841 matches
-
I-a spart buzele În bătaie, dar să n-ai nici o grijă, că a refuzat să-ți rostească numele. N-o meriți. — Tomás... — Taci. A doua zi, părinții au dus-o la doctor. — De ce? Bea e bolnavă? — Bolnavă de tine, imbecilule. Sora mea e Însărcinată. Să nu-mi spui că nu știai. Am simțit cum Îmi tremurau buzele. Un frig teribil mi se răspîndea prin trup, glasul Îmi pierise, iar privirea mi se Încețoșase. M-am tîrÎt spre ieșire, Însă Tomás
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se așteptă la o protecție, mai știu sigur și Cațavencu, deținătorul scrisorii, grupul său, căruia i-a făcut lecturarea acesteia și Cetățeanul turmentat. Farfuridi și Brânzovenescu bănuiesc și ei. Numai Zaharia Trahanache pare să ignore adevărul intuit până și de imbecilul Dandanache, care numește pe prefect soțul „dumneaei”. Trahanache nu numai că nu dă crezare „plastografiei”, dar nici măcar nu vrea „să afle Zoițica”, „ cum e ea simțitoare...!”. Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat o stimă prevenitoare (și în scrisoare se adresează cu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
-l desemnează pe Tipătescu păzitor al onoarei sale; el are pe lângă „madam Trahanache” rolul cavalerului curtenitor: „trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură”, îl roagă Trahanache pe Tipătescu. Referitor la această relație, Pompiliu Constantinescu îl cataloghează drept „un imbecil care nu crede în evidența coarnelor puse de Tipătescu”<footnote Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 38. footnote>. Ipoteza lui P. Zarifapol că Trahanache ar ști și ar accepta viața dublă a Zoei nu este susținută și de I. Constantinescu care afirmă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dar conștientă și Încântată că ceilalți o privesc și am depășit un cuplu de străini uimitor de stilat, care se sărutau cu furie și cu multe unduiri ale șoldurilor. Apoi am făcut o adevăradă paradă din a-l ignora pe imbecilul de paznic care, Întâmplător, citea dintr-o ediție ieftină, zdrențuită, a Amantului doamnei Chatterley (perversul!) și mi-am ridicat brațul să chem un taxi. Doar că strada era total pustie și Începuse o burniță rece, ceea ce garanta că taxiurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
minut liber? Am pufnit amândoi. În mod evident, toate minutele mele erau libere. —N-ai Înțeles nimic. Vorbesc cu un câine de două kilograme. —Bette, ascultă-mă. Nu știu de ce nu mi-a venit mai devreme ideea asta, sunt un imbecil notoriu pentru că n-am remarcat potențialul situației, dar ia spune-mi, draga mea, ce părere ai despre Kelly? Cine e Kelly? Tipa aia lângă care ai stat la dineul lui Charlie de la Elaine. Deci ce părere ai? — Nu știu, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asalt de nespălați. Vremuri nasoale. — Așa a fost, aprobă Arafat/Arafata. Vremuri nasoale cât cuprinde. În seara asta va fi mai bine. Tipul ăla mare, cum Îl cheamă, Sammy, e la ușă. Nu e un geniu, dar nu e nici un imbecil total. Sammy! Am vrut să-i cânt numele, să-l Îmbrățișez pe tipul care-l pronunțase, să dansez În cercuri mici la ideea că o să-l văd. Dar mai Întâi trebuia să trec prin asta. Deci tu ce ești? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
stricată, în instrumentul ei solid, cere astfel de muzici - n-are decât să-1 planteze "pe urmă" . . . Dar să nu-i atribuie precepte de onoare și să nu-1 încarce cu probleme de scrupule, de care e incapabil ca prinț degenerat, ca imbecil și... ca bărbat mai ales, conchise Nory declamatoriu ca la tribunal. Mini fu turburată în repausul ei de unele cuvinte minunate, pe care Nory le rostise fără să știe. " O coardă stricată în instrumentul ei solid" . . . Trupul sufletesc prezintă desigur
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la fotografie. Nu se poate baza pe fotograf, căruia a trebuit să-i repete că va trebui să lucreze în întuneric. Cum o să poată vedea prin aparatul ala al lui? O, nu s-a gândit la acest aspect. Desigur, dacă imbecilul ar fi făcut o fotografie bună de prima dată, n-ar mai fi fost nevoie de toată tevatura de acum. Nici maiorul nu pare a fi în apele sale. E bolnav, poate? Și nababul se comporta cam ciudat. Imediat ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
altereze gingașa mână frigul clanței când rebegitul tată bătea în geam în viscol să i se deschidă ușa mai repede ne face parcă să-l vedem aievea pe marele Iancu cu mustața zbârlită de furie, năvălind pe ușă și strigînd: imbecilule! Iar fiul rânjind. Aici d. Șerban Cioculescu nu trebuie să fie indignat, dacă a fost, fiindcă amintirea e de preț. Cumințenia lui Luca Ion nu ne-a lăsat o amintire ca aceasta atât de vie despre tatăl său. Nu, viața
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
milițianul binevoitor. ― Bine, zic, dar cine era ăla? Spuneți-mi cine e! ― Nu putem! ― De ce? ― Lucrează pentru noi... ― Benevol? Iar văd că tace, confirmând. ― Adică cum, zic, și n-am dreptul să știu cine, în numele miliției, mă oprește ca un imbecil pe drum, îmi ia actele, se fâțâie ca un cretin tîrîndu-mă după el, dispunând nepedepsit de timpul meu? De ce nu l-ai oprit aici până se lămurea că nu cunoaște legile circulației, dar îi sfârâie sufletul să dea și el
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
părut stupidă: măsurîndu-mă din cap pînă în călcîe, își dezveli dinții încălecați și-mi întinse un deget. Saliva de satisfacție: - Ce scrii, tinere? Atenție, întreabă poetul Vlad Orăscu. - Da... Ba nu. N-am publicat nimic. - Nu fi ridicol, bebé. Numai imbecilii publică, poeții scriu. I am recitat un catren mai vechi. - Tu nu știi să tai? făcu el sever. Îmi scutură mîna cu efuziune și țocăi de plăcere din botul său de știucă. Ovidiu își agită cu dispreț tufele ascuțite în jurul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
liceu, unul din preferații elevilor mari, care ne cucerise cu un adevărat curs de citire a temperamentului omului după scris; de fapt, psihologul ținea la clasa noastră orele de Economie politică, pe care ar fi trebuit să le țină un imbecil, iar într-a XII-a n-am mai apucat să facem cu el altă disciplină, probabil se sesizase cineva de comportamentul lui neprincipial. Nu erau numai cursurile de Economie Politică, la care reușea să aducă vorba la Kafka, Joyce ș.cl.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
privindu-mè, dezamègitè? ușuratè? Eu mânuind cuțitul și furculița încep sè-i vorbesc despre gestul Ceciliei, De ce? când, de fapt, vreau cu toatè ființă mea sè aflu de la ea adevèrul?! chiar ea m-a invitat s-o întreb, am lèsat că un imbecil sè-mi scape asemenea prilej, fècând din gestul unei frizerițe oarecare o operè artisticè care meritè toatè atenția spectatorului, Matei, hei, trezește-te! Vireazè! Acum e vorba despre viața mea! Nu despre Cecilia! Dar Cecilia m-a tuns astè-dimineațè, dimineața nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
i se trage. Dacă orice pușcăriaș evadat poate mobiliza o companie de soldați și-l poate aresta pe însuși ministrul poliției, atunci împăratul este în mare primejdie de a pierde totul. A fost nevoie de un boșorog, de un republican imbecil ca să vadă adevărul. În sfârșit, a realizat cât de vulnerabilă este poziția lui actuală. Bineînțeles, dacă îl vei întreba, nu va recunoaște asta. Afișează un calm desăvârșit. ― Și războiul? Listele morților sunt cutremurătoare. Ce naiba s-a întâmplat acolo? Cauraincourt își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate celelalte sunt așa cum au fost. ― Ba nu! Ba nu! Este inadmisibil ce s-a petrecut acolo. Nu mai e nici o autoritate imperială! Nici o ordine! Doar incapabili care nu sunt în stare de nimic și nu mai pricep nimic. Niște imbecili! Nimeni nu înțelege că eu doream și încă mai doresc doar un mare război politic. Nici țarul nu a înțeles asta. N-a priceput nici măcar faptul că acest război a fost făcut fără dușmănie. Dacă doream, puteam proclama oricând eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
său după o lungă aventură. Nu mai era nici măcar eroul care-l smulsese pe Abdul-el-Kebir din ghearele dușmanilor săi și traversase cu el infernul „pământului pustiu“, lăsându-l în siguranță de cealaltă parte a graniței. Acum era doar un biet imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni. Laila! Un fior, ca un curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ceară voie unui picior ca să-l poată mișca pe celălalt. Împinse câinele care venise să-l salute, lăsă violoncelul unde se nimeri și se Întinse pe pat. Învață, gândea el, Învață o dată pentru totdeauna, prostuțule, te-ai purtat ca un imbecil desăvârșit, ai dat Înțelesurile pe care le doreai unor cuvinte care la urma urmelor aveau alte sensuri, și nici chiar pe acestea nu le cunoști, nici nu le vei cunoaște, ai crezut În surâsuri care nu erau decât simple și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să fi gândit cum gândeam și eu acum. Trebuie că făcusem vreo eroare, vreo foarte stupidă eroare, o eroare de nimic. Eram la un pas de soluție, poate că Belbo, din motive care-mi scăpau, numărase de la sfârșit Înapoi? Casaubon, imbecilule - mi-am zis. Sigur că de la urmă. Adică de la dreapta la stânga. Belbo băgase În calculator numele lui Dumnezeu transliterat cu caractere latine, cu vocale, bineînțeles, dar cum cuvântul era ebraic, Îl scrisese de la dreapta la stânga. Input-ul nu fusese IAHVEH
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era un personaj din Middlemarch?” „Nu știu. În orice caz, era și un filolog din Renaștere, cred. Dar nu suntem rude.” „Rămâne pe altă dată. Nu vrei să mai bei ceva? Încă două, Pilade, mulțumesc. Deci. Pe lume există cretinii, imbecilii, stupizii și nebunii.” „Nu rămâne mai nimic!” „Ba da, noi doi de exemplu. Sau, cel puțin, fără să vreau să jignesc, eu. Dar, În fine, oricine, dacă te uiți bine, se Înscrie În una din categoriile astea. Fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a mișcărilor. Intră pe ușa glisantă prin sensul opus.” „Cum face?” „El știe cum. De-aia e cretin. Nu ne interesează, Îl recunoști imediat și nu vine pe la edituri. Să-l lăsăm În plata domnului.” „Să-l lăsăm.” „Să fii imbecil e mai complicat. E un comportament social. Imbecilul e cel care vorbește Întotdeauna În afara paharului.” „În ce sens?” „Uite-așa.” Îndreptă degetul cu vârful În jos, În afara paharului său, indicând tejgheaua. „El vrea să vorbească despre ce-i În pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
opus.” „Cum face?” „El știe cum. De-aia e cretin. Nu ne interesează, Îl recunoști imediat și nu vine pe la edituri. Să-l lăsăm În plata domnului.” „Să-l lăsăm.” „Să fii imbecil e mai complicat. E un comportament social. Imbecilul e cel care vorbește Întotdeauna În afara paharului.” „În ce sens?” „Uite-așa.” Îndreptă degetul cu vârful În jos, În afara paharului său, indicând tejgheaua. „El vrea să vorbească despre ce-i În pahar, dar, cum-necum, vorbește În afară. Dacă vrei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cum-necum, vorbește În afară. Dacă vrei, În termeni obișnuiți, e ăla care face gafa, Întrebându-l ce mai face frumoasa dumneavoastră soție, pe unul pe care tocmai l-a părăsit nevasta. Am redat ideea?”. „Ați redat-o. Cunosc dintr-ăștia.” „Imbecilul e foarte cerut, mai ales În ocazii mondene. Îi pune pe toți În Încurcătură, dar după aceea oferă material de comentariu. În forma lui pozitivă, devine diplomat. Vorbește În afara paharului când gafa au făcut-o alții, abate discuția În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
material de comentariu. În forma lui pozitivă, devine diplomat. Vorbește În afara paharului când gafa au făcut-o alții, abate discuția În altă parte. Dar nu ne interesează, nu e niciodată creator, colportează, deci nu vine să ofere manuscrise la edituri. Imbecilul nu zice că pisica latră, ci vorbește de pisică atunci când alții vorbesc de câine. Vâră bețe-n roatele regulilor de conversație, iar când le vâră bine, e sublim. Cred că-i o specie pe cale de extincție, e un purtător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
viață inferioare, deci toți oamenii sunt maimuțe antropomorfe mari.” „Bunicică. Suntem deja pe pragul În care dumneata bănuiești că ceva nu stă În picioare, dar trebuie ceva muncă să demonstrăm ce și pentru ce. Stupidul e din cale-afară de insidios. Imbecilul Îl recunoști de Îndată (ca să nu mai vorbim de cretin), În timp ce stupidul raționează aproape ca și tine, cu o abatere infinitezimală. E un maestru În paralogisme. Nu există salvare pentru redactorul de editură, trebuie să-și piardă veșnic timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
timpului și a spațiului, Îmi duc existența mea eternă. Există ființe care nu mai au Îngeri păzitori: eu sunt unul dintre aceștia...” „Dar de ce m-ați adus aici?” Altă voce: „Ce faci, dragă Balsamo, te joci de-a mitul nemuritorului?” „Imbecilule”, nemurirea nu-i un mit. E un fapt.” Tocmai voiam să plec, plictisit de trăncăneala aceea, când Îl auzii pe Salon. Vorbea cu glas scăzut, cu Încordare, ca și cum ar fi ținut pe cineva de braț. Am recunoscut vocea lui Pierre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]