570 matches
-
brutalitate și Thorson nici nu păru să-și dea seama că îl făcuse. Nemișcarea tensionată în care rămăsese îi punea brusc în evidență personalitatea, conferindu-i o profunzime fără egal. Acum era un cu totul alt om. Căci sub aspectul impasibil, se dovedea a fi un uragan de energie nervoasă, o ființă cu un potențial aflat la cotele cele mai superioare. Reprezenta porunca fermă, definitivă, fără echivoc. Când era de acord cu alții era așa pentru că el o dorea. Când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu voce obosită ― Da ar fi interesant. Acum, că-și transpusese povestea în cuvinte, auzind-o, nici el n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă. Care stea? Pentru tipii ăștia "mare distanță" însemna într-adevăr ceva. Examină din nou cadranul și atinse cu degetul adâncitura marcată "regional". Ochiul reapăru pe ecran. Dar la solicitarea lui, vocea răspunse impasibilă: ― Îmi pare rău, dar de la acest post nu pot da legătura exterioară decât domnului Crang personal. Clic! Gosseyn se ridică. Tăcerea din apartament îl învăluia ca o mare fără valuri. Totul era atât de liniștit încât până și propria respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aduseră nici un element care să lămurească paternitatea celor doi copii. De altfel, era și de așteptat. Nu se puteau lua hotărâri definitive într-un caz care părea mai mult decât complicat, chiar și pentru oamenii legii. Țiganii ascultară toată povestea impasibili, dând semne că li se răscoliseră sufletele, dar în cele din urmă conchiseră în forul lor intim, în mod tacit, că toată această poveste nu este a lor. Aveau o singură și nezdruncinată convingere: Că Vișinel este copilul șatrei! * Comandantul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ar fi plătit cineva. — Faceți cum v-a spus ea, spuneți-mi Porcușor. — Dar nu ne cunoaștem deloc, mi-e imposibil să vă spun așa. În orice caz, asta nu are nici o importanță, murmură Porcușor, arborând În continuare o expresie impasibilă, În afara ușorului freamăt care-i cuprinse buzele. Aveți o iubită? adăugă el, lipăind cu zgomot o Înghițitură de ceai. Nu i-am răspuns. — Dacă nu-mi răspundeți, mă văd pus În imposibilitatea de a vă livra marfa. Ce vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acele filmulețe de nimic. Doar că doream să mă Întâlnesc cu vagabondul și să aflu mai multe. Reiko mă intriga pur și simplu. De câte ori ajungea să-mi vorbească despre Reiko, Keiko Kataoka devenea foarte rezervată, iar expresia feței Îi rămânea impasibilă. Nu știam dacă o ura pe Reiko sau nu, pentru că nu-mi povestise concret ce legătură avea ea cu faptul că bărbatul ajunsese vagabond. Tot ce aflasem despre Reiko era că jucase un rol principal Într-una din comediile muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
copilul și nu simte cum odată cu obrazul se lărgește și masca de sticlă. Nu, aceste măști nu se văd. Dar opriți-vă undeva, vroiam să le strig, și țipați, cereți ajutor, amenințați. Imediat veți observa măștile de sticlă. Figurile rămân impasibile. Fiecare își vede de viața sa, sub clopotul său de sticlă. Într-o zi, în mijlocul pieței am făcut această experiență. Era duminică dimineața și toată lumea se plimba. Deodată m-am oprit și am început să țip. Nimeni nu s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Curtin a dispărut în împrejurări misterioase. Se opri. Carla se holbă la ea cu ochi sticloși. — N-am de-a face cu poliția, se grăbi să adauge Mma Ramotswe. N-am venit aici să vă iau un interogatoriu. Carla rămase impasibilă. Atunci de ce doriți să vorbim despre asta? S-a întâmplat demult. A dispărut și asta-i tot. Nu, o contrazise Mma Ramotswe. Asta nu-i tot. N-am nevoie să vă întreb ce s-a întâmplat, fiindcă știu exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca ei să formuleze concluziile, el conchise că niște indivizi atât de cerebrali și reci vor rezolva inevitabil orice problemă de acest gen, propunând distrugerea planetelor rebele. Și aruncă o privire lui Crang și-l văzu pe detectivul non-A impasibil. Dar alături de el, Patricia dădea semne de nervozitate. Înțelese că înaintea sosirii lui, se discutase de munca îndeplinită de birou. Cei doi anchetatori erau foarte interesați de ceea ce se întâmpla. Brusc, Patricia se amestecă în discuție. - Domnilor, zise ea, tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
inițiativa și deveniră, sub ochii tuturor, promotorii, și În consecință și eroii mișcării populare de protest care ieși din case ca să ceară, În masă, prin piețe, pe bulevarde și pe străzi, Întoarcerea imediată a trupelor pe frontul de luptă. Indiferenți, impasibili În fața problemelor extrem de grave cu care se lupta patria de dincoace, confruntată cu criza sa cvadruplă, demografică, socială, politică și economică, țările de cealaltă parte lăsaseră În sfârșit să le cadă masca și se arătau la lumina zilei cu adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
au lăsat conduse fără nici o împotrivire, ca două frunze în noroi. Îmi veni în minte frunza roșie, prima din toamna aceea, căzută pe geamul mașinii mele în fața clinicii. — Am făcut avort. Am privit-o în ochii deschiși la culoare și impasibili și am clătinat din cap, era inima cea care îl clătina. — Nu-i adevărat. Îi prinsesem brațele, o scuturam și eram gata s-o lovesc. Când l-ai făcut? — L-făcut. Nu părea tristă, mă compătimea cu ochii aceia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Când o iau, tresare ușor, și apoi nu mai face nici un gest, mă lasă să mă mișc într-o tăcere absolută. Îmi ascund fața în părul ei, nu pot s-o privesc, mi-e frică să nu-i întâlnesc privirea impasibilă. Atunci gem tare, sperând să i se facă milă de mine și să-mi răspundă. Nu se întâmplă nimic. Nu ne ridicăm în zbor, rămânem pe pământ. Am ochii tulburi, părul ei mi-a intrat în gură. Nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi foi de calendar. Din lac în puț, spune el. - Nu mai iese nici un roman care să stea în picioare. Sau programul trebuie revăzut, sau cititoarea nu mai poate fi folosită. Privesc la fața subțire, acoperită de ochelari și vizieră, impasibilă și din cauza tampoanelor din urechi și a suportului care-i imobilizează bărbia. Care va fi soarta ei?“ Nu găsesc nici un răspuns la întrebarea aruncată de Marana aproape cu indiferență. Cu răsuflarea tăiată ai urmărit de la o scrisoare la alta transformările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Doina, femeie cu bun-simț, a început să plângă. Printre lacrimi, a explicat că banii noștri nu-s mai mult de 20 de dolari de toți și că ea se simte mizerabil. Americanca s-a uitat la mine, care le stăteam impasibilă alături: - And you, Mihaela? Presupun că se aștepta să plâng și eu. Mi-am mutat fundul pe masa cealaltă și i-am răspuns: - Sorry Ann! I am not able to cry in English! Și cred că atunci, cu o autosuficiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mi-a plăcut de tine, o ține Melissa pe-a ei. — Hai, Melissa. O privesc cât de aspru sunt în stare și, spre marea mea satisfacție, văd că i se colorează ușor în trandafiriu vârful urechilor. Însă expresia îi rămâne impasibilă. Nu-mi face plăcere s-o spun - dar fata asta o să fie o avocată de mare succes. — Și... chiar vrei să m-ajuți ? spun după ce mă gândesc o clipă. — Îhâm! Dă din cap că da, și chipul îi e străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
neputință îl făcu să-și uite o clipă mânia.) Câți dintre noi mai trebuie să moară ca să vă dați seama? Ca să pricepeți că numai așa îi venim de hac bestiei? ― Oricum, nu va merge, Parker. Inginerul se răsuci spre figura impasibilă a lui Ash și făcu o grimasă. ― Ce vrei să spui? ― Vreau să spun că ar trebui să-i atingem un organ vital din primul foc. Conform descrierii pe care ați făcut-o, ea este acum și rapidă și voluminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
folosi și carburantul care a rămas în asta. (Fața i se-ntunecă.) A fost arsă doar o cantitate mică. ― Ar fi bine s-o realimentați. Ash, du-te cu el. Parker îl privea pe ofițerul științific, a cărui mână rămăsese impasibilă. ― Mă duc și singur. Ash dădu din cap. Inginerul își luă arma și se duse. Cei trei păstrară o liniște morocănoasă în așteptarea Iu Parker. Nefiind în stare să suporte pasivitatea impusă, Ripley, i se adresă lui Ash. ― Nici o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
A ACȚIONAT ALARMA PE SASUL NUMĂRUL DOI? Răspunsul se înscrise dedesubt: ASH. A avut nevoie de câteva secunde de a digera știrea. Dovada pe care și-o dorise atâta se desfășura subochii ei, dar impersonalitatea rece a cuvintelor imprimate, depozitare impasibile ale unui secret atât de greu, îi apăsa pe umeri. Așadar. Ash era. Întrebarea următoare, delicată, se impunea de la sine: Lăsând la o parte creatura, era Ash la originea tuturor necazurilor lor? Programă întrebarea: ASH PROTEJEAZĂ CREATURA? Răspunsurile Mamei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci pasagerii rămân impasibili, neînregistrând, s-ar zice, nimic, nimic. Capsomanilor! strigă agentul însoțitor, adresându-se agentului însoțit și lumii necunoscute pe care acesta o reprezenta. Orbi, orbi, orbi! Capsomanilor, orbilor, burdușiți cu toate informațiile, cu toate releele și rachetele. Nu înțelegeți nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai mici detalii, cu siguranță, existența sa zilnică, își spunea, zâmbind, chiriașul, în fața pupitrului sau de recepționer pe care aruncase, cine știe de când, cosmopolitul plic pe care se făcea că nu-l observă. Colega Gina urmărea cu mare atenție fața impasibilă a profesorului, tabloul de bord cu cheile camerelor de păcătuire spre care acesta se întorcea, din când în când, ca și cum n-ar fi văzut spectaculosul obiect de pe masă. Tare ar mai fi vrut să ghicească dacă pezevenghiul pierdut în reverie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică, impasibilă față de înjurăturile șoferului de autobuz gata oricând să te lase în drum, sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale viitorilor doctori de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adidașilor copilei, peste zdrăngănitul basculantei copilului, peste tocănitul metalic al tocurilor soției. * * * S ub bolta cerului, Brăila a încercat să supraviețuiască. Se auzea muzica polifonică a dorinței sale de a nu muri, iar când acordurile finale se înecau în apele impasibile ale Dunării, se auzea monoton bocetul coral. Nu vreau să moară! spuse Mioara, care plutea transfigurată printre măsurile de 12/8 ale horei bătrânești din partea I, Moderato-melancolico a Sonatei a III-a pentru pian și vioară de George Enescu. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Voia doar să-mi ia celulele. — Știți cât valorau acele celule? — Compania de medicamente a spus că era vorba de trei miliarde de dolari. Juriul rămase cu gura căscată. Capitolul 2 Alex urmărise juriul în timpul ultimei mărturii. Fețele lor erau impasibile, dar nimeni nu se mișca, nimeni nu se foia. Icnetele erau involuntare, dovadă a cât de adânc se implicaseră în ceea ce auzeau. Și juriul rămase transfigurat, în timp ce întrebările continuau: Domnule Burnet, doctorul Gros și-a cerut vreodată scuze că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
familia doreau această procedură, în speranța că va putea duce o viață normală. Fără să fie legată pe viață la o mașinărie. Așa cum știți, asta nu înseamnă o viață prea bună, mai ales pentru un copil. Cei din jurul mesei ascultau impasibili. — Privind spre viitor, continuă Marsh, ne-am dat seama cu toții că nu putea să treacă de adolescență. Schimbările hormonale îi afectau deja metabolismul. Era condamnată la o moarte sigură, în următorii trei sau patru ani. Pe baza acestei certitudini, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar tenul parcă i se înviora din ce în ce mai mult și parcă devenise și mai comunicativă, mai ales că a încercat să înfiripe o discuție cu George: - Nu vă plictisiți privind așa continuu pe geam? - Nuuu! De ce să mă plictisesc? - răspunse George impasibil. - Păi, dacă domnii s-au antrenat la joc, am putea și noi să discutăm ... - Despre ce să discutăm? - replică el fără nici un fel de interes. - De una ... de alta ... Unde mergeți? - La Iași. Dumneavoastră? - Eu vin de la fiica mea, de la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]