887 matches
-
exaltările și obsesiile lui, nu interesa filozofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Până și visele lui erau vinovate și impure, pentru că te trăgeau "în jos", către tine, în loc să te trimită la "uitarea bună", în imperiul fără patimi și fără dureri, geometrizant și speculativ, al spiritului. Nu ajunsese Noica să-și dorească să viseze cu spiritul și să opună "visele spiritului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aude, iar Tucă se sperie de propriul lui curaj și i se adresează de îndată cu "domnule președinte". Lustrație. Cuvântul înseamnă "purificare" și latinii îl foloseau la început în contexte religioase, având în vedere un ritual de purificare: în jurul obiectului impur, pângărit sau pângăritor, sacerdotul executa un dans purtând în brațe un animal destinat jertfei purificatoare. Apoi cuvântul a trimis la "curățare" în genere. Agrum lustrare însemna "a curăța ogorul". Toate țările foste comuniste din Europa, cu excepția României (Cehia, prima), au
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în masă în numele națiunii din istorie, când clasele de jos ale societății franceze s-au raliat la chemarea armatei. Această mișcare este exprimată în imnul național al Franței, Marsilieza: Aux armes citoyens Formez vos bataillons Marchons, marchons Qu'un sang impur Abreuve nos sillons.* O consecință importantă a acestui concept de stat-națiune ca fiind unic și indivizibil, a fost strădania de a crea o societate care era uniformă din punct de vedere cultural și lingvistic. Cetățenia franceză, după cum a fost descrisă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
însemnau reacție și regres". 2 Capitolul V. * mid-century consensus în original (n.r.) * comunități autonome (n.r.) a ,,să apere regatul și patria" (nota trad.) * "La arme,cetățeni/ În batalioane vă adunați/Și să pornim/ Căci ale noastre brazde/ De-un sânge impur/ Fură îmbibate..." (nota trad.). ** "federalismul vorbește limba bretonă" iar "aristocrația în exil și cei care urăsc Republica vorbesc limba germană" (nota trad.). *** "să înlăturăm dialectele locale și să universalizăm limba franceză." (nota trad.). * ,,o acumulare de state" (nota trad.) * "frați
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ale istoriei. Cine are dreptate, Musil sau corul pronapoleonian? Cu această carte cobor inteligența de pe tronul său platonic, unde se dedica problemelor rațiunii pure, broderiilor matematice, filigranului cartezian, și o cufund În viața cotidiană, În labirinturile palpitante ale inimii, În impura rațiune practică. Marele obiectiv al inteligenței este ceea ce numim fericire, și din acest motiv toate eșecurile ei conduc la nefericire. E tragic să descoperi că deseori circumstanțele, experiențele de viață ale unei persoane Îi limitează acesteia resursele intelectuale, capacitatea de
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
faptelor. Acesta este un exemplu tipic de dogmatism, superstiție și prejudecată. Poveștile despre menstruație, de exemplu, par a fi cronica unui delir colectiv. În Biblie, În religia hindusă sau În cartea psalmilor de pocăință, se supunea logicii lucrurilor pure sau impure. Era ceva natural, inevitabil, Însă impur. Este vorba despre superstiții de o vagă natură religioasă sau igienică, complet iraționale. Pe mine, În schimb, mă șochează mai mult prejudecățile care apelează la fapte și care, totuși, nu se bazează pe ele
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de dogmatism, superstiție și prejudecată. Poveștile despre menstruație, de exemplu, par a fi cronica unui delir colectiv. În Biblie, În religia hindusă sau În cartea psalmilor de pocăință, se supunea logicii lucrurilor pure sau impure. Era ceva natural, inevitabil, Însă impur. Este vorba despre superstiții de o vagă natură religioasă sau igienică, complet iraționale. Pe mine, În schimb, mă șochează mai mult prejudecățile care apelează la fapte și care, totuși, nu se bazează pe ele. Plinius, În Naturalis historia, spunea: „La
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, Economie politică, Editura Teora, București, 2000, p. 188. footnote>. Și potrivit lui François Perroux<footnote François Perroux, Tehnicile cantitative ale planificării, Editura Academiei, București, 1969, p. 14. footnote> „piețele acestui sfârșit de secol sunt foarte impure și foarte imperfecte, indiferent că sunt piețe de mărfuri, de servicii sau de capitaluri. Ele comportă combinațiile cele mai variate de monopoluri și de monopsonuri, de oligopoluri și de oligopsonuri, de concurențe eterogene, de concurență imperfectă, însoțită de cheltuieli de
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
a dominat viața literară și politică a Basarabiei în anii din urmă, ecoul ei auzindu-se, anacronic și atemporal, chiar și acum. În polemica iscată au fost aduse nu rareori, de către partea „ofuscată” - liderii de opinie din agora basarabeană - argumente impure (neloiale). De exemplu, tinerii au fost acuzați că s-au închis în biblioteci și n-au luat parte la „revoluția” declanșată de poeții-tribuni - ceea ce a constituit din capul locului un neadevăr, deoarece demonstrațiile care au zguduit Chișinăul în anii ’87-
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a fost excelentă: poetul arătându-se solicitant și destul de receptiv la sugestii de redactare. Fire poetica explozivă, abundentă, Vatamanu avea nevoie de un redactor de carte care să-1 ajute să-și „strunească” debitul liric incontinent, uneori erodat de o sonoritate impură și mai puțin exactă. Dar motivul acestei note nu este poezia lui Ion Vatamanu, poetul care ar fi împlinit în aceste zile vârsta de 60 de ani, ci felul în care s-a scris despre el cu prilejul acestui moment
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
persoană și timp. O ființă care se mărturisește la un moment dat, Într-un timp dat: Între parantezele unei zile. Jurnalul intim românesc se ivește, În acest context, ca o firească nevoie de racordare. Apărut, mai Întâi, Într-o formă impură, amestecată, cel mai adesea sub forma jurnalului de călătorie (de la Dinicu Golescu și a sa Însemnare a călătoriei, publicată În 1826, la notele și comentariile lui Alecsandri, Bolintineanu, Bolliac, Cipariu, Barițiu, Asachi, Ion CodruDrăgușanu, rămase multă vreme În manuscris), el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
corecta încă în multe lucruri. Dar aceasta nu mă mâhnește. Aceasta mă și bucură, aceasta mă și întărește în credința că nu concep și nu conduc eu totul, că eu nu sunt decât o sabie bine ascuțită atârnând deasupra forței impure, o sabie vrăjită, capabilă s-o taie în bucăți si s-o împrăștie în cele patru vânturi. Ajută-mă, Doamne, să nu mă frâng lovind! Să nu alunec din mâna Ta!105. Acest "detaliu" biografic explică atitudinea pe care o
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
devenit "creator") de "realitate" și de "comunitatea" din care face parte. Așadar, literatura criticului (așa-numita "epică autobiografică", romanul) se propune pe sine drept stadiul final al unei evoluții în trepte, la capătul căreia memoria scriitorului, curățată de balastul amintirilor impure, va fi încercat, în sfârșit, fericirea visată. Pe de altă parte, după meticuloasa descriere a ritualului menit să celebreze actul automatic al creației (motiv obsesiv al literaturii lovinesciene), capitolul al doilea din Bizu dramatizează, într-o amplă secvență dialogată, confruntarea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
are o atitudine voită, nobilă, ca pentru istorie. Cred să fi izbutit acest joc subtil de aparențe și nevoie de salt din prestigiu în ochii proprii". Dar, dat fiind că și-a propus o analiză a literaturii ca fapt cultural, "impur", Antonio Patraș nu este preocupat în primul rând de a demonstra coerența estetică "pură" a romanelor lovinesciene. Poetica acestora este decodată cu grijă, ca o veritabilă filosofie a compoziției, însă discuția nu se încheie o dată cu fixarea tipului romanesc. Comentariul critic
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care ei nu au reușit să și le împlinească. Dar după anul 1989 țara noastră trecută printr-o pseudorevoluție putea să propășească și să ajungă una dintre țările dezvoltate Europei dar a intervenit cea mai criminală teroare revoluționară a tuturor impurilor care se pare că este o rețetă garantată de a pune jos de data aceasta un întreg popor și apoi acționând în așa fel încât să nu se mai ridice niciodată. Dacă țara noastră ar fi continuat ceea ce se făcuse
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tuturor domeniilor vieții individului. La nivel fizic, credințele religioase influențează modul în care persoana se raportează la propriul corp, la procesele și funcțiile acestuia. În unele orientări religioase trupul este privit ca o închisoare a sufletului și sursa tuturor tendințelor impure sau nesfinte, în timp ce alte orientări abordează trupul ca pe un "vas", "templu" care face posibile funcțiile spirituale ale omului. Modalitatea de raportare la dimensiunea fizică a existenței prin grila valorică religioasă impregnează toate comportamentele de bază, ca obiceiurile alimentare, sexuale
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
străchini și castroane lucrate la roată din pastă fină cenușie, un brăzdar lucrat din fier, o fusaiolă bitronconică și o mărgică. De la sfîrșitul sec. IV și începutul sec.V provin mai multe resturi de vase lucrate la roată din pastă impură, cu pietricele și nisip ca incredient. Secolele X-XII sînt reprezentate prin cîteva resturi de borcane, iar feudalismul dezvoltat (sec.XVI - XVII) și tîrziu (sec.XVIII) prin frgmente ceramice, o lamă de cuțit, un vărf de săgeată din fier, o limbă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
epocilor avute în vedere. Ceea ce ne propunem, așadar, este în primul rând să le singularizăm, să le însuflețim și să le acordăm locul binemeritat în istoria literaturii. Desigur, aceasta nu presupune o absolutizare pozitivă prin ignorarea unor aspecte, precum caracterul impur al acestor reveniri neoclasice, în sensul amestecului cu tendințele fiecărei perioade în care s-a produs recurența, evidențiindu-se astfel o anumită incapacitate a acestora de a se concretiza pe deplin la nivelul creațiilor propriu-zise. Dimpotrivă, se va urmări o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
istorice și spații diferite. Se va observa, astfel, că perpetuarea modelului clasic se va realiza în veacurile următoare mai mult într-o formă abstractă prin exprimarea teoretică a afilierii la clasicism, concretizările propriu-zise fiind mult mai puțin numeroase și mai impure. Însă dincolo de orice, curentul francez din secolul al XVII-lea și-a dovedit pe deplin forța și măreția atât în planul desfășurării interne, dar mai ales prin fascinația pe care a generat-o și care a dus la multiplicarea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Cu alte cuvinte, Franța propunea la sfârșitul secolului al XVII-lea o formulă estetică irepetabilă, dar care, tentând prin apropierea miraculoasă de perfecțiune, a indus totuși credința contrară, a repetabilității ei. Sub imperiul acestei dorințe s-au născut neoclasicismele variante impure ale originalului. Observând lipsa acestora de coagulare precum și forța lor redusă în a genera capodopere, se poate pune întrebarea în ce măsură modelul clasic, ca model importat, nu este unul steril? Atât de rodnic și de luminos în plan intern, clasicismul pare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
bufonerie cu grozăvie: haosul tragediei prin care străbat sute de raze de lumină."125 I se impută, așadar, lui Shakespeare lipsa de ordine și de bun gust, înțeles de fapt ca bun simț, i se impută încălcarea regulilor și caracterul impur al pieselor sale. Cu alte cuvinte, Shakespeare este judecat prin prisma dogmei clasice, care, în acest context, devine un fel de pat al lui Procust. "Talentul este al lui, greșelile ale veacului" se afirmă, sugerându-se totodată că dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de romantism "modificat și liniștit",199 care depășește tensiunile puternice ale fazei inițiale, intrând sub semnul adaptării, se manifestă cu precădere în literaturile est-europene unde, de altfel, reprezintă singura formă a curentului, lipsind etapa anterioară a HR. Reducerea la dimensiunea impură a romantismului s-a datorat fenomenului numit de V. Nemoianu telescopare și anume desfășurarea simultană a mai multor perioade pe parcursul unei singure etape istorice relativ scurte. Este ceea ce Paul Cornea numea arderea etapelor, în sensul în care asimilarea noului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
am mai sugerat, prezența disparată a elementelor clasice, lipsa unității ideologice și conceptuale fac să fie îndreptățită absența sintagmei clasicism românesc. Din acest punct de vedere ar fi preferabil termenul de neoclasicism care ilustrează prin prefixul neo o prelucrare ulterioară, impură a curentului original. Este aceeași părere pe care o exprimă și Paul Cornea sugerând că "clasicismul subzistă, dar nu în calitate de "curent", ci sub formă de "modalități" sau genuri, așadar, ca tip de stilizare artistică nu ca viziune existențială."204 Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
țări."205 În această ordine de idei, ambivalența epocii poate fi mai bine înțeleasă, iar împletirea elementelor clasice cu cele romantice nu rămâne decât în aparență paradoxală, deoarece, în fapt nu s-au confruntat două ideologii radicale, ci un neoclasicism impur cu un "romantism îmblânzit" de tip Biedermeier. Aceasta nu înseamnă, totuși, că în epocă liniile conviețuirii clasic romantic au fost întru totul armonioase. Susținerea pătimașă a ideilor a ricoșat în câteva rânduri în aspecte polemice, cum este cazul lui Cezar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
anterioare. Urmărim, astfel, o analiză finală a neoclasicismelor, prin definirea celor mai importante trăsături ale acestora, stabilind în acest sens o serie de concluzii pentru lucrarea de față. În primul rând, după cum o sugerează numele în sine, neoclasi-cismele reprezintă variante impure, ulterioare ca desfășurare, ale curentului matrice și anume clasicismul francez al secolului al XVII-lea. Prin coordonarea unor factori multipli de ordin social, istoric, literar etc. epoca Regelui Soare a reușit să dea naștere unui curent a cărui deplină coagulare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]