719 matches
-
cum Spartanii-n ore grave". Pe un astfel de fundal, Labiș mișcă un univers tematic existent în tradiția poeziei noastre de la 1848 încoace, de aceea critica literară va fixa opera poetului ca moment de "resurecție" a poeziei de după 1944. "Simbolist, impresionist" (P. Poantă) sau mai degrabă un expresionist izvorât din impresionism prin dimensionarea cosmică a impresiei atunci când va trăi imaginile războiului prin sentimentul de sfârșit de lume, proiectat într-un peisaj cutremurat de spaimă și păcat. O natură dantescă, secătuit de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ea, iubita mea de până ieri,/ Cu cărnuri tari și coapse chiraline,/ Se face acum femeia de mister,/ Femeia ideal, femeia în sine.". Finețea și delicatețea linilor amintesc de tablourile pictoriței Elena Popea prin echilibru și claritate, prin viziunea ușor impresionistă, prin încercarea de comunicare a trăirilor, a impresiilor, concretizată prin culoarea ușor difuză de acuarelă. Se poate vorbi despre "dimensiunea imaginii" mișcată de timp de un anumit sentiment al suspendării în afara trecerii, sau inclus în el. "Ciudat, această toamnă e
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări", E. P. L., 1969; "Umbra faptei", Editura Cartea Românească, 1973. Doina Sălăjan a editat cinci volume de versuri și este o poetă remarcabilă, sensibilă, cu o largă pastă impresionistă în pictura peisajului și în sugerarea i edenului, a tăcerii și a liniștii: "Un verde gras ca pasta se întindea pe dealuri,/ Fluid precum o apă se liniștea pe foi./ Departe, ca o pâclă se subția-n albastru,/ Aproape ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sciției", viziunea este extatică și ne vorbește de rezistența noastră prin timp, chiar dacă viscolul cade din nord: "răscolind pământul și aprinzând zăpada/ și umplând de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului se realizează în imagini picturale, subiective, cu tendință impresionistă: "Și nu mai ajung în sud niciodată/ Nu mai ajung niciodată". Natura este istorizantă, primitivă. Poetul se întoarce spre lumea lui Ovidiu. "Vin sarmații cu blănuri de urși", sau evocă dimensiunea naturii, care este demnă de figura voievodului ("Stejarii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ecaterina Nazare vânzătoarea Deloc surprinzătoare ispita unei confruntări abrupte, fără sofisticate căutări, prin care redutabila personalitate regizorală care este Alexa Visarion este atrasă în zona acestui gen mult prețuit de public. După experiențele aplaudate și definitorii ale unei exprimări cinematografice impresioniste (Înainte de tăcere) succedată de interesanta cheie expresionistă din Înghițitorul de săbii, Visarion decupează în registru realist o "felie" de viață, decantându-i valorile autentice, iscodindu-i tensiunile dramatice, extrăgându-i o morală și o filozofie. Își alege un aliat remarcabil
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dramatică și zbaterile violente, furia neputincioasă și urletele ridicate până în ceruri ar fi fost întrutotul la locul lor. Alexa refuză însă poncifele, modalitățile lesne și cel mai adesea uzitate și optează cu o impecabilă știință a dozajului pentru o manieră impresionistă. Nu lipsește nimic ca să empatizăm cu ecranul, dar asta fără să ni se bage degetele în ochi și fără să ni se rănească timpanele. Regizorul este convins că cei mai mulți dintre noi, spectatorii, știm, sau ar trebui să știm, și că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se explorează orizonturile interioare și limitele limbajului (poezia ermetică), în proză se cultivă introspecția, analiza conștientului, a subconștientului. În critica literară, se au în vedere nu analizele reci, conceptualizate, ci intuirea notei fundamentale a discursului artistic, a lecturilor stratificate (critică impresionistă). - Reprezentanți: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Emil Botta, Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu, George Călinescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Max Blecher, Anton Holban ș.a. 3.1.5. Tradiționalismul Tradiționalismul (sensul specializat al conceptului) desemnează curentul literar interbelic format în jurul revistei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lăuntrice, subiective -, aflate întro relație de corespondență. Fiecare din cele două catrene - perfect simetrice la nivelul sintaxei poetice și al tiparului de versificație - dezvoltă, prin analogie, unul dintre planuri. Prima strofă schițează reperele realității exterioare. Întro imagine stilizată, de tablou impresionist, este figurat spațiul simbolic al vidului existențial, al morții. Cavoul, sicriul numesc direct spațiul thanatic ori simbolizează (prin sensuri conotative) spațiul închis al odăiicavou, al târgului de provincie sau al universului - vast cavou - ori, poate, propria făptură în care spiritul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poate întreține soția și copiii. Clauzele dintre soț și soție erau ferm stipulate în contractul de căsătorie. Cu toate acestea, soțiile grecilor erau femei emancipate, fără a avea semnificația a ceea ce modernii înțeleg prin emancipare, devenită o formă irațională și impresionistă, golită de semnificație istorică! Emanciparea vechilor greci avea drept axe fundamentale permanenta educare și cultivare a sinelui, a interiorului (sufletul, spiritul fiind elementele de emancipat), spre deosebire de emanciparea modernă, centrată pe exterior (trupul, imaginea) și pe o cultivare nu atât a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fi observat în pictură, unde, de multe ori, se constată o tăietură netă în spațiul vieții reprezentate. Obiectul, prin care se realizează trecerea dintr-un prim spațiu pictural în al doilea, este fereastra 177, iar aceasta apare frecvent în pictura impresionistă și nu doar. Fereastra presupune întotdeauna dedublarea. Un atare gest, din partea unui romancier însă, (un fel de "Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea-așa") imită porunca lui Negru Vodă de a ridica întreaga schelărie, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
discipoli, Editura Compania, București, 2005; 120. Steinhardt, N., Îi cade dragă fata, în Contrapunct an II, nr. 15, aprilie 1991; 121. Steinhardt, N., Prin alții spre sine, Editura Eminescu, București, 1988; 122. Stoichiță, V. I., Vezi? Despre privire în pictura impresionistă, Editura Humanitas, București, 2007; 123. Stoichiță, V. I.,Anna Maria Coderch, Ultimul carnaval, Editura Humanitas, București, 2007; 124. Stoichiță, V. I., Coderch, A. M., Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007; 125. Streinu, V., Eminescu, poet dificil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care mă vedeau goală..." Cf. Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 20 360 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 189 361 Ibidem 362 Idem, p. 259 363 Cf. V. I. Stoichiță, Vezi? Despre privire în pictura impresionistă, Editura Humanitas, București, 2007, pp. 30-34 364 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 337 365 Idem, p. 280 366 Idem, p. 261 367 Idem, p. 128 368 Idem, p. 193 369 Idem, p. 333 370 Idem, p. 42
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pedepsei"108. Împelițate trebuie să fie colaboratoarele... Nici gând, sunt persoane care se plictisesc, în Occident și-ar găsi ocupații diverse (o slujbă în plus, călătorii în locuri îndepărtate, migrarea temporară pretextând acțiuni umanitare), partuze pe peluze ca în picturile impresioniste, aici... Să văd cum mergi mai departe zise șeful. Aici apare punctul critic. Nimeni n-a reușit să determine, în cazul unui subiect care scrie eseuri ciudate, dacă e gay, hetero sau dacă are orientări neîncadrate în tratatele de specialitate
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
formule, relativitatea lor, în pofida adverbului cu semnificație categorica réellement. În ciuda atașamentului realiștilor și naturaliștilor, portretul Parizienelor în românul secolului al XIX-lea nu insistă asupra prozopografiei; el este, de regulă, foarte vag, reprezentând o ființă vaporoasa, purtând amprenta unui tablou impresionist: "Mme Arnoux părut. Comme elle se trouvait enveloppée d'ombre, îl ne distingua d'abord que să tête" [Flaubert, L'Education sentimentale, p.80]. Farmecul Parizienei ascunde, în sărăcia detaliilor care o caracterizează, un mister provocator. Pariziana este, de regulă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p.366]. "C'était une sauvagesse adorable, une fille barbare et voluptueuse, à peine cachée dans une vapeur blanche, dans un pan de brume marine, où tout son corps se devinait" [idem]. Transparență costumului care profilează distinct corpul sugerează pânzele impresioniste. 250 "Et rien n'était d'une gaieté plus clăire que ce carnaval de gamins, ces bouts d'hommes et de femmes qui mélangeaient là, dans un monde en raccourci, leș modes de tous leș peuples, leș fantaisies du român
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ailleurs, leș deux premières fois, elle était aussi en amazone, costume qui lui donnait une liberté de garçon, et dont la longue jupe devait lui sembler une protection suffisante" [ibidem, p.135-136]. 398 Culorile în vogă sunt cele ale pânzelor impresioniste (în special movul) și dau femeilor un aer visător și melancolic. Culorile hainelor au o putere structurantă, fie că fiecare personaj este orchestrat, pe parcursul tuturor aparițiilor, de o culoare, ale cărei nuanț profilează ascensiunea/degradarea socială sau evoluția psihologică, fie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sorte de saveur de son lever, l'impression matérielle et chaude du lit quitté et de la chambre parfumée!" [Maupassant, Fort comme la mort, p.248]. Olivier Bertin, autorul lucrărilor cu subiecte clasice cum ar fi Cléopatre, Jocaste, pictează în nuanțele impresioniste ale modei. "La mode dans un ville où cette déesse est și inconstante (...). A Paris, leș personnes qui suivent exactement leș modes șont extrêmement occupées; elle n'ont pas un moment de la journée à perdre: toilette du lever, toilette du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
455). 4 Despre mecanismul cristalizării ideilor, mărturisește însuși Eminescu în proza sa (vezi infra, capitolul referitor la intratextualitatea transprozastică din variantele finale, publicate sau nu). 5 Discursul critic al lui Ion Negoițescu nu rezistă până la capăt ispitei unor explicări ușor impresioniste ale operei emi nesciene. Același tremur imperceptibil al vocii hermeneutului poate fi sesizat și în fascinația pentru efectele poetice ale luminii (Rosa Del Conte), în comprehensiunea simpatetică a condiției tragice (Ioana Em Petrescu) sau la Zoe Dumitrescu Bușulenga ; mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
criticii de a se poziționa ca reper axiologic, de stabilitate în cernerea valorilor și de configurare a orizontului de așteptare, sau poate mai ales ca metodă de lectură rațională (cum au fost cele marxistă, structuralistă, textualistă, deconstructivistă etc.) față de critica impresionistă. De altfel, ca semn de neadaptare la realitățile timpului, principalele servicii de presă ale editurilor își au antenele îndreptate tot spre marile cotidiene (Le Monde, Le Figaro, Libération...) și spre televiziune (o men țiune a unui titlu într-o emisiune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sale decorative centrate în jurul câte unui personaj feminin. Pentru pictura română devine semnificativă trecerea de la un idilism cu note naive, pitorești, la o dimensiune a unui simbolism difuz al întâlnirilor semnificative, emblematice, misterioase, la care contribuie paradoxal și o tușă impresionistă, precum la Artur Verona în În pădure 26, pictura de sensibilitate religioasă a lui Nicolae Vermont sau Ipolit Strâmbu sau chiar într-o notă tragică fără invocarea unui context mitologic sau istoric precizat la câteva dintre picturile lui Kimon Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intersectarea unei alte sensibilități afine în ce-l privește pe pictorul român, cea a picturii whistleriene cu monocromatismul ei sugestiv. Ar fi vorba de un simbolism incipient, tatonant, ghicit, simbolism "care îndepărtându-se de estetica naturalistă, fie ea barbizonistă, fie impresionistă, încerca să reprezinte dincolo de spectacolul imediat al realității palpabile, o lume a spiritului. De aici decurge abandonarea sau ajustarea la alte aspirații a tehnicii picturale iluzioniste. Pictorul simbolist nu mai cultivă senzația precum impresionistul, ci sugestia. Or, monocromia (ceea ce nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dincolo de influența lui Claude Monet, în preajma căruia s-a aflat timp de doi ani petrecuți la Giverny, influență manifestată în pointilismul unei bune părți a operei sale, Mützner a integrat experiența culturală a călătoriei sale în Japonia de o manieră impresionistă uneori, dar încorporând ceva din decorativismul nipon, spre exemplu în picturi precum Femeie cu umbrelă japoneză. Chiar dacă opiniile privitoare la edificarea unei arte naționale ale lui Tzigara-Samurcaș diferă de cele ale lui Leon Bachelin, cei doi critici se regăsesc în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noastre în artă. Friza decorativă a lui Kimon Loghi", din Seara, D. Karnabatt consideră exemplar acest panou decorativ pentru introducerea basmului în arta plastică, respectiv în pictură, într-o cheie modernă, simbolistă. În ciuda unui limbaj nefixat conceptual, caracteristic pentru maniera "impresionistă" a criticii de întâmpinare de la finele secolului al XIX-lea, criticul sesizează mutația simbolistă. Basmul ca ficțiune devine la rândul său generator de ficțiune prin sugestie, joc al imaginației în marginea reveriei, a dicteului oniric, toate, forme de translație simbolistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuprinsă în cadrul global al dramatizărilor simboliste pe această temă. Speranța stă pe o sferă care plutește pe ape, imagine a extensiei universale nu a Speranței, ci a scepticismului cu privire la posibilitatea acesteia de a ameliora nefericirea umanității. Cu toate că Verona se considera impresionist, deși nu totdeauna tehnica adoptată îl recomandă ca atare, ca și la Seurat, al cărui impresionism era tratat în termenii sensibilității simboliste, există în pictura sa o dimensiune idealistă care corespunde chemării simboliste, invocă o transcendență, un mister. De asemenea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar pictat cu multă virtuozitate, într-o tehnică pointilistă"248. Tehnica pointilistă nu vizează un efect impresionist, ci unul simbolist, chipul lui Cristos dobândește o luminescență fantomatică, desprinzându-se palid de pe fundalul întunecat cu forța unei viziuni, viziunea Apariției lui Moreau. În 1912 expune tot un tablou cu subiect religios, Apostol, la expoziția Tinerimii artistice. Theodorescu-Sion reia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]