1,385 matches
-
se înțelege cum această eliberare se unifică în diferite moduri, lucru pe care Hegel vrea să îl explice atunci cînd vorbește despre Spiritul Absolut. Pe de altă parte, Spiritul Absolut nu este ceva de sine stătător, ci mai degrabă este imanentul său și recunoașterea lui în spiritul individual, care se știe una cu Spiritul Absolut" [323]. Se pare că gînditorul din Stuttgart a introdus masiv în propriul sistem filozofic și, prin urmare, în filozofia occidentală respectivul concept indian vechi, adaptîndu-l la
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
satul reprezintă o comunitate solidară, ca o armată organizată împotriva vîrtejului de influențe, de dominații, de decizii exterioare. Ideea romanității asociate celei a satului tinde spre o proiecție insulară sublimată. Satul este locul legăturii între dreptul istoric și dreptul natural, imanent, al națiunii. Cultul țăranului antrenează la rîndul său atașamentul pentru folclor, considerat expresia fundamentală a geniului național, precum și atașamentul la religia ortodoxă, considerată expresia spiritualității populare. Această dublă sublimare presupune și o orchestrație politică: după 1848, fiecare nou regim s-
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la tradiție ca subterfugiu și pretenție de a accede în istorie: "Tradiționalismul este o formulă comodă, neangajantă. El exprimă o solidaritate cu neamul, dar nu o voință de a-i da un mare sens în lume. Orice tradiționalism acceptă limitele imanente ale națiunii. Atunci nu mai este nimic de făcut, națiunea mergînd spre viitorul ei ca boul la apă". Domină însă prezența tradiționalismului, susținut de istorici de renume, cum ar fi lorga și alimentat de anchetele sociologilor, cum ar fi Dimitrie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bisericei pentru a da în această sferă curată, neatinsă de nici o suflare impură, un adăpost sufletului omenesc, atât de bântuit sau de patimi, sau de golul lui propriu, de urât. Aruncat din nevoie, în urât, din urât în nevoie, stări imanente naturii noastre și cari nu se pot înlătura pin mâna de creier de care dispunem, arta bisericească, care a cultivat în pictură frumosul în culmea perfecții, muzica și arhitectura în genul sublim, au înălțat, prin mijloace lesne de înțeles pentru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vorba de sporirea și de specializarea muncii tale, ci, din contra, ea se simplifică din ce în ce mai mult, iar sporiul ei e restrâns la un maxim oarecare, dictat de însuși natura producțiunii. Dar - ni se va zice - toată teoria aceasta despre dualismul imanent al banului ca mijloc de schimb, atârnător de chiar dualismul muncii omenești: producțiune brută și producțiune industrială, nu are a face cu banca noastră, pentru că nu emitem bani de hârtie în propriul înțeles al cuvântului, ci bilete de bancă, bazate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
putea satisface destul de repede nerăbdarea tuturor nulităților marelui partid. Supărarea celor ce rămân în așteptare devine din ce în ce mai mare, precum am văzut-o manifestîndu-se în scenele de comedie reproduse mai sus. Dar ce e de vină la toate acestea țara? Slăbiciunea imanentă a guvernului înlăuntru și, ca rezultat al unei politici aventuroase, slăbiciunea în afară, mizeria administrativă, tăinuitele scabroase afaceri, toate acestea se resimt în țară, deși mijlocul constituțional de-a le înlătura ar fi ca sau d. Brătianu să-și formeze
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a mai rămas nici măcar amintirea, ci doar generala certitudine că au existat, că s-au irosit și că au fost uitate". "Uitarea" e amurgul civilizațiilor, dar uneori seamănă cu o auroră, cu una din formele necesare tranziției, ale neistovitei realități imanente istoriei lumii. Acest sens catartic la Eminescu face posibil viitorul prin întoarcerea "la izvoare", în sensul elucidat, mai târziu, de M. Eliade: "pentru societățile arhaice, viața nu poate fi repetată, ci numai creată din nou printr-o întoarcere la izvoare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
aibă caracteristici de calitate. Caracteristicile de calitate pot fi grupate după mai multe criterii: 1) Gruparea după generalizarea și sistematizarea cerințelor consumatorilor: tehnice; psihologice; de disponibilitate; economice și tehnico-economice cu caracter social general. a) Caracteristici tehnice. Se referă la însușirile imanente ale valorii de întrebuințare a produsului, ele confirmînd acestuia potențialul de a satisface utilitățile consumatorului. Se concretizează într-o serie de proprietăți fizice, chimice, biologice etc. intrinsece structurii materiale ale produsului și determinate de concepția constructiv-funcțională a acestuia (rezistența la
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3149]
-
sub sonoritatea derutant-cosmopolită a unor firme la modă. Citez, întîmplător, doar pentru această sonoritate: Maxwell, Blues, Amanda, Miky, Comodi, Casio. Oricum, să recunoaștem cu cît mica/mare afacere e pe temeiuri familiale, cu atît sorții reușitei sînt mai siguri. Temeiurile imanentei naturi umane. Nu știu cum or fi percepînd americanii propensiunea unui Bush-fiul spre Casa Albă, dar nouă, de la distanța tragicelor noastre experiențe totalitare, eventuala izbîndă a primogenitului ne sună bizar, mai cu seamă că se consumă pe un continent de la care am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. autor [author]. Cel ce face sau compune o narațiune. Acest autor empiric sau concret nu trebuie confundat cu AUTORUL IMPLICAT al unei narațiuni, sau cu NARATORUL său și, spre deosebire de aceștia, nu este imanent narațiunii și nici deductibil din ea. Greața și Erostratus, de exemplu, au același autor Sartre -, dar autorii implicați diferă între ei, ca și naratorii. Tot așa, o narațiune poate avea doi sau mai mulți autori empirici și un singur autor
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
HETERODIEGETICE cu FOCALIZARE ZERO (NARATOR OMNISCIENT). ¶Brooks, Warren 1959. cititor [reader]. Decodificatorul sau interpretul (unei narațiuni scrise). Acest cititor real sau concret nu trebuie confundat cu CITITORUL IMPLICAT al unei narațiuni sau cu NARATARUL acesteia și, spre deosebire de ei, nu este imanent și nici nu este deductibil din narațiune. Inima întunericului și Nodul de vipere, de exemplu, au diferiți cititori implicați, ca și naratari diferiți, dar pot avea același cititor real. În plus, o narațiune cu un singur cititor implicat și un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și, în acest din urmă caz, funcționează ca PROTAGONIST în evenimentele povestite (Marile speranțe, Călătorie la capătul nopții), un personaj important (Marele Gatsby), unul minor (Un studiu în roșu), sau chiar un simplu observator (Trandafiri pentru Emily). Naratorul, care este imanent narațiunii, trebuie deosebit de AUTORUL real sau concret, care nu este imanent: Greața, Peretele și Erostratus au același autor Sartre dar naratori diferiți. Naratorul trebuie deosebit și de AUTORUL IMPLICAT: cel de-al doilea nu povestește situații și evenimente (dar noi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
povestite (Marile speranțe, Călătorie la capătul nopții), un personaj important (Marele Gatsby), unul minor (Un studiu în roșu), sau chiar un simplu observator (Trandafiri pentru Emily). Naratorul, care este imanent narațiunii, trebuie deosebit de AUTORUL real sau concret, care nu este imanent: Greața, Peretele și Erostratus au același autor Sartre dar naratori diferiți. Naratorul trebuie deosebit și de AUTORUL IMPLICAT: cel de-al doilea nu povestește situații și evenimente (dar noi îl considerăm ca fiind responsabil pentru selectare, distribuire și combinare); în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
zel, nu numai pentru că supușii sunt un popor străin lor ca etnie, ci și pentru că le-o cere condiția precară a demnității și poruncile puterii suzerane cu vistieria mereu goală. Diferă foarte puțin mijloacele. Mentalitatea este, în esență, aceeași, deși imanentă unei „geografii a mentalităților”, adică varietății. În pofida disponibilităților modernizatoare, oamenii de stat, căci despre ei este vorba, rămân puternic marcați de concepte și habitudini feudale. Pentru ei, ca și pentru Ludovic al XVI-lea, națiunea o formează categoriile sociale privilegiate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să reveleze Ființa în toată splendoarea sa de participare la cunoaștere. Spiritul său premonitoriu se manifestă încă o dată în imprecațiile la adresa lui Lupasco, conținute într-un articol publicat în Cahiers du Sud: "Face din logic o devenire, dar o devenire închisă, imanentă ei însăși, ostilă intruziunii în sînul său a unui al treilea termen. Îi repugnă încă să vadă în logicul său pur ceva ce nu este nici identitate, nici diversitate, ci un dincolo de divers și de identic [...]"18 După părerea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
raportîndu-se la Enion, propria lui emanație din infinitul-vacuitate al conștiinței lui (acest tip de creație prin emanație a fost îmbrățișat și de Plotin, preluat fiind de la kabbaliști, în speță de la Filon Evreul, care, prin ipoteza emanației excludea posibilitatea unui Dumnezeu imanent, care și-ar amestecă substanță în creație în sens panteist). În acest infinit-vacuum al conștiinței se revelează identitatea, în sens creștin intersecția celor două (în interfinitudine) însemnînd nașterea persoanei înzestrata cu libertate infinită. Tharmas este rădăcina tuturor lucrurilor, ca "putere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
semnifică tocmai faptul că această parte din cuvînt este "transcendență", trebuind să fie citită cu oglindă (în acest sens, este cunoscut faptul că Blake a excelat în arta "scrierii inverse"). "Partea transcendență" (zoon ființă vie) devine astfel "nooz" ca parte imanenta, integrată în cuvîntul Golgonooza. Transformarea această sugerează astfel tocmai gestul creației făcut de Tatăl, în totală expansiune a Verbului în existența, ehivalent probabil pentru Blake cu actul gravării: "zoon" este "cuvîntul-matrice" echivalent cu placa de cupru folosită de Blake la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
topică universală corespunde unei viziuni de ontologie umană necesară, cred, în tabloul cultural contemporan în care, de o parte, secularizarea tulbură nevoia de absolut a omului într-o încercare de refacere a ordinii lumii în absența transcendentului divin sau a imanentului spiritual, iar pe de altă parte, reacția la această mișcare riscă, paradoxal, să elimine omul însuși din spațiul umanului; teoria filosofică asupra personalității, care trebuie interpretată, prin raportare la filosofia contemporană, ca proiect personalist. Modelul explicației antropologice (împreună cu interogațiile care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ideile fie în sensul totalizării experienței și ca reper spre care trebuie să se îndrepte cunoașterea, caz în care ideile sunt regulative, nu constitutive și aceasta este folosirea lor firească din punct de vedere teoretic -, fie într-un sens constitutiv (imanent), ca fiind implicate în cunoaștere, caz în care ele conduc la producerea paralogismelor, antinomiilor și "idealului" rațiunii pure. Această pretenție a rațiunii de a-și implica într-un mod constitutiv conceptele sale transcendente (pretenție numită de Kant "dialectică" sau "logică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
chiar elementele ei temeinice: condițiile sufletești. Ordinea culturii este una de finalitate, desigur. Prin tipul individual de personalitate, finalitatea este extinsă și asupra naturii. Dar nu pentru a o reordona finalist în ea însăși, ci pentru a-i preciza ordinea imanentă care, paradoxal, o scoate din sine și face posibil negativul ei. Tipul individual aparține culturii prin relativa libertate cu care poate folosi energiile, prin funcțiunea lui ca sistem de aptitudini specifice diferitelor meserii. Dar el este și al naturii, pentru că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
va cuprinde universul uman poate fi dobândită doar prin adoptarea, ca normă a oricărei activități umane, a imperativului energetic: "expansiunea frumuseții și dragostei, extensiunea spiritului de sacrificiu și a devotamentului întregii umanități devin o exigență a imperativului energetic, o necesitate imanentă a întregii noastre vieți reglată într-o formă monistă"278. Orientarea într-o astfel de desfășurare a energiei, care are ca scop fericirea omului, o căpătăm prin știință, în general, prin știința culturii culturologie -, în special. Imaginea edenică pe care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pentru că existența corpului Alfa (Dumnezeu) nu poate fi explicată prin recursul la metodele "obiective", acestea din urmă reprezentând o intervenție necesară în modelul explicativ (scenariul metodologic) personalist energetic. Al doilea tip de monism explică unitatea lumii folosindu-se de cauzele imanente fenomenelor cunoscute de mintea omenească. "Acest al doilea tip de monism, adâncind gândirea în înfățișările fenomenale, vrea să obțină secretul realității, pe care celalt monism vrea să-l obțină lărgind orizontul de gândire dincolo de hotarele universului cunoscut"279. Filosoful susține
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Înainte; după ceea ce a sperat că poate să facă și i-a scăpat „printre degete”. Valoare se decelează nu numai pe baza a ceea ce se realizează, ci pornind (și) de la ceea ce se... proiectează. „Înaltul” nu e perceptibil decât prin fețele imanente și „căzute” ale umanului. Valoarea „mare” trebuie să-și găsească un corespondent „mic”, În faptele noastre de zi cu zi. Omenescul „prea omenesc” este instaurator și purtător de adevăr, un adevăr mult mai „crud”, dar care poate da aripi „Înaltului
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
alte forme ale cuplajului formativ (profesor-elev, maestru-discipol), instituția nașilor mai are o calitate: este aureolată de harul divin și de normativitatea dumnezeiască. Ratificarea unei astfel de legături se face sub oblăduirea lui Dumnezeu. Chiar dacă se edifică pe o bază concretă, imanentă (intercunoașterea și apropierea sufletească dintre fini și nași), aceasta legătură Își sporește valoarea prin faptul că are permanent originea Într-un orizont sacru. De aici rezultă unicitatea și altitudinea valorică a acestei legături. Dacă alte tipuri de raporturi pot fi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o formă de relație și instituire valorică. Între eu și lume, Între eu și un alt eu, Între eu și Dumnezeu. De aceea, timpul este plural, extensiv, polimorf, este o interferență Între fizic și rațional, Între obiectiv și subiectiv, Între imanent și transcendent. Pluralitatea temporală este o arhitectonică destul de complicată, alcătuită din straturi, etaje, secvențe, cele inferioare condiționându-le pe cele superioare, acumulările și reordonările generând interferențe dintre cele mai complicate, paradoxale, pline de mister (timpul altuia care-l contaminează pe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]