2,838 matches
-
am impresia că Biblia nu ne spune nimic În privința asta... A doua: de ce oare mi se pare mie că favoritul dintre Însuflețite al lui Dumnezeu, cum l-ați numit dumneavoastră, omul, adică, este, de la bun Început, croit ca o ființă imperfectă sau, și mai rău spus, ca una de mâna a doua? El nu e, asemenea celor născute În primele cinci zile ale facerii - cer, pământ, ape, stele, viețuitoare -, emanația directă a voinței și a faptei Atotputernicului. Animalele, de exemplu, apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
voluptate aceste momente pe care o intuiție de animal cultivată cu grijă, cu sacrificii chiar, mi le semnalează, Înainte ca rațiunea - monstrul care se hrănește cu certitudini, cu frînturi de concret - să ia cunoștință de prezența lor. Hibrid deci, amalgam imperfect de intuiție și rațiune, om deci, trăiesc marea bucurie cînd intuiția și rațiunea conlucrînd creează un tablou, Îmi materializează visul. Frumoasa noastră existență nu este altceva decît o goană continuă, o dorință continuă după aceste materializări de himere. Pare stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
povești și legende era vorba mereu despre un spațiu subteran în care își ducea traiul o lume fantastică, după cum ni se sugera că ar exista o altă viață chiar în interiorul vieții noastre. Existau lumi concentrice în tot ce ochii noștri imperfecți puteau să vadă. Undeva la suprafață existau deschizături către lumea subterană - în așa fel încât lumea noastră și cealaltă comunicau firesc. Vechile rituri pitagoreice îi vindecau pe oameni pur și simplu, punându-i să treacă printr-un tunel subteran. Boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
observă sticla ce Începea să se răcească. - Acesta e geamul cel mai mare pe care sunteți În stare să-l fabricați? Întrebă el. - Se poate ajunge la un picior lățime, dar n-are rost. Placa ar fi prea fragilă și imperfectă. Mai bine e să montezi cu firul de plumb bucăți de mărimea asta. Poți ajunge chiar să Închizi un arc Întreg de biserică, așa cum se face În Franța. Iar rezultatul e mai sigur. - Îmi imaginez că În atelierul dumitale construiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
integral de artele frumoase. Plimbându-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își revendică animalitatea și nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
instrumentul lor momentan de cercetare și care nu au timpul nici înclinarea de a medita asupra disciplinei proprii, pun accentul pe calculul formal. Ei bine, pentru cea mai mare parte a matematicienilor de astăzi, calculul este un expedient comod dar imperfect, un accesor cu vădit caracter tranzitoriu. Cîteodată: o metodă heuristică binevenită, adesea însă nedorită, mascând adevărata natură a lucrurilor. Realitatea în matematicele pure o constituie lumea conceptelor (abstracțiuni ale unor date directe ale experienței). Deci tratarea realistă a acestei naturi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
definiții, precum aceea din poezia Increat. Pentru Valéry, universul e un defect în puritatea neființei, pentru Ion Barbu increatul e sinonim cu moartea, înțeleasă ca virtualitate a creației. În Timbru, poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor muzicale, imperfecte, ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate cu foșnetul apelor mării sau cu imnul paradisiac: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare./ Ori lauda grădinii de îngeri, când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe calea pasiunii Parfum de lăcrămioare Mai spune-mi vorbe de iubire, mai minte-mă frumos, Să simt cum vraja lor mă prinde într-un joc periculos. Iubește-mă așa cum sunt, cu micile defecte, Prietenă-ți voi fii, lansând replici imperfecte. Alintă-mă cu vorbe care să-mi spulbere-ndoieli, Că a iubi aș fii în stare, supusă-s la greșeli? Întreabă-mi nopțile-ntre zile de ce oare te iubesc Susur de ape cristaline-n cascade ce te amăgesc. Sărută-mi
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
doar că nu a rămas indiferent, dar nu i-a permis să mai existe ca suferință, ca ceva care sfidează normalitatea. Da, suferința este anormalitate. Suferința este nu numai una din formele de manifestare a unei naturi ieșite din neant, imperfectă în ea însăși, ci și a unei naturi în care se manifestă absurditatea consecințelor căderii în păcat a protopărinților, a unei naturi în care există câte o părticică din întregul univers creat prin care acesta participă în mod pasiv la
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
și în țara asta frumuseți pe care nu le uiți niciodată, chiar locuri palide ... așa și noi ... suntem șterși, dar rămâne câte o sclipire în urma noastră. Limbajul are alternanță ... când dulce literar, când academic, când miștocăresc și lasă un gust imperfect, derutând cititorul ... de fapt e singurul reproș pe care îl fac acestui roman. De fapt reproșul nu este un reproș ... altă cale de a mărturisi ceva, de a spune niște adevăruri, nu cunosc nici eu! În rest, încărcături normale, picturi
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
Articolele Autorului Ce bine că, iată, până și 2013 trece! Cumpăna Anului Nou îmbie cu promisiuni și cu previziuni precaute, dar ne și sperie puțin. Chiar dacă știm că biet calendarul nostru gregorian este doar o invenție, acolo, concepută de mintea imperfectă a oamenilor, e plăcut să ne dedăm bilanțului, pretinzând, sub pretextul schimbării cifrei din coadă, că am scăpa de-o pacoste. Găselniță teoretică încolo și-ncoace, nimic nu e mai practic decât o teorie solidă! Indiferent cum și ce a
PLANURI DE ANUL NOU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363853_a_365182]
-
prin cruguri cu vreun piepten iubirea-mi s-a târî prin ierni - bolnavă... ...trupul bătrân - primăvăratic duhul văd trist: nu-ți pot aprinde-n ochi văzduhul... CREZ Dumnezeu nu e perfect: ar fi plicticos și teribil de egoist abia fiind imperfect e frumos - măreț - tragic viu și impresionant: El se caută - febril geniu copil în fiecare minunat amănunt al Creației Sale Dumnezeu nu e atotștiutor: dacă ar fi - „liberul arbitru” s-ar dovedi cea mai mare escrocherie - ipocrizie cosmică ...uite: până
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
Clar de inimă (poeme, antologie - Iași, Editura Junimea, 1973), Starea poeziei (poeme, antologie - colecția «Bibliotecă pentru Toți» - cu o prefață de Aurel Martin, București, Editura Minerva, 1975), Epica Magna (poeme, volum ilustrat de Sorin Dumitrescu - Iași, Editura Junimea, 1978), Operele imperfecte (poeme, București, Editura Albatros, 1979), Respirări (însemnări, eseuri, desene - București, Editura Sport-Turism, 1982), Noduri și semne (poeme, volum ilustrat de Sorin Dumitrescu - București, Editura Cartea Românească, 1982), Oase plângând (poeme, Panciova-Iugoslavia, Editura Lumina, 1982). Marți, 13 decembrie 1983, poetul Nichita
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
și Argotice; b) etapa cristalizării originalei „ontologii “a Limbii/Logosului, în volumele dintre anii 1966 și 1983, începând cu 11 elegii (1966), continuând cu Alfa (1967), Laus Ptolemaei (1968), Necuvintele (1969), În dulcele stil clasic (1970), Epica Magna (1978), Operele imperfecte (1979), și încheind cu Noduri și semne (1982), cu cele 209 postume, publicate în 1984, în Nichita Stănescu - album memorial (ciclurile: Spălarea cu pietre, Seama poeziei, Tu departea, tu departea mea..., Iarna de la sfârșitul lumii, Scrisori pentru prieteni etc.), ori
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
au dispărut. Faimoasa „piramidă a lui Maslow” ne arată că acesta este nivelul cel mai de jos al nevoilor umane, într-adevăr, important dar incomplet și insuficient. Ar urma apoi nivelul secund - cel intelectual - și el necesar. Europa răspunde (chiar dacă imperfect și nedesăvârșit) acestui nivel, inclusiv prin circulația ideilor și cu ajutorul mijloacelor mass-media. Are însă, nevoie imperioasă să-și creeze (și) nivelul superior, adică cel metafizic și spiritual - duhovnicesc, ce are misiunea esențială de a le identifica și ilumina pe cele
DESPRE PROBLEMA EUHARISTIEI INTR-O EUROPA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360937_a_362266]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > VOI MURI ÎN MII DE FELURI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului Fără tine lumea noastră Se va nărui, iubito, Nici Cel care-a zămilsit-o Imperfectă și măiastră N-ar putea s-o mai salveze, S-o dureze din durere Dacă pleci spre alte sfere Fără nopți, fără amieze, Fără grija mea că mâine, Sau spre orele de seară, Nu va fi ultima oară Când te
VOI MURI ÎN MII DE FELURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364191_a_365520]
-
strâmbă golănească, o frână în revenirea țării pe un făgaș normal. Atentează, în continuare, la siguranța națională. Dacă avea puțin obraz, foarte puțin obraz, pleca singur. Așa, rămâne pe veci rușinea neamului românesc! Licheaua perfectă! Cațavencu era o biată nulitate. Imperfectă! Anunț pe dr. Sorin Oprescu, primarul nostru general, și organele de profil că protestatarii ASCORE vor sărbători pe cei 8,5 milioane de români, care au avut coloană vertebrală și au fost la vot la referendumul boicotat de însuși președintele-jucător
TABLETA DE WEEKEND (40): PARA POŞTALO-FILATELICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364252_a_365581]
-
experiențele neplăcute, zic ei, așa că mă străduiesc... Ce bine că, iată, până și 2013 trece! Cumpăna Anului Nou îmbie cu promisiuni, dar și sperie nițel. Chiar dacă știm că biet calendarul nostru gregorian e doar o invenție, acolo, concepută de mintea imperfectă a oamenilor, e plăcut să te repezi entuziast la întocmirea bilanțului, pretizând că scapi de-o pacoste, sub pretextul schimbării cifrei din coadă. Chinezii reflectează la trecerea timpului în februarie, noi sărbătorim Anul Nou la sfârșit de decembrie. Găselniță teoretică
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
la un al treilea, nu există în al treilea nici un "stâlp", nici o "temelie" a caracterului său ipostatic". Trei înseamnă viața divină. Unul este un lucru în sine, în timp ce doi se deschid într-un fel iubirii. Însă iubirea celor doi este imperfectă, pentru că iubind pe altul nu se iubește în fond decât pe sine. Este un egoism în doi. Iubirea dezinteresată, plină de sacrificiu, extatică, nu apare decât cu trei". Dumnezeu este iubirea desăvârșită, pentru că este din veci Sfânta Treime. Iubirea Tatălui
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
ar fi să amintim o convenție din epoca victoriană.. eticheta de atunci e de mult depășită... orgoliul... - ile.. că acum sunt mai multe decât înainte. Sâc! J Însă, consecințele tot dânșii le suportă. Dacă un cuvânt separat este un mobil imperfect de comunicare, totuși arta de a comunica poate duce la perfecțiune. Există multe complexe de superioritate ce vor să ascundă o realitate, inferioritatea în fapt, dar lauda aceia exagerată nu are cum să nu spună că persoana lăudăroasă este una
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
în istorie vedem că poezia de la începutul secolului al XIX-lea are un specific al ei inconfundabil. Este dominată de tema iubirii, marcată de acel naivism și preromantism, care-i dau o notă inconfundabilă, scrisă în versuri șchioape, săltărețe și imperfecte. Dar și poezia primelor decenii ale secolului XX, cu Ștefan Iosif, Dimitrie Anghel, Ștefan Petică este la fel, marcată de tema iubirii, de moda, de stilul și de muzicalitatea simbolismului și care absoarbe, ca să forțăm limba, expresia substratului, a solului
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
totuși se îndumnezeiește. Noi recunoaștem cu toții adevărul că Ființa umană dispune de puteri și resurse pe care numai o intensă lucrare ascetică, dinamizatoare a acestor resurse, o poate descoperi. Și, din această perspectivă, omul modern are o cunoaștere alterată și imperfectă despre bogăția infinită a vieții sale duhovnicești, tocmai datorită ignoranței și nepriceperii sale de a o descoperi. Omul contemporan se cunoaște mai puțin pe sine decât cunoaște universul pe care viața sa îl produce și îl pune în lucrare, este
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
omului nu se cuprinde și nu se închide în el însuși, ci se raportează la Arhetipul după care a fost el a creat și spre care tinde - Dumnezeu. Ontologia sa este iconică, adică ne conduce spre Dumnezeu, a cărui icoană imperfectă, dar în continuă epectază, este omul. În profunzimea tainei sale, omul nu există doar pentru sine și prin sine, ci prin voința Creatorului său și pentru semenii săi. Dependența de Dumnezeu - Părintele său ceresc - și de semenii săi sunt cele
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
omului nu se cuprinde și nu se închide în el însuși, ci se raportează la Arhetipul după care a fost el a creat și spre care tinde - Dumnezeu. Ontologia sa este iconică, adică ne conduce spre Dumnezeu, a cărui icoană imperfectă, dar în continuă epectază, este omul. În profunzimea tainei sale, omul nu există doar pentru sine și prin sine, ci prin voința Creatorului său și pentru semenii săi. Dependența de Dumnezeu - Părintele său ceresc - și de semenii săi sunt cele
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
și teologia,, - susține Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu. Ființa umană dispune de puteri și resurse pe care numai o intensă lucrare ascetică, dinamizatoare a acestor resurse, o poate descoperi. Și, din această perspectivă, omul modern are o cunoaștere alterată și imperfectă despre bogăția infinită a vieții sale duhovnicești, tocmai datorită ignoranței și nepriceperii sale de a o descoperi. Omul contemporan se cunoaște mai puțin pe sine decât cunoaște universul pe care viața sa îl produce și îl pune în lucrare, este
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]