833 matches
-
le face Titu Herdelea pentru călătoria de la conacul boierului Miron până în satul Lespezi și drumul său, în tovărășia țăranului Petre Petre. La nivelul discursului, narațiunea este evidențiată prin frecvența mare a verbelor și adverbelor, prin utilizarea perfectului simplu și a imperfectului - mărci ale narativității. De ase menea, genul epic se caracterizează prin existența unei acțiuni care se desfășoară în timp și spațiu. În fragmentul selectat, seria de evenimente este ordonată logic și cronologic, fixată în repere spa țiotemporale multiple: A doua
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
obiectivă. 5. motive literare: orașul, drumul 6. secvențe care fixează dimensiunea spațială: Strada Rahmaninov; spre lacul Floreasca; pe drum [...], dinspre strada Băneasa Ancuța 7. În textul citat, verbele la indicativ imperfect au o dublă valoare expresivă. În pri mul rând, imperfectul reliefează caracterul durativ al situației descrise (starea deplorabilă a cartierului de periferie, condiția socială precară a grupului de muncitori). În al doilea rând, verbele la imperfect surprind, în desfășurare, acțiuni trecute./ Valoarea expre sivă a acestui timp verbal este dublă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
citat, verbele la indicativ imperfect au o dublă valoare expresivă. În pri mul rând, imperfectul reliefează caracterul durativ al situației descrise (starea deplorabilă a cartierului de periferie, condiția socială precară a grupului de muncitori). În al doilea rând, verbele la imperfect surprind, în desfășurare, acțiuni trecute./ Valoarea expre sivă a acestui timp verbal este dublă: imperfectul descriptiv (imprimând descrierii cadrului și portretului literar o progresie dinamică) și imperfectul narativ, specific narațiunii ulterioare, în care timpul fabulei se deschide spre timpul istorisirii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
reliefează caracterul durativ al situației descrise (starea deplorabilă a cartierului de periferie, condiția socială precară a grupului de muncitori). În al doilea rând, verbele la imperfect surprind, în desfășurare, acțiuni trecute./ Valoarea expre sivă a acestui timp verbal este dublă: imperfectul descriptiv (imprimând descrierii cadrului și portretului literar o progresie dinamică) și imperfectul narativ, specific narațiunii ulterioare, în care timpul fabulei se deschide spre timpul istorisirii. 8. O primă trăsătură a genului epic, ilustrată în fragmentul citat, este prezența instanțelor comunicării
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
condiția socială precară a grupului de muncitori). În al doilea rând, verbele la imperfect surprind, în desfășurare, acțiuni trecute./ Valoarea expre sivă a acestui timp verbal este dublă: imperfectul descriptiv (imprimând descrierii cadrului și portretului literar o progresie dinamică) și imperfectul narativ, specific narațiunii ulterioare, în care timpul fabulei se deschide spre timpul istorisirii. 8. O primă trăsătură a genului epic, ilustrată în fragmentul citat, este prezența instanțelor comunicării narative - narator și personaje. Astfel, în text, se evidențiază existența unui narator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acest oraș; la București etc. 7. Prin excelență marcă a narativității, timpul imperfect al verbelor contribuie la ex pre sivitatea epică prin forța evocatoare și prin surprinderea unor acțiuni trecute, în desfășurare. De exemplu, valoarea expresivă a majorității verbelor la imperfect din fragmentul selectat rezidă în evocarea prezenței lui Ann și în relatarea acțiunilor, marcate de incertitudini, ale protagonistului. 8. Principalele trăsături ale genului epic sunt: prezența instanțelor comunicării narative (narator și personaje), utilizarea narațiunii ca mod specific de expunere, existența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al doilea rând, utilizarea narațiunii poate fi evidențiată prin seria de evenimente înlănțuite logic - descoperirea întâmplătoare a fotografiei lui Ann, expusă întro vitrină, dilemele interi oare, bucuria „revederii“, revenirile zilnice, rememorarea unor întâlniri etc. -, ca și prin frecvența verbelor la imperfect și perfectul simplu, timpuri prin excelență narative. Fragmen tul reliefează și existența unui conflict interior, psihologic, generat de neîncrederea și suspiciunile îndrăgostitului. 9. Întreaga secvență urmărește „seismele“ sufletești ale protagonistului, declanșate de revederea lui Ann, întrun portret expus în vitrina
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
imperfect au atât un rol evocativ, cât și unul narativ. Valoarea descriptivevocativă se activează mai ales prin contrastul între prezentul maturității (mil aduc aminte, mi se desfășoară înaintea ochilor întreaga lume a tinerețelor) și trecutul rememorat nostalgic, prin verbe la imperfect (se cuvenea, știam, eram etc.). Rolul narativ al acestui timp verbal este reliefat în partea a doua a textului citat, în care se relatează evenimente legate de primul an de școală. 8. Genul epic are drept trăsătură definitorie prezența textuală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
expunere este dominant în frag mentul reprodus, în care se relatează călătoria la munte a unui grup de orășeni și popasul lor în casa lui Onișor. La nivel discursiv, narațiunea este susținută prin frecvența mare a verbelor (mai ales la imperfectul indicativului, semnal al narativității) și a adverbelor. 9. Enunțurile care încheie fragmentul alcătuiesc o secvență sintetică, structurată ca discurs homodiegetic. Personajul narator relatează modul în care el și prietenii săi reușesc să câștige încrederea omului de la munte ce le era
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
iubirii și tema creației, întro viziune tipic simbolistă. Imaginarul poetic reunește sugestii muzicale (mo tivul cântecului) și picturale (motive cromatice: fruntea sură din negrile ruine), în sinestezii specifice simbolismului. Discursul poetic ia forma unui monolog evocator al cuplului de îndrăgostiți (imperfectul evocativ: stam, voiau, plângeau). Prin epitetul dublu (ciudate și streine) și prin antiteză - voiau să râdă, plângeau - se sugerează ideea poetică a complexității poezieicântec, a cântecului de iubire capabil să recupereze inocența originară a limbajului, după ispășirea unui vechi păcat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Tudor, Pretexte, 243-248; Cristea, Un an, 134-138; Petroveanu, Traiectorii, 281-285; Piru, Poezia, II, 154-157; Raicu, Critica, 334-336; Poantă, Radiografii, I, 153-157; Sasu, În căutarea, 174-176; Steinhardt, Critică, 102-105; Simion, Scriitori, III, 256-259; Grigurcu, Existența, 153-157; Dimisianu, Subiecte, 151-158; Regman, De la imperfect, 224-229; Micu, Limbaje, 286-291; Nicolae Manolescu, Elegii, RL, 1989, 7; Fevronia Novac, O viziune expresionistă, RL, 1991, 46; Irina Petraș, Timpul lumii sfârșite, TR, 1991, 48; Maria-Ana Tupan, Timpul neretușat al poeziei, VR, 1991, 11-12; Eugenia Tudor-Anton, Retrospectivă lirică, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa timpului prin morfeme temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc de la realitățile oferite de limbile indo-europene), căci, în perspectiva teoriei lui Leonard Bloomfield - care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
această distincție din engleză este totuși diferită de tipul aspectual perfectiv (acțiune încheiată) - imperfectiv (acțiune în curs de desfășurare). Astfel, perfectul compus din română (și din celelalte limbi romanice) exprimă o acțiune trecută și terminată (am scris un articol), în vreme ce imperfectul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, deci neterminată (ieri citeam scrisoarea de la tine). Gustav Guillaume a demonstrat, în 1929, că actualizarea unei construcții verbale în discurs presupune două tipuri de alegeri: alegeri temporale, vizînd plasarea timpului explicat în una
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu el. La indicativ, aspectul indică complexitatea timpului verbal, care oferă, în română (și în alte limbi romanice) două serii de forme simple pentru trecut. Astfel, perfectul simplu prezintă un proces trecut realizat și incluzînd limitele inițiale și finale, în vreme ce imperfectul îl redă fără reprezentarea acestor limite. J. Bres a reinterpretat, în 1997, această opoziție ca o ascendență și o descendență, perfectul simplu inversînd fluența timpului universal, în vreme ce imperfectul o confirmă. Această diferență de perspectivă asupra timpului implicat și raportarea subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prezintă un proces trecut realizat și incluzînd limitele inițiale și finale, în vreme ce imperfectul îl redă fără reprezentarea acestor limite. J. Bres a reinterpretat, în 1997, această opoziție ca o ascendență și o descendență, perfectul simplu inversînd fluența timpului universal, în vreme ce imperfectul o confirmă. Această diferență de perspectivă asupra timpului implicat și raportarea subiectului sintactic la fluența lui este cea care produce diferitele efecte de sens ale celor două forme. Aspectul gramatical interacționează în mod obișnuit cu aspectul lexical, care ține de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în direcție opusă, înțelegere activă și ascendență, dinspre trecut spre viitor. Prin urmare, descendența este reprezentarea fluenței timpului din viitor spre trecut, despre care dă informații îndeosebi timpul verbal. Descendența se articulează cu incidența și cu decadența, astfel încît, la imperfect, de exemplu, reprezentarea timpului implicat ca fiind conversiunea incidenței în decadență este la originea reprezentării ei descendente. V. ascendență, aspect, incidență. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DESCRIERE. Cuvîntul descriere face parte din metalimbă și are mai multe accepții. Pe terenul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sugerat de cavou (casa, orașul, trupul), "sicrie de plumb", "funerar vestmânt". În cele două strofe simetrice răbufnesc melodii stranii, interiorizate, obsedante, într-un ton elegiac dat de iamb, rima masculină, cuvântul "cheie" plumb, repetat de trei ori în fiecare strofă, imperfectele/ "dormeau", "stau", "era", atârnau", sonoritățile din cuvintele "vestmânt"/ "vânt", efectele onomatopeice: "scârțâiau", "strig", "frig". Moartea este sugerată și prin conceptul "somn": "dormeau adânc sicriele de plumb", "dormea întors amorul meu de plumb", prin cuvântul-cheie "plumb", care devine metaforă-simbol. Tinzând spre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
redă-mă! " În timpul vieții, omul are posibilitatea cunoașterii de sine și totodată învață să cunoască moartea. Sintetizând aspectele existenței umane (dragostea, moartea, cunoașterea, autocunoașterea), Odă (în metru antic) are un limbaj artistic expresiv. Verbele au valori stilistice variate: verbele la imperfect sugerează contopirea cu cosmosul ("nu credeam", "nălțam"); verbele la perfect simplu exprimă sentimentul de iubire ("răsăriși", "băui"), iar cele la imperativ semnifică aspirația omului de geniu spre redobândirea identității sinelui ("vino", "redă-mă"). O deosebită expresivitate au construcțiile oximoronice ("dureros
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de care depind cele două principii: masculin și feminin. Iar golul amforei sugerează "pierduta androgenie a materiei". Prin iubire, cuvântul devine un "leu alergând", simbolizând frumusețea agresivă. Poezia este scrisă în versuri albe, are metrică variabilă și unele verbe la imperfect: "ne vedeam", "stăteam". Elegia a zecea Elegia a zecea aparține volumului 11 Elegii, cea mai rezistentă parte a poeziei lui Nichita Stănescu. Este o poezie cu problematică filosofică, subintitulată " Sunt", "o plângere pe tema limitelor fizice și cognitive ale ființei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de la distincția lingvistică a aspectelor verbale. Punctualul corespunde preteritului din engleză și spaniolă, trecutului simplu din franceză și aoristului din greacă [perfectului compus sau perfectului simplu din română]. Durativul arată că acțiunea durează mai mult: în franceză, spaniolă [și română] imperfectul este folosit pentru a indica aspectul durativ (continuu), în engleză el este exprimat prin utilizarea formei progresive. Punctualul este folosit în acest paragraf pentru a arăta că numai un moment din trecut sau din viitor este evocat, momentul în care
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este "valoarea psihologică", ,,caracterul sufletesc al personajelor sale". Criticul nu se lasă influențat de opiniile colegilor săi de breaslă care, deși în intenție își propun o revalorizare a unei opere slaviciene, nu pot să nu vorbescă despre stilul bolovănos, "rudimentar", "imperfect", "primitiv"17 al autorului ei. Pentru Nicolae Davidescu "această sobrietate e rară în scrisul românesc și ea e a doua caracterizare a scriitorului autentic, adică a insului care, având ceva substanțial și grav de spus, nu simte nevoia să se
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
petrece ca în lumea reală. Ambiguitatea ca trăsătură definitorie a acestui concept literar ia astfel naștere și prin folosirea a două procedee de scriitură care organizează întregul text. Îm nuvela "Hanul Ciorilor", Slavici le folosește cu abilitate laolaltă; ele sunt imperfectul și modalizarea, mai precis modalizarea epistemică. Aceasta din urmă reprezintă actul de evaluare a adevărului unui enunț, de indicare a gradului de certitudine pe care îl are locutorul în legătură cu realitatea stării de lucruri descrise în enunț. Modalizatorii epistemici nonfactivi de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
diferență de expresie care se reflectă în opera literară în strategii distincte de abordare a fantasticului de către scriitor. Slavici alege să introducă o distanță între personajul principal și narator astfel încât să nu cunoaștem poziția acestuia din urmă. Alături de modalitatea obiectivă, imperfectul realizează magistral, de exemplu, distanțarea naratorului de eroul central prin faptul că el nu se pronunță pentru preluarea sau respingerea tezei personajului despre vis. Pentru Tașcă, visul este un univers paralel, al iluziilor, al halucinațiilor, al imposibilului care devine posibil
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
jure că nici o singură clipă n-a ațipit de când a intrat în casa aceasta. Ceea ce aflăm prin intermediul notației auctoriale este faptul că Tașcă se îndoiește de două lucruri: somnul său și conștientizarea lui. Indiciile nesiguranței subiectului sunt oferite prin utilizarea imperfectului. Momentul maximei tensiuni, al deconcertării personajului, dar și a cititorului e acela în care eroul se confruntă cu ideea modificării ordinii temporale obiective, căci trăiește inexplicabil pentru el accelerarea timpului. Lectorul simultan cu personajul principal al nuvelei constată dificultatea de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aceștea de noi, cititorii. Irelevanța practică a conținutului pasajului care declanșează starea lui Pnin este subliniată de faptul că noi, cititorii, nici nu căutăm răspunsuri, nici nu cerem amănunte. Cealaltă atracție majoră a acestui tur de forță stilistic este folosirea imperfectului iterativ. Etapele decăderii fizice ale lui Pnin, care au culminat cu ivirea neașteptată a dinților falși, apar într-atît de detaliate și specifice, încît fac repetiția și mai amuzantă. Avînd în vedere și frivolitatea celor spuse, o astfel de narație cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]