2,209 matches
-
veni să mă vadă și tot ce se întâmplase atunci. Cum era posibil s-o privesc? - i-am întâlnit, bineînțeles, de atâtea ori privirea, pe care nu i-o puteam ocoli permanent, am fost nevoit să-i și vorbesc, uneori impersonal, dar mă uimi dezinvoltura cu care se uita în ochii mei, pentru mine greu de explicat, și care-mi dezvălui o alcătuire necunoscută, un fel de teren betonat și nisipos totodată. Deodată, în timp ce, întâmplător, ne întâlnirăm privirile, iar tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
internet, a accesării chat-ului, sitului etc. Oricum, dragostea nu are imput și nici nu oferim feead-beack unei scrisori. Doar ironic pot spune că: „mă implementez cu o fată pe bancă și îmi aranjez bogata podoabă capilară”. Evitați structurile verbale impersonale. Aceste structuri verbale suferă de marele păcat al generalizării, fără a mai vorbi de un alt defect impardonabil: lipsa atribuirii. „A nu se șterge nasul la masă” este o exprimare artificială, pedantă și, finalmente, neclară, în ciuda tonului poruncitor. Pe bună
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ora 10-12” sau „Se tăbăcește cu pielea clientului”, sintagme care includ cu prisosință și echivocul, apropierile nedorite de sens etc. Ceva mai concesivi decât marele Caragiale, noi ne mulțumim a spune că, în avântul unei descrieri, putem folosi unele expresii impersonale, dar cu mare atenție și cuvenită măsură. Putem scrie o dată: „Pe stradă, se aud strigăte”. Greșim, însă, atunci când, într-un text descriptiv, repetăm acest gen de expresii: „De la ferestre ni se fac semne cu mâna. În intersecții, se văd organele
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
considerăm a fi jurnalistice și le trecem îngăduitor cu vederea: „Se zice că a fi român înseamnă a fi poporul ultimei clipe. Avem pretenții la alții, dar când vine vorba despre noi devenim îngăduitori”. Din păcate, presa actuală adaugă vorbirii impersonale defectul aserțiunii generalizante cu atâta râvnă, încât noi, cititorii, nu mai percepem incorectitudinea unor formulări senzaționaliste de tipul: „Românii mor de foame” (chiar toți?), „Dispar femeile!” (chiar toate?) etc. Evitați structurile verbale pasive. Fără a insista prea mult asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și fără să impună măcar un cuvânt-cheie, textul de mai sus îndeamnă la câteva constatări: - Proces este, în acest caz, un cuvânt pretențios și inutil. Eliminarea lui nu modifică cu nimic mesajul textului (altcumva, stupid, greoi și fără țintă). Folosirea impersonalelor, este greșeală care duce la imprecizie și neclaritate: s-au identificat (cine face acțiunea?, când?, și cu ce ocazie?). Gerunziul (lecturând) nu poate fi folosit în atacul unui text. Gerunziul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu altă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Peste ani, Cornel Nistorescu va încerca același lucru, publicând un excelent reportaj despre Videle: o stradă și câteva case ridicate în jurul gării cu același nume. Abordarea neutră (auctorială). Autorul nu este prezent în text, iar observațiile sunt în bună parte impersonale. Această descriere poate fi pur cinematografică (scenariu de film). Riscul neimplicării (lipsa de emoție, de subiectivism) este considerabil. El poate fi suplinit doar de un subiect palpitant, dramatic. Abordarea narativă (tip de feature). Presupune un anume talent și un anume
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
se referă la piața de orez din Thailanda. Spre deosebire de cauciuc, calitatea orezului poate fi evaluată în momentul vânzării/cumpărării acestuia. De vreme ce calitatea este ușor de evaluat, piețele de orez sunt, în general, spații unde au loc schimburi imediate și relativ impersonale, unde informația se poate obține ușor și unde există foarte puține motive pentru formarea unei loialități între cumpărători și vânzători. În acest context, problema reputației are o importanță redusă, întrucât calitatea bunurilor schimbate poate fi analizată direct și imediat (Popkin
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
o petrecere a unor prieteni, este de presupus că distanța folosită va fi mai mică; 4) Natura problemei discutate - este de la sine înțeles că dacă discutăm despre probleme personale sau secrete, distanța va fi mai redusă decât dacă abordăm subiecte impersonale, de interes general. 5) Sexul și vârsta - cercetările arată că, de obicei, femeile stau mai aproape una de alta decât bărbații, iar distanța dintre două persoane de sex opus este mai mare; copiii stau mai aproape unii de alții decât
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
că atingerea poate facilita, în aceste condiții, deschiderea spre comunicare. Totuși, ea este delimitată de un set de reguli sociale stricte. Richard Heslin (apud Hybels, Weaver, 1989, p. 125) delimitează cinci categorii distincte care desemnează comportamente de atingere: atingerea funcțional-profesională (impersonală, legată de realitățile unor profesiuni - spre exemplu, atunci când mergem la stomatolog, acesta intră în distanța noastră intimă, dar atingerea este guvernată de specificul activității sale); atingerea social-amabilă (guvernată de cunoașterea celeilalte persoane, un exemplu frecvent fiind strângerea mâinilor atunci când două
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și vitezei cu care vorbesc participanții, comunicării nonverbale etc.), intensitatea fiind astfel un alt indicator pe care se cuvine să-l urmărim cu atenție; și (5) specificitatea - răspunsurile specifice și fundamentate în experiența cursanților trebuie să prevaleze celor vagi și impersonale. Focus-group-ul este o metodă complexă, nu neapărat prin modul de desfășurare, ci prin felul în care atinge obiectivele pe care și le propune. De aceea, dintre avantajele didactice ale acestei tehnici evidențiem următoarele: - apropie participanții de lucrul într-un grup
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ne înconjoară"155. Capitalismul weberian este o lume a muncii din datorie de oameni și Dumnezeu. Prin muncă omul depășește izolarea și nefericirea și tot prin muncă se valorizează ca ființă a pământului și a cosmosului. Există o utilitate socială impersonală căreia omul i se supune și în slujba căreia se află. Munca este și ocazia unică de socializare, de apropiere umană și de construcție a relațiilor sociale. Aceasta este mobilul și satisfacția omului pe această lume. Din acest motiv lenea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
din mentalitatea populară, care spune că primul ivit va fi și primul jertfit: "Cel dintâi pe care îl aduce soarta, e menit să moară"163. În memoria colectivă, personajul este acceptat ca individualitate numai dacă se integrează într-o categorie impersonală, mai concret doar în condițiile în care individul își pierde o serie de trăsături specifice și se metamorfozează în arhetip. Ana este un asemenea arhetip, iar d-na T. devine arhetipul revitalizat din roman. Ea ni se înfățișează deopotrivă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
179 În orice context ar fi fost introdus fragmentul, expresia de prezent etern persistă. Argumentele sunt de ordin stilistic. Predicatul analitic ("...era o lumină gălbuie și cețoasă...") are un caracter descriptiv, static.180 În plus, acesta dovedește și o valoare impersonală, absolută, nedeterminată, care anulează valoarea obișnuită a imperfectului, provocând o identificare a cititorului cu personajul și cu naratorul. Toate valorile sunt evidențiate prin opoziție, pentru că urmează după un perfect compus ("mi-am cumpărat, am coborât..."), exprimând o anterioritate reală, perceptibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se particularizează prin înglobarea, în narațiunea propriu-zisă, a unor rapoarte, cereri, procese-verbale, ordine administrative, proteste, scrisori oficiale sau particulare. Practic, aceste pretinse „documente” nu se delimitează de „narațiune”, de aici și aspectul eclectic, de cronică, scrisă când de un narator impersonal, anonim („autorul”), când de personaje. Mic roman de aproximativ o sută de pagini, Vacek este o parabolă despre bine și rău, înțelepciune și nebunie, credință și necredință, dragoste și ură, de un farmec și o poezie discrete. Cartea se construiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
reluare din LLR, 9, nr. 4, 1980, p. 25-26]. [72] GHEORGHIU, DOMNICA, Algoritmi și creativitate în pregătirea compunerilor, BIMȘ, 1986, 1-2, 25-32. [73] GHERASIM, MIROSLAVA, Experiment ortografic, Tribșc, 13, nr. 284, 1986, 2 [74] GHERĂNESCU, DARIA, Eficiența tratării contrastive a impersonalului în limba română și franceză, LRLM, 1986,11-16. [75] GHIDĂU, ANDREI, Stilul comentariilor literare (I), LLR, 15, nr. 2, 1986, 12-14; (II), nr. 3, 13-16. [76] GOGA, AURELIA; GOGA, VASILE, Modalități de optimizare a predării limbii române la clasele I-
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Ediția 1993. Rezolvări și îndrumări, Forum, 35, nr. 5-6, 1993, 93-120 [cu 4 sch. Și 1 tab.]. [105] IVĂNUȘ, ZOE VIORICA, Strategii ale dezvoltării vorbirii. Educarea vorbirii corecte și clare, Tribînv, 4, nr. 12, 1993, 6. [106] JĂMNEALĂ, AUREL. Personal, impersonal, nepersonal. în: ConvDid, 4, nr. 11, 1993, p. 55-58. [107] JELA, DOINA, Indeterminările textuale și investirea imaginativă în lectura școlară, BuIIȘD Constanța, 3, 1990, 65-69. [108] JIGĂU, MIHAI, Copiii supradotați și învățarea precoce a lecturii. în: RPed, 42, nr. 47
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
apoi îndeosebi pe baza „dosarelor de cadre”, verificându-se puritatea originii sociale. Rezultatele n-au întârziat să apară: comportament aservit și birocratic, depersonalizarea relațiilor între actorii sociali, limitarea sau anularea inițiativelor individuale și a comportamentului creativ. Memorizarea mecanică, mimetismul, reproducerea impersonală au devenit singurele „răspunsuri” posibile ale studenților. Un program de „impregnare” la care puțini au putut rezista. Impactul a fost atât de puternic, încât după schimbarea din 1989 majoritatea corpului profesoral manifesta (manifestă încă!) o puternică rezistență la inovații, respingând
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
membrii grupului, iar cultura acestora era considerată invariabilă istoric 26. În cazul de față, obiectele trebuiau să treacă proba cunoașterii etnografice (cu cât mai multe semne ale originii vestice, cu atât mai mare valoare), nu trebuiau să arate vechi și impersonale (precum în muzee), ci cât mai strălucitoare și mai aproape de condiția optimă de funcționare. Ingineria simbolică a acestor bunuri trebuia să sporească modernitatea. Faptul că multe obiecte ce „arătau bine” erau etalate în bucătărie nu este întâmplător. Acesta e de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
diferite), pufarinele erau acum otova, alb-căcănii și cu același gust de grâu fiert. „Asta e”, „ca la noi, la nimenea”, „așa e soarta noastră”... O nesfârșită așteptare fatalistă, răbdătoare, pasivă a unei pomeni de la un „tătuc” omnipotent, abstract - partidul-stat, reflexivul impersonal „se” („Ce se dă aici?”). Capacitatea îndelung antrenată de a îndura oricât. Foarte mulți erau bucuroși că sunt împreună, iar azi regretă „cozile de altădată”. După 1989, „fenomenul” cozilor la alimente a supraviețuit o vreme, inerțial. Apăruseră pe piață produse
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din Paradis sau neîmplinirea promisiunilor redării Paradisului făcute de comuniști. Un alt aspect este conținut de realizarea conformității masei populare și egalizarea spiritelor printr-o identificare absolută, ce presupunea un proces de dizolvare a identității eului individual în el/noi impersonal. Conflictul latent al lipsei tot mai accentuate de autenticitate a eului, face posibilă crima, desigur, într-o fază de criză a supraviețuirii, dar și pentru că eul simte că „dublura” sa îi refuză iluzia trecerii în absolutul istoriei, a propriei identități
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
declanșa emoții cerebrale, nu doar emoții estetice. Consecvent în cultivarea formei fixe a sonetului, C. așază pe creația sa o tușă aristocratică, autodefinită prin echilibru, eleganță și rigoare. Între tumultul interior și restul lumii stă peretele impenetrabil al imaginii poetice impersonale, al lirismului „stăpânit și rece”. Discret față de el însuși și prudent față de alții, Mihai Codreanu a introdus în poezia noastră, la o epocă de întârziat eminescianism și de sentimentalism fără vlagă, o disciplină strictă și o perfectă distincție. A îmbrăcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
CIORAN: Asta e Coasta Boacii, mătușă? / BOCITOAREA: Asta-i, domnule. / CIORAN: Și dumneata pe cine bocești? / BOCITOAREA: Bocesc și eu un domn ce nu-l cunosc. Și care zice c-a murit în țară străină...”. Zice poate să însemne și impersonalul se zice, dar și expresia unei asumări totale: vocea lui Cioran însuși, înstrăinat la modul absolut. În plus, iată-l aici pe Cioran revenit pe Coasta Boacii, pe care Ă știm bine Ă o regretă adesea, încercând să-și regăsească
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mult mai la îndemână îi este demonul. Astfel, conchide: „Legea fundamentală a lumii este Ironia” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Prin urmare, nu-i rămâne lui Cioran decât să dea dreptate vorbelor testamentare ale mamei, invocate ca pe un cod impersonal, care mută orice contextualizare în derizoriu: „Mama, înainte să moară, îmi scria chestia asta, atât de simplă: «Orice ar face omul, tot regretă până la urmă»” (1 aprilie 1971 Ă 494). În fine, la Paris, Cioran duce cu sine toate obsesiile
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
apoi îndeosebi pe baza “dosarelor de cadre”, verificându-se puritatea originii sociale. Rezultatele n-au întârziat să apară: comportament aservit și birocratic, depersonalizarea relațiilor între actorii sociali, limitarea sau anularea inițiativelor individuale și a comportamentului creativ. Memorizarea mecanică, mimetismul, reproducerea impersonală au devenit singurele “răspunsuri” posibile ale studenților. Un program de "impregnare" la care puțini au putut rezista. Impactul a fost atât de puternic, încât se manifestă încă o puternică rezistență la inovații, la schimbare. Stilul paternalist și birocratic a fost
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
fie receptivi la nevoile celor pe care îi servesc. Aceste contacte permanente pot deveni patologice în condițiile în care birocrații încep să favorizeze interesele clienților lor, în pofida faptului că acele interese nu exprimă interesul public. Așadar, controlul pe baza regulilor impersonale, supravegherea strictă și centralizarea determină apariția unei stări de frustrare, deoarece nivelurile operaționale așteaptă reguli care să le protejeze de arbitrarul și impredictibilitatea deciziilor manageriale. În realitate, regulile pot fi adaptate astfel încât eficacitatea organizației să crească; prin studierea comparativă a
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]