că propaganda se face în tușe groase, cu băgarea degetului în ochi pentru a pătrunde, așa cum
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
această teză, deși caracterul literar al textelor„ascunse“ este de netăgăduit. Se observă chiar o încadrare din punct de vedere stilistic a apocrifelor secolului al XVIIlea în barocul clasicismului oficial. Teza noastră este în primul rând una de culturologie și imagologie, literalitatea fiind o preocupare secundară a subiectului acestei lucrări.
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sus, în procesul de formare al pihozelor sociale revine într-o măsură covârșitoare discursului colectiv purtător al unor ideologii totalitare. Acest discurs are rolul „manipulării verbale” prin persuasiune, la care se va mai adăuga, cu o valoare emoțională sporită, și imagologia repetitivă, ambele combinate și integrate în mass-media. Manipularea verbal imagistică (presă, TV, reclame, mode, discursuri politice, buletine de știri-informații, adunări populare, propaganda politică etc.) vor folosi un anumit limbaj public caracterizat prin următoarele: simplu și clar, de adresă imdeiată și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dificultăți sau blocaje de comunicare între autoritate și populație. Se produc conflicte de muncă. Apar manifestări de protest de tipul grevelor, etc. Un rol esențial în geneza psihozelor colective în societatea deschisă revine mass-mediei. Aceasta, prin intermediul discursului public și prin imagologia TV, cultivă modele, atitudini și conduite care sunt acceptate și imitate imediat, în mod ireflexiv. Acest aspect are o mare importanță practică și o semnificație particulară, întrucât în societățile deschise mass-media devine o sursă paideică dominantă în viața socială, mergând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a puterii de sugestie a imaginilor. Acțiunea repetată a audio-vizualului va sfârși printr-o adeziune automată, inconștientă și involuntară, de tipul unei comunicări empatice. Omul va înceta să mai gândească singur, acceptând și așteptând ceea ce i se oferă din partea mass-mediei. Imagologia persoanei umane, va domina aspectul formal-extern al acesteia, sfârșind prin a o reduce exclusiv la aceasta. Ea este autentică, dar ireală, întrucât anulează sau reprimă identitatea interioară de fond a individului. Asistăm la o răsturnare valorică a tipurilor umane: eroii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1906. Volumul de versuri Astrale (1901) rămâne fără ecou din cauza tirajului confidențial. Alte două cărți, Londra (1906) și Constantinopol (1906), sunt rodul numeroaselor sale peregrinări prin străinătate, iar Ce zice englezul despre români (1908), ar fi aproape un tratat de imagologie avant la lettre. Eseurile din Doctrina vieții unui... nebun (1912), precum și cele din Teoria supremației (1912), pentru care este propus la Premiul „Adamachi” al Academiei Române, Beția morții (1912) sau Ideal și anarchie (1912) - scrise parcă din același suflu - mărturisesc ambiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
editori Merian, din punctul de vedere al „imaginii” colportate în Occident despre Principatele Române și locuitorii lor. Interesul pentru asemenea momente de „întâlnire”, ce valorifică explorări minuțioase în arhive și colecții documentare, este dublat de reflecția teoretică și metodologică asupra imagologiei, ca domeniu al unui comparatism eliberat de mecanismul europocentrist al „influențelor”, ca și de fetișismul estetizant al istoriografiei literare. Discipol al unor specialiști români precum Adrian Marino, Alexandru Duțu, Paul Cornea, C. este pasionat, în același timp, de deschiderea teoretică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
o perioadă de mari tensiuni și confruntări ideologice, literatura comparată să rămână în continuare neutră, o disciplină academică oarecare, oscilantă și neimplicată. Simplul studiu istoric al relațiilor literare internaționale, al influențelor și izvoarelor, al circulației temelor și tipurilor literare, al imagologiei și alte cercetări de aceeași factură, predominant factologice, pozitiviste, nu mai corespunde noilor exigențe în acest domeniu de investigație. pentru unii comparatiști din țările de Est (printre care ne numărăm), comparatismul este animat și orientat cu atât mai mult de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în administrarea unei instituții publice (deci de stat) cu caracter comercial și financiar, Fondul Proprietății de Stat (FPS), fiind teoretic de vânzare. Un slogan extrem de puternic a fost inventat și scandat în piețe sau scris pe garduri, pentru a bântui imagologia populară "nu ne vindem țara" și a induce frica de "proprietarii străini" și de șomaj. Între 1997 și 1999, odată cu pierderea puterii de către "foștii comuniști", statul a încercat să se retragă din ce în ce mai mult din economie. Au fost luate măsuri radicale
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
În al doilea rând, s-a adăugat mai târziu o curiozitate care l-a împins către reașezarea fișelor de lectură, făcute sârguincios încă de la început, și către interpretări ce puneau demersul istoric în relație cu antropologia, istoria ideilor, istoria mentalităților, imagologia, imaginarul colectiv. Les éclat O breșă, însă, care riscă acum să se reînchidă, din mai multe motive. În primul rând, s-ar impune − ceea ce profesorul Mazilu nu a căutat să facă −, o redefinire a "textului medieval" și a relației sale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
primele lucrări despre renașterea românească sau barocul local de talie europeană, și-a (auto)dislocat statutul de "instanță auctorială omniscientă" (în limbajul "moderniștilor") și a instituit alte reguli ale jocului. De fapt, abia de aici, de la primele cărți de (falsă) imagologie, publicate la Polirom în jurul anului 2000, a început cu adevărat jocul. Istoria literaturii s-a dovedit a-și fi epuizat resursele. De o istorie a instituțiilor puterii filologul nu se arăta atât de interesat, cu atât mai puțin de istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
intervențiilor și subiecții acestora. Interacțiunea nu mai este una oarbă, sistemică, Între un cadru formal, instituțional și ,,excluși”, ci Între două lumi care nu găsesc nici un meridian pentru a-și potrivi ceasurile de Întâlnire. Întâlnirile devin o confruntare Între două imagologii susținute de două delimitări reciproce clare, Între lumea celor ce intervin și lumea celor asupra cărora se intervine. Rămâne sugestia că rezultatele intervențiilor sociale În respectivele comunități defavorizate nu vor da satisfacție nici uneia dintre părți până la rezolvarea dilemei celor două
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aceasta, din punctul de vedere al omului de cultură și, totodată, din cel al omului „oarecare”, al „omului precar”, fără morga tehnicistă a analistului politic ori a politologului), dar și din domeniul antropologiei culturale, al istoriei ideilor ori mentalităților, al imagologiei aplicate ș.a.m.d. De fapt, sunt solilocvii lăuntrice consemnate în scris, suscitate de cei mai diferiți „stimuli” exteriori care pot stârni o conștiință (în cazul în speță, pe cea a lui C., în toate „compartimentele” sale existențiale simultane, adică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
portret al acestuia, apoi un comentariu al comentariului, dar și un jurnal, o confesiune, un autoportret, o schiță de sistem filosofic, o învățătură morală, o meditație pe teme istorice, o „lecție” de istorie a culturii, un breviar de considerații de imagologie, de istorie a mentalităților etc. Această pluritate intrinsecă a personalității, C. o descoperă și o observă în primul rând în propriul sine, și ea este semnificată ostentativ, histrionic, în Trei într-o galeră (1998), unde eul auctorial e divizat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
sau de paleofolclor sunt mai dificile decât cele de folclor contemporan. Ele apelează la izvoare documentare care coboară adânc în timp și spațiu (la arheologie, demografie istorică, istorie economico culturală, la psihologia comunitară de grup etnic sau de etnie, la imagologia magico- mitologicăă și la metode și procedee ce antrenează, dincolo de fapte și evenimente, descoperirea de idei, valori și simboluri arhaice. Paleofolclorul își extinde cercetările din perioada primitivă, prin cea arhaică, până în perioada feudală timpurie”. Iată, deci, în câteva cuvinte, cum
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Virgil Nemoianu în Îmblânzirea romantismului, un romantism Biedermeier și un Romantism înalt (High Romanticism). Ion Negoițescu trasa un scenariu interesant, dimensiunea plutonică era îmbânzită, temperată de spiritul cartezian, clasicizant al lui Titu Maiorescu interesat de caracterul pedagogic, socializant, tranzitiv al imagologiei eminesciene, de îmblânzirea unui High Romanticism în care devenea sesizabilă individualizarea radicală a expresiei poetice cu un rapel vertiginos și primejdios către propria interioritate incandescentă. În Visul Chimeric, pe filiera durandiană a antropologiei imaginarului, coroborată cu analiza figurilor imaginarului la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]