699 matches
-
ca o "codificare" a constatărilor sale dintr-o evidență istorică. De fapt, spusul în Modernitate a devenit un celălalt al văzului. Dacă până în secolul al XVI-lea a spune era în continuarea lui a privi, din acel moment avem o impenetrabilă distanță dintre ceea ce se spune și ceea ce se vede, dintre vizual și oral/scris. Începând cu secolul al XVII-lea, raporturile epistemice dintre a vedea și a spune s-au sofisticat. Convenționalismul și abstracționismul gândirii moderne se află în acest
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
află în dezbatere, în discurs. Discursul public și oficial asupra istoriei este un discurs al puterii politice și al diverselor orientări ideologice, care-și dispută dreptul la cuvânt. Istoriile lui Foucault au rămas inaccesibile publicului din România din cauza stilisticii sale "impenetrabile" (Hayden White). Emplotment-ul foucauldian este într-adevăr inclasabil, în ciuda mistificărilor suferite de istoricul francez. Foucault scrie codificat, deoarece are o concepție semiologică despre istorie și pentru că el se pronunță la modul elitist și teoretic pentru depășirea unui prezent politic limitat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care am montat în 2001 Vreau să număr stelele, la Iași, în premieră absolută!). Distinsă femeie! Cu un permanent zîmbet trist pe figură, cu o privire resemnată, de om pentru care viitorul nu mai prezintă interes, întoarsă-n fascinantu-i trecut (impenetrabil, poate!) și în ea însăși. Era italiancă, la origine a și tradus, în perioada 40-50, din Pirandello. A văzut ce tînăr sînt, s-a și mirat că auzisem de Ion Sava! (știți, mentorul lui Ciulei, printre altele). Mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Zelul" despre care s-a tot vorbit pentru a așeza în contrast, și mai bine, criza, transformarea ulterioară a lui Bologa, schimbarea de atitudine etc. arată în fapt o formă de orbire, un paliativ, mască pentru golul interior al neinițiatului. Impenetrabil și perfect justificabil exterior, confundîndu-se cu execuția legală, comportamentul tînărului ofițer sugerează absența oricărei preocupări de interiorizare. Excesul de corectitudine trădează natura deliberării, fără nuanțe și străină de orice relativizare, proprii lui Bologa. Formă de imaturitate patentă, am putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Gîndindu-se ce-ar zice dobitocii aflînd ce idei trec prin mintea sa, Ioanide rîse aproape deschis, de unul singur, și-și mai umplu o ceașcă de ceai." Pentru majoritatea, precum Pomponescu aici, sensul comportamentului și discursul lui Ioanide rămîn misterioase, impenetrabile: "Ioanide nu-l onorase pe Pomponescu nici măcar cu o mișcare de antipatie, ignora totul, ducea candoarea pînă la jignire. Savantă prefăcătorie, spre a gusta căderea ministrului, sau sinceră bunătate? Se îndoi că Ioanide putea fi așa de infernal după o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ficționalitate, de literaritate, semnificînd mai larg ieșirea din "solipsismul nativ", trecerea barierei alterității: " Cred că literatura este unul din rarele mijloace pe care le am de a ieși din solipsismul meu nativ, de a pătrunde în ceea ce este prin definiție impenetrabil: conștiința celuilalt, așa cum este ea construită imaginar în textele literare. Exemplul "întîlnirii"între îndrăgostiți furnizează aceluiași autor un termen de comparație: Dacă luăm această experiență care aparține vieții cotidiene și care este întîlnirea de dragoste, vedem că îndrăgostitul are o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în acest mod a străvechilor culturi locale (Generalități, 1944, 92) și plasând ancheta istoriografică într-o perspectivă ce trebuia să țină cont de orice categorie documentologică, așa cum istoricii admit astăzi fără rezerve. Dincolo de ceea ce se credea a fi tăcere densă, impenetrabilă, se descoperă pe diverse căi (limbă, folclor, "instituții" antropologice) o viață culturală ce rezumă, în fond, "umila acțiune necontenită și obscură a mulțimilor, care nu numai că țin pe umerii lor palate și temple, cu toate podoabele și puterile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
anume mod de a traversa curtea, de a se întoarce în grajd, de a rumega, o expresie mohorâtă, o privire fixă, apoi păscutul la oarece depărtare de celelalte surate, și asta fără a renunța o clipă la aerul acela sălbatic, impenetrabil (lăsându-se înjugată cu adversara, muncind din greu o zi întreagă fără a crâcni, fără a amesteca munca și viața privată). Este inutil să încercați: nu veți reuși. Și totuși asta făcea "Murga", se vedea cu ochiul liber. După toate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
se redreseze, ceea ce reprezintă simbolic "renașterea" elanului. Omul ar trebui să-și revină din ispita adamică să renască din "moartea elanului animant" în timpul vieții ,nu după moarte. Scopul descifrării simbolicului este eliminarea oricărei speculații metafizice. Moartea trupească aparține sferei misterului impenetrabil în egală măsură în cadul gîndirii simbolice și în cel al gîndirii conceptuale, fie ea logică sau analogică. Simbolul "sufletului" este personificarea mitică a energiei animante. Credința în nemurirea sufletului are aceeași deschidere ca și legenda animistă referitoare la viața
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
marile sisteme care jalonează atîtea secole vor să exprime același adevăr: Esența-Tată, care nu este în sine nici trup, nici spirit, ci "esența" aflată în mod misterios în afara spațiului și timpului, în afara oricărei apariții. Cu alte cuvinte, misterul evident și impenetrabil al vieții. Neputînd să scape de greșeala aceasta mai curînd terminologică decît fundamentală, filosofia începe să se îndoiască de propria ei capacitate de a putea afla adevărul vital, esența metafizică și sensul moral al vieții, pe care epoca mitică reușise
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
parte, concepte a priori (ca la Kant) și, pe de altă parte, un minimum de teorie de bază (despre care vor-bește J. Habermas ca monde vécu lume, experiență trăită). Este vorba de un raport dialectic între lume (care nu este impenetrabilă) și spirit (care este atotputernic). Ele sunt inseparabile. Spiritul și lumea construiesc împreună spiritul și lumea. Prin prisma și în lumina acestei unități (toate sunt într-Unul și Unul e în toate) trebuie înțeles fenomenul cunoașterii, în general și al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de reprezentare al epocii în care vede ziua, să fie universal și exemplar, enigmatic și plural totodată. Tot ce este legat de Pariziana este enigmatic, ambiguu, impenetrabil, căutându-se cunoașterea acestui mister 39. Este interesant că Pariziana știe să organizeze 40 și să păstreze 41 aceste mistere. Clorinde devine o enigmă care preocupă la fel de mult că problemele politicii de stat42. Chiar și pentru o persoană lucida cum
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
visează la misterul feminin. Puterea lui este de o esență magică, care dispare în acel un je ne sais quoi43, din care Marivaux a făcut o dimensiune a societății și a universului parizian. Femeia este văzută ca o ființă enigmatica, impenetrabila, si se caută cunoașterea acestui mister. Despre baronesa de Frémines "personne ne savait au juste ce qu'elle était, ce qu'elle pensait, ce qu'elle faisait" [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Femeia pariziana face să nască misterul, apoi îl
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
du mariage. Balzac declară la începutul acestui tratat că instituția căsătoriei exclude iubirea și duce femeia la adulter, anunțând starea de lucruri a timpurilor noastre. Căsătoria se manifestă că o deziluzie rapidă, neînțelegeri, supărări care trec în ură. Soții rămân impenetrabili unul pentru celălalt. Iată destinul femeii căsătorite, relatat de doamna Arnoux: "S'il n'y avait que leș chagrins, leș inquiétudes, leș humiliations, tout ce que j'endure comme épouse et comme mère, puisqu'on doit mourir, je ne me
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unicei supraputeri, riscă să provoace acum anarhie, instabilitate generalizată și incertitudine. Nimeni nu se mai poate proteja îndărătul frontierelor naționale. Un singur individ sau un mic grup poate falimenta o bancă (vezi cazul Barrings), deturna avioane și lovi ținte aparent impenetrabile, sau plasa într-un loc aglomerat o geantă cu bacterii. Cine ne mai poate garanta securitatea? Firmele multinaționale, organizațiile internaționale, ca și structurile mafiote sau teroriste debordează frontierele, coexistînd cu state naționale a căror pondere în economie culmea paradoxului! a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
propoziția "aș prefera să nu", exasperîndu-și colegii de birou, dar și incitîndu-l simultan pe sagacele analist care, obstinat, refuză cu masochism concedierea inadaptatului. Invitat să vorbească despre sine, despre problemele lui, să deschidă un minim canal de comunicare, Bartleby rămîne impenetrabil și imuabil în "preferința" lui. Refuză orice dialog, solicitare profesională sau personală, aflîndu-se, vizibil, în plină cădere în prostrație. Privește în gol, dar "vidul" rămîne aici un referent destul de abstract, fiindcă personajul este înconjurat de ziduri și are o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
l-ați lăsat acolo /.../. /.../ Refuză să copieze acte, refuză orice fel de muncă, spunînd că preferă să se abțină. Refuză, de asemenea, să părăsească biroul" (p. 90). Acesta e noul proprietar al birourilor, iar exasperarea sa a fost cauzată de către impenetrabilul Bartleby. Putem localiza aici, cu ușurință, punctul culminant al povestirii, nu atît datorită dinamismului epic, altfel discutabil, cît atitudinii surprinzătoare și, în mod clar, simbolice a naratorului. Departe de a fi revoltat de acuzația nedreaptă a competitorului, el pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rămîne, de departe, drept cel mai criptic dintre toate cele scrise de autor de-a lungul timpului. Nuvela i-a intrigat, deopotrivă, pe contemporanii și succcesorii scriitorului. În timpul vieții, somat aproape de prieteni și necunoscuți să dea cîteva explicații în legătură cu misterul impenetrabil al narațiunii, James s-a mărginit la menționarea unor posibile origini ale creației lui și la niște "portretizări" textuale absolut generale. Într-o notă de jurnal (12 ianuarie 1895), își amintește că Arhiepiscopul de Canterbury într-o seară, cînd prozatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu Lux (ultra-senzuala fiică a familiei Lisbon). Nici una dintre aceste "punți" către miezul enigmei din casa Lisbon nu duce însă la o limpezire a confuziei, ci, dimpotrivă, determină o adîncire a ei. Fetele par să fie mai distrase și mai impenetrabile ca oricînd, iar domnul Lisbon părăsește, la un moment dat, postul didactic de la liceu, izolîndu-se complet, și el, de lumea exterioară. Lux intră într-o stranie criză erotică, acuplîndu-se cu diverși bărbați, noaptea, pe acoperișul casei, iar vecinii vorbesc, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în postură de "știință"? S-a vorbit enorm, în teoria istoriei (mai ales în cea specifică noului istoricism), despre imposibilitatea ontologică a istoricului de a fi obiectiv în raport cu obiectul său de studiu ascuns în temporalitatea lui distantă ca într-o impenetrabilă fortăreață. De aici "ficționalizarea" istoriei, de aici "de-epistemologizarea" ei, de aici "subiectivitatea" investigațiilor diacronice ș.a.m.d. Idealul fantomei sangvi nare a lui Țepeș este de aceea măreț. El vrea adevărul total în istoriografie, transformarea istoriei însăși pentru istoric într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sa pentru a se alătura companiei, vreo zece soldați italieni cu mîinile legate, imobilizați de niște stîlpi. Acuzați de dezertare sau de a fi refuzat să lupte, soldații sunt expuși astfel în fața primelor linii. Lasă binoclul, expresia feței e dură, impenetrabilă. Locotenentul revine, ia poziție de drepți și salută. Generalul: "A fost împușcat? Nu, domnule general, mi s-a confirmat că cel care a strigat 'stai' era un soldat din avangardă. Ajunsese într-o zonă în care austriecii secerau totul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
românească, avem una dintre sculpturile de început ale lui Corneliu Medrea, probabil lucrarea sa de școală din timpul studenției budapestane, capul uriaș al unei femei încojurat de nuduri masculine subordonate forței de atracție a acestui cap monumental, cu o expresie impenetrabilă, fapt care-o determină pe Ioana Vlasiu să-l asocieze influenței secesioniste: "Tema feminității în ipostaza ei malefică este tipică pentru arta din jur de 1900 cunoscută sub numele de Sezession în Austria, Jugendstil în Germania sau Art Nouveau în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale, altul decât cel de sorginte secesionistă sau rodiniană, cu care acest public era familiarizat. Petre Oprea remarca această cecitate generalizată atât în cadrul publicului, cât și în cel al unei bune părți a criticii de artă: "Simbolismul artei paciuriene rămâne impenetrabil contemporanilor, care nu înțelegeau tâlcul și sensul himerelor lui"341. Pentru Petre Oprea, himerele reprezintă, în cea mai clară convenție simbolistă, o transcriere a unor états d'âme, "forma ideală de exprimare într-un înveliș simbolic a unor năzuinți, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre himerele sale având un aspect embrionar de fetus al unui specii aparent hominide. Altfel, aspectul marțial al acestei creaturi intimidante evocă interpretări alternative. Penele sunt asemeni unei armuri, iar capul asemeni unui coif cu ceva din aspectul monolitic și impenetrabil al figurilor mayașe sau a statuilor gigant din Insula Paștelui. Este una dintre puținele reprezentări ale himerelor în care corpul respectă datele anatomice, în care proporțiile nu sunt bulversate și materia nu devine fluidă. Reflexul niciunei emoții, a niciunui gând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oricând poate fi resorbită în masa lui, din care provine, printr-o mișcare de recul. În Himera (1919-1920), aceste mărci ale increatului sunt figurate printr-un relief abia sesizabil al buzelor, ochilor, nasului. Trăsăturile abia se disting, avem un chip impenetrabil al materiei. Importante pentru estetica sa cu privire la sculpturile cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele nu are cap și se pierde în piedestal, ca și cum sculptorul ar executa un studiu lăsându-l neterminat. La celălalt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]