3,483 matches
-
repetiție impresiile nu mai rămîn aceleași, intrînd în joc imaginația, din îmbinarea căreia cu mimarea iau naștere imagini și idei ce pot fi taxate drept originale. Legea sincronismului, propusă de E.Lovinescu în Istoria literaturii române moderne, întemeiată pe legea imitației a lui Tarde, pare argumentată de acea „contagiune ideologică" ce caracterizează perioada modernă, sugerînd poate o nevoie de așezare, de potolire a efervescenței culturale. Specificul contribuției fiecărui popor e dat de notele proprii cu care prelucrează și adaptează spiritului său
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
contribuției fiecărui popor e dat de notele proprii cu care prelucrează și adaptează spiritului său ideile și motivele dominante. Anticipîndu-l pe John Barth, ne atrage atenția Maria-Ana Tupan, criticul român constată că, spre deosebire de numărul invențiilor care cunoaște o limită, numărul imitațiilor este nelimitat. Precum T.S. Eliot, mentorul Sburătorului e de părere că raportul creatorului cu un text precedent constituie „felul cel mai obișnuit de a fi original", punct de vedere ce, în timpul unui modernism obsedat de „noutate", exploziv, aduce o adiere
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
iar pentru băieți, băieții răi și fotbaliștii. Alte categorii trezesc mai rar interesul și numai cu condiția de a dobândi statutul de vedetă. Modelul este prin excelență formator. Top-modelul, de pildă, reprezintă un astfel de model în măsura în care dezvoltă instinctul de imitație. N-are importanță că e considerat de către mulți un model inferior, în sensul că nu presupune capacități intelectuale, ci doar capacități fizice deosebite. Nu e nimic rău pentru o tânără atrăgătoare să vrea să devină top-model. În definitiv, ea își
Modele și contramodele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6446_a_7771]
-
ar fi prima semnalare a unei concatenări „bizare”, pentru că suntem actanții unei culturi care a cunoscut mai mereu asocieri bruscate. Discuția vizând raportul dintre postmodernism și postmodernitate se dovedește relevantă în context. Unii pun aceste coabitări pe seama aplecării noastre spre imitație necritică (să ne amintim cum, la un moment dat, Benjamin Fundoianu propunea asimilarea deplină a României, politic și cultural, de către Franța, dacă tot ne dovedim atât de galofili), alții susțin că a trebuit, obiectiv, să ne sincronizăm prin juxtapuneri, ceea ce
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
2006, pagubele erau estimate la 5 miliarde de euro, iar acum au ajuns la aproape 8 miliarde de euro. Este o sumă care ar fi putut fi folosită pentru crearea a 38.000 de locuri de muncă. De multe ori, imitațiile germane funcționează așa de bine, că doar un specialist poate să-și dea seama de diferențele față de original. Uneori, se ajunge și la defecțiuni și abia atunci producătorul descoperă că mașinăria sa a fost copiată. Prejudiciul nu constă doar în
Nu ai să crezi cine e a doua după China la falsuri by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/50203_a_51528]
-
lui Suciu este, cred, aici, ceea ce, la Mircea Cărtărescu, reprezintă Maimuțoiul din renumitul . Spiritul artistului la tinerețe, căruia i se pretinde să ia, direct, în posesie lumea. Și căruia i se îngăduie (indulget genio), orice neobrăzare, chiar și aceea a imitației. Scenariul e cunoscut din Huxley. O maimuță dresată să bată la mașină și lăsată îndeajuns de mult, miliarde de ani, va reuși până la urmă să dactilografieze un sonet de Shakespeare. E o speculație statistică. Poemul O seară la operă, însă
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
și două realități care legitimează ca națiune o populație mereu jenată de a se legitima cu firesc și relaxare politică și dispusă să se furișeze în contemporaneitate cu complexul marginalității și cu deliciul ușilor dosnice, sau cu siguranța precară a imitațiilor cuminți, după tendințele zilei. Câteva inventive comentarii și montaje imagistice din facebook indică direct nervozitatea iscată de ofranda latinității, una dintre situații fiind cea a excluderii animalului simbolic din grupul statuar cu explicația „hingherii au luat maidanezul”. Poate că un
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
de devreme, se auzea un tropot, o vînzoleală de ponei în galop, ciocniturile croselor de crichet... și chiar acum, bătrâne doamne discrete țâșneau în automobilele lor după treburi de taină; iar negustorii nu-și găseau astâmpăr în spatele vitrinelor lor cu imitații și cu diamante veritabile, cu adorabile broșe vechi verzi ca marea, în monturi din secolul al opsprezecelea...” O recunoașteți pe regina modernismului britanic, pe indomptabila feministă, rafinata eseistă Virginia Woolf (1882-1941) în aceste rânduri „victoriene” din primele pagini ale romanului
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
Cu cel mai recent roman, el se găsește mai aproape de Adrian Chivu, cel din Caiet de desen. Și în Parohia avem de-a face cu o lume dizarmonică, unde răbufnirile violente nu sunt neapărat suma unor căutări și inadecvări, cât imitații ale autorității din jur. Nu tatăl încarcerat într-o tăcere interiorizată este modelul, cât Mîrza, milițianul prea pregătit pentru o localitate de aiurea. Într-un sat din zona de influență a Clujului, aparținând familiei unui preot, naratorul (fără nume) are
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
magiștri. Avem nu doar părinți biologici, ci și părinți culturali, care ne veghează o vreme, ne ajută să ne formăm. În viața literară e de neimaginat o generație spontanee. Însă principalul e să nu mergem pe drumul lor, sub chipul imitației, al epigonismului. Ceea ce se cuvine să învățăm de la un maestru e tocmai diferențierea tranșantă, aportul original care poate fi și un soi de tăiere a nodului gordian. Așa cum urmăm o școală pe o durată limitată, s-ar cuveni să nu
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
vreme: nu are, ca alte inovații, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizării sau al insistenței. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, învechite sau greoaie. E pur și simplu o ilustrare a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii. Folosit de unii vorbitori fără nicio ezitare, în spațiul public, în răspunsuri la examene sau în discursuri politice, noul decât e perceput de mulți alții ca stigmat social, ca marcă de vorbire neglijentă și
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
stări și dispoziții. Da, sînt o persoană schimbătoare, sînt născut sub semnul Racului, iar racii sînt foarte schimbători, pentru că sînt influențați de Lună. Am un bun simț al formei, o mare capacitate de empatie și un foarte bun simț al imitației. Pot să imit stilul oricui. Așa ai și început să scrii teatru, imitînd clasicii, nu? Absolut. I-am imitat pe Molière, Shakespeare, Cehov. Voiam să-i explorez și pe ei, și pe mine. Pentru mine e esențial să mă regăsesc
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
Șosea și la spectacolul cu focuri de artificii din Cișmigiu. Carol I, Ferdinand, dar și Carol II și Mihai I voiau să fie în această zi cât mai mult văzuți, să ilustreze apropierea de popor (pentru orice suveran și, prin imitație, pentru orice om politic în epoca modernă, imaginea publică era esențială). 10 Mai nu era însă doar ziua regelui și a familiei sale. „Sărbătoarea regelui Carol e și sărbătoarea României! Netrebnic românul care nu-și uită astăzi de păsurile lui
10 Mai, sărbătoarea națională a românilor până în 1947. GALERIE MULTIMEDIA () [Corola-journal/Journalistic/44908_a_46233]
-
vehemență: în ochii lui, Parisul era „un pustiu muzical“ și modul modern de prezentare a concertelor, o profanare comercială: „Am ascultat ieri Mozart la televizor: o adevărată insultă adusă bunului simț.“ (p. 118) Pentru Celibidache rutina e principala cauză a imitației de sine, acea blazare în virtutea căreia îți arogi vederi personale, fălindu-te cu accentele originale ale propriei interpretări, fără să știi că în felul acesta îți recunoști lipsa de spontaneitate. A fi personal în interpretare e un nonsens, simplu ifos
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
alături de Teo. Nu am ascuns asta. Am mai primit reproșuri, au fost situații, dar nu m-au afectat. Nu chiar oricine merită să fie parodiat, eu pun suflet. Dacă nu vrei, nu o să te parodiez. Nu ai cum să faci imitație dacă nu îți iubești personajul. Parodierea este privită ca un atac în România. Eu o fac cu drag, nu acuz personajele", a zis actorul la Adevărul.
Bendeac, despre Mircea Badea: Nu mi-e teamă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34905_a_36230]
-
cea a emisferei de la suprafață, căreia i se subînțelege jumătatea subterană, alcătuind laolaltă simbolul perfecțiunii transmis de la Pitagora și Platon până-n contemporaneitate. Gândită în final într-un material transparent, foarte la modă în arhitectura zilelor noastre, fie din spirit de imitație, fie prin amortizarea simțitoare a costurilor, alunecând adesea spre soluții ce atrag după ele oboseala progresivă a privirii, gândită în sticlă industrială, nu de Murano sau Boemia, gracilă, pretențioasă și scumpă, semisfera e brăzdată de trei șiruri umane, consonând cuvintelor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3826_a_5151]
-
egoism nu tocmai lăudabil, „egoismul geniului”) i-au părut lui Goethe căi de a atinge imposibilul, de a primi într-o singură clipă revelația care prin strădanie neinspirată nu se atinge decât (sau nici) prin ani de trudă. Oricum, de la imitațiile italiene de tinereț e ( „Iubita-mi urmării decis/ Și fără fel și chip/ Am prins-o-n crâng, iar ea mi-a zis:/ Dă-mi drumul, altfel țip!/ Ameninț: De-s prin jur cumva/ Stingheritori, fac crime!/ Taci, dragul meu
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
idealizat, formele prin care românii au reușit să concretizeze într-un timp foarte scurt un proiect consistent de civilizație și cultură. Avem de-a face cu primul model, din istoria lor, al formelor cu fond; cu un eșantion în care imitația este creatoare. Când îl preia administrația românească, în 1918, Clujul are o remarcabilă textură urbanistică și o comunitate aflată în momentul ei de euforie crepusculară. Oraș al aristocrației maghiare și conectat la civilizația central-europeană, el pare acum inaccesibil oricărui alt
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
Steriade, tocmai când pompierul nostru lucra mai cu foc, îl strigă din cerdacul casei de unde priveam focul: - Nu da, neamțule, cu apă, că stingi focul. - Ești nubun. - Ești prost, neamțule, îi replic eu, că nu cunoști pe Mitică” (p. 223). Imitație fără haz, colaj fără măsură. Mai trist de-atât e însă că Suchianu (care nu înțelege ce e de înțeles din lipsa de reacție a preopinentului) oferă și un epilog nedumerit scenei: „Cu ocazia inaugurării berăriei Gambrinus, Caragiale a tipărit
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
cu mult mai revoluționar decât ceea ce fac astăzi inovatorii”. Sigur, aceste afirmații au în vedere literatura autohtonă, anume pe acei „inovatori” excesivi, care nu au creat nimic durabil. De altfel, inovația în artă e un concept extrem de complicat. Ca și imitația. Simplificând la maximum, se poate spune că originalitate perfectă nu există. G. Călinescu refuză termenul, propunând, în schimb, sintagma „putere de creație”. În legătură cu Hortensia Papadat-Bengescu, nu se poate vorbi de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
Ca și imitația. Simplificând la maximum, se poate spune că originalitate perfectă nu există. G. Călinescu refuză termenul, propunând, în schimb, sintagma „putere de creație”. În legătură cu Hortensia Papadat-Bengescu, nu se poate vorbi de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul insolitului mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur și simplu, la imitația necesară (canonul din muzică), până la ideea de imitatio dei . Dar
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
nu există. G. Călinescu refuză termenul, propunând, în schimb, sintagma „putere de creație”. În legătură cu Hortensia Papadat-Bengescu, nu se poate vorbi de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul insolitului mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur și simplu, la imitația necesară (canonul din muzică), până la ideea de imitatio dei . Dar cu toată condiția demiurgică a artistului mare, creația/noutatea nu se naște
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
În legătură cu Hortensia Papadat-Bengescu, nu se poate vorbi de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul insolitului mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur și simplu, la imitația necesară (canonul din muzică), până la ideea de imitatio dei . Dar cu toată condiția demiurgică a artistului mare, creația/noutatea nu se naște din negarea existentului. Salvador Dali spunea că „acei care nu vor să imite
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
poate vorbi de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul insolitului mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur și simplu, la imitația necesară (canonul din muzică), până la ideea de imitatio dei . Dar cu toată condiția demiurgică a artistului mare, creația/noutatea nu se naște din negarea existentului. Salvador Dali spunea că „acei care nu vor să imite nimic nu produc nimic”, iar
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
Senzual, bucurându-se de străfulgerările vieții, ne poartă prin Egiptul vechilor pergamente („Bucură-te de fiecare zi. Unge-ți trupul cu arome. Unge-ți nasul cu parfumuri, împletește cununi de lotus...”), dar acceptând și tăcerea nisipurilor, sau zgomotul contemporan al imitației Europei. Fertilele câmpuri egiptene, cu semințele încolțind la limita deșertului, prilejuiesc o definiție pasionată a relației Orient-Occident: „Nu-i întâmplător că toate religiile - toate semințele - pe care le-au muncit măruntaiele pământului au venit din Orient. Orientul este stăpânit de
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]