550 matches
-
au găsit un spațiu simbolic, au ieșit decis din timpul profan. In aceste imagini, monumentale ca proporții și hieratice prin sentimentul unei solitudini înalte, în absolutul unui spațiu mîntuit prin puterea visului și prin bucuria senzației, conflictele s-au stins, imemorialele adversități și-au luat și ele o clipă de răgaz, colțul seminței s-a împăcat cu putrezirea fructului, hainul Cain s-a îmbrățișat cu angelicul Abel și viața însăși pulsează fără spasme în vecinătățile morții. În universul insațiabil al pămîntului
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
decît un virtuos eseist adolescentin). Eseul său (din ediția semnată, îngrijită de către Ana Blandiana și Romulus Rusan) se intitulează, cu un strop de umor în plus: ' Din ideile unui viitor cap (sec) de familie (Constantin Vica)", inspirîndu-se, parcă, din timpuri imemoriale, biblice. C. V. își dezvoltă 'teza" astfel: după părerea sa 'noi îi alegem pe Adam și pe Eva ca o primă familie. Adevărul (repetăm) e altul. Noe, cel cu Arca, a fost primul cap de familie. El a salvat-o, poate
Profesiunea de părinte by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15583_a_16908]
-
prin juxtapunere, de la Facere și abisul erelor geologice, la mereu împrospătata revenire în ființă, - mulțumită femeii-mamă - a trupurilor celor vii, de azi, de ieri și de mâine. E un delicat colaj, mic, dar de concentrată profunzime, evocând în racursi genealogia imemorială a viului, trup după trup, corp după corp, până la veriga-cheie a tot ce este viu și ne înconjoară: mama, aici în autoportret. "Mi-am vindecat rănile pictură cu pictură, pentru ca acum să pot mărturisi că nimic nu este o bucurie
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
nu veți cunoaște taina. De fiecare dată cînd murim îngerul ne risipește urmele pe cer, astfel încît să nu mai regăsim drumul niciodată. Doar noaptea, și cu ochii ermetic închiși, avem dreptul să fim nemuritori. Laptele din clepsidră Din timpuri imemoriale inima mea bate cuie de alge sărate în sicriul de spumă al dragostei și, fericită, se dă de-a dura prin ploaie. Din timpuri imemoriale vînez cămile prin urechile acului și iepuri străvezii prin soutien-gorge-uri de contrabandă. Șapte regine putred
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
și cu ochii ermetic închiși, avem dreptul să fim nemuritori. Laptele din clepsidră Din timpuri imemoriale inima mea bate cuie de alge sărate în sicriul de spumă al dragostei și, fericită, se dă de-a dura prin ploaie. Din timpuri imemoriale vînez cămile prin urechile acului și iepuri străvezii prin soutien-gorge-uri de contrabandă. Șapte regine putred de bogate m-au înfiat și m-au renegat, Alăptat am fost cu litri de timp, cu hectolitri de ani scurși din țîța clepsidrei, de
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
a arătat dispus să-și ducă jocul în Piața Unirii: „Pentru Timișoara am comandat-o. Vrem să creăm tradiția ca în fiecare duminică, marii maeștri ai șahului românesc să vină și să joace cu timișorenii“. Capitala sportului minții În timpuri imemoriale, când prințul Persiei s-a plictisit, a chemat învățați să-l înveselească. Unul dintre aceștia i-a adus o tablă de șah. Prințul a fost încântat de acest joc și a dorit să-l răsplătească pe cel care i l-
Agenda2005-34-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284109_a_285438]
-
duminică, luni, marți, miercuri..." (Vedere din pridvorul Bojdeucii). Sau această devotată închinare, pe o trama antitetica, la statuia Luceafărului: "Privesc statuia lui Eminescu, noaptea,/ O noapte imperiala./ În preajma, iau cină tîrzie, măturătorii de stradă, bărbați și femei./ Au chipuri tăcute, imemoriale// Mai mulți șobolani se adună brusc/ în jurul statuii,/ într-un cerc conspirativ./ Încep să cînte pe trei voci,/ mai mult vociferînd:/ ăPoetul este un impostor!/ Nu descrie realitatea!/ Îl vom sfîșia, îl vom sfîrteca!a// E aproape media nopții, în
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
de genul feminin/ (chiar și secundă această în care/ regîndesc scrierea unei cărți vechi/ într-o lume și mai veche)// Încet, încet mă strecor printre cuvinte/ precum țarina din lopată/ deasupra gropii" (Matei din Rădăuți). Într-o halucinanta împletire, trecutul imemorial și viitorul fabulos sugerează o temelie a vieții, circumscrisa toposului originar, acesta, la rîndul său, o temelie a duratei: "Îți sărut/ plămînii carpato-danubiano-pontici./ Prin ei crește iarbă,/ se primenește iubirea veche// Se prăbușesc catargele genovezilor,/ cînd îți sărut plămînii,/ cînd
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
par a fi paratrăznetele așezate în calea unei umori mînioase, neînstare însă, pînă la urmă, a se manifestă. Electricitatea norilor se scurge în stratul unor stihuri, în fond, bonome: Fiind o întreprindere cu totul arbitrară,/ această școală există din timpuri imemoriale,/ în afară de orice cancelarie/ domneasca, fanariotească// Plecînd de la constatarea terna/ că pe malurile Bahluiului/ nu există reptile,/ Regulamentul Școlii ieșene de înot/ interzice cu desăvîrșire/ mușcăturile infantile// Spiritul de echipă se manifestă/ numai în apă/ (alte nenumărate și docte detalii/ îmi
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
de secole, mai exact spus - evocă atemporalul. Versurile sale absconse și brumoase exaltă o Portugalie care n-a existat niciodată decît în imaginație; iar filozofia saudosistă, al cărei principal promotor a fost, a avut toate antenele lansate spre trecut, spre imemorial, spre mit și legendă, întorcînd spatele prezentului frivol. (Saudosist e un termen care nu poate fi tradus, derivă de la saudade, echivalent portughez perfect al dorului românesc). Pentru Pascoaes, mitul sebastic, promisiunea întoarcerii Regelui Dom Sebastiao (căzut într-o luptă cu
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului straniu a ceea ce am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca arhitectură imemorială și pluristratificată) omul cu etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ton îngăduitor, nu ați fost părtași la nici o mare vânătoare. Habar nu aveți de larma dezlănțuită de întreaga zoologie a pădurii, când și tu nu mai ești decât o forță ce vrea să curme o luptă veche, stârnită din vremuri imemoriale, o luptă pe care numai omul o poate limpezi... „O apologie a vânătorii?” - mă întreb în gând, fiindcă niciodată nu apuc să termin o frază în prezența domnului avocat Lepădatu. Orice aș încerca să spun este imediat contrat cu „una
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
primei jumătăți a secolului, apar doar de dragul concluziei moralizatoare, plictisitoare prin repetare. Capodopera Povestea vorbii n-a luat naștere din neant, ci în urma unor tentative semireușite dispuse pe ani. Singura scriere pe teme contemporane, care nu mai descinde din trecutul imemorial, este reportajul versificat despre catastrofa din martie 1847, despre incendiul care a distrus atunci o bună parte a Bucureștilor. Memorabilul (sic!) focului mare (1847), deoarece relatează un cataclism de dimensiuni naționale, apelează la un vers "nobil", la endecasilabul iambic. De
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
de altfel, nimeni nu era prea sigur că mă reprezintă pe mine. Putea fi la fel de bine vărul meu, Marian, băiatul lui tanti Sica. Imaginea, destul de mică, se degradase până la un sepia murdar, încă trei poze se mai amestecau, din vremuri imemoriale, printre acte, livrete militare și insigne cu smalțul sărit. Poza tipică de la cununia alor mei, atât de retușată că ar fi greu de spus cum arătau, de fapt, însurățeii: el cu părul negru ca o pată de tuș, lins pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
însuși sângele lor era azuriu, ca al zeilor și-al păianjenilor. Incoruptibili și distanți, rasă de stăpâni venită din alte zone ale Cosmosului, acești "băieți" (semn al virginității lor rituale) de o netulburată și enigmatică veselie, interferaseră cumva, în vremuri imemoriale (care coborau, după unele rumori, până la bătrânul rege Burebista: căci era cert că Dekeneu, marele său preot, datorită înălțimii la care trăia, pe muntele sacru, avea în vene un fluid albastru, mirosind puternic a acid cianhidnc, sânge mult mai apt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și așeză un deget pe buzele ei. - A fost o coincidență. Un semn de la Dumnezeu. Dincolo de asta însă, să știi că inscripția aceea mă pune pe gânduri. - Nu înțeleg... Cu vorbe potrivite, Abatele începu să povestească despre dușmanii din timpuri imemoriale ai Abației. Frontul Adevăratei Biserici fusese o organizație care se opusese din toate puterile Abației, dar care dispăruse la un moment dat într-un mod misterios, ca urmare a trădării unuia dintre șefii săi, care plecase de pe Vechea Terra ducând
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zilele al Întrebării. Pribeagul este, nu o dată, și un prigonit, rătăcitorul se descoperă un rătăcit În deșertul făgăduințelor amânate. Nu doar că nu mai știe unde se află, ci simte, și anume „de departe”, ceea ce ar putea Însemna din Începuturi imemoriale, „lipsa identității”. Și nu numai atât. În imediatul prezent, se recunoaște „o persoană străină”. Pe fragila punte a adolescenței perpetue, ucenicul În vastele confuzii ale existenței se află „suspendat”, fără nici un alt reazem decât Înzestrarea sa: observator al lumii dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
așteptând copiii să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor ca spinările unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit în privirile ochilor lor negri animate de o mobilitate neostoită, insistentă, lacomă, pendulând între frică, viclenie, implorare, și se simțea tot mai asemenea lor, preluându-le slăbiciunile și puterile ascunse, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în picioare și să-și tragă hainele pe el. Unde, cât de departe, sună un glas în adâncul lui, și cât de greu e să te apropii... O greutate, o apăsare adunată tot timpul vieții lui, hrănită de o îndoială imemorială: oare merită să te apropii de oameni? Deja o luase din loc, da, e foarte posibil să merite, de vreme ce-l urmează pe omul ăsta fără o vorbă, și el pare să-i respecte amuțirea, nemaiscoțând nici el un cuvânt. Ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sertar cu furculițe. Se jucase probabil ăla mic cu el și-i deschisese sonorul. Până una-alta, până ar găsi un client să-l vândă, era bun să sperie turmele de carcalaci care se plimbau pe aragazul acoperit cu cruste imemoriale de iahnii de fasole și de tocănițe de cartofi. Vom lăsa niște urme, dragostea mea, cine va veni în cuibușorul nostru după ce-om vinde n-are decât să curețe și să dezinfecteze până o da în turbare. Nevoia ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mult mai mult decât simplă materie. Noi considerăm că unul dintre cele mai importante beneficii este faptul că devenim conștienți de faptul că de fapt suntem capabili să descoperim singuri răspunsurile la toate întrebările care au frământat umanitatea din timpuri imemoriale. Fiecare religie, fiecare societate și cultură deține o sumă diferită de convingeri și credințe solide pe care cu toții uneori le-am luat de bune, generație după generație, deoarece ne-au fost implementate prin frică, manipulare și prin constrângeri și astfel
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
pe dinafară în același timp. M-a traversat un fior care mi s-a scurs din piept spre centrul pelvisului, înșurubându-se înăuntru, în centrul ancestral al ființei mele, cel de dinainte de a mă naște, ducându-mă într-un timp imemorial, pe care l-am văzut și l-am uitat simultan. Dar dacă totuși ceea ce văzusem și simțisem era forma sufletului, trebuie că această țesătură, dacă o uzezi prea mult, prin toate exercițiile de chintesențializare la care e supus pe pământ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și domnilor, e ceva ce nu trebuie să ratați! Se poate, vă rog, puțin răpăit de tobe? De fapt, dacă mă gândesc mai bine, aș prefera niște ropote de aplauze. Începu muzica Zorei. Uvertura ei. ― Doamnelor și domnilor, din timpuri imemoriale marinarii au spus povești despre făpturi incredibile văzute de ei, jumătate femeie, jumătate pește, ce Înotau În mare. Noi aici, la Club 69, n-am dat crezare unor asemenea povești. Dar un pescar de ton pe care Îl cunoaștem ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și el în minte: Avem într-adevăr nevoie de mai multe informații; dar Patricia, aflată aici lângă mine, scutură din cap înspre tine și zâmbește." "Spune-i Doamnei, îi comunică Gosseyn Trei, că femeile îi refuză pe bărbați din timpuri imemoriale și se simt îndreptățite s-o facă. Așa că nu e cazul ca cineva să zâmbească." Probabil că li se păruse adevărat, pentru că nu mai primi nici un răspuns. 9 Și-acum? Se așezase pe unul dintre scaunele confortabile. Stătu acolo, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pare să indice că dușmanul rasei Dzan din Galaxia a Doua este la fel de vulnerabil ca oricine și că unii din rândul lor se vor preda și se vor pune la dispoziția adversarilor lor, așa cum au făcut soldații încă din timpuri imemoriale." Câtă vreme dură acest schimb mental de idei cu duplicatul său Gosseyn, el continuase să meargă alături de bărbatul cel uscățiv. Acum, Gosseyn îi aruncă o privire, întrebându-se dacă remarcase tăcerea. După fața lui. Breemeg nu dădea semne că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]