1,929 matches
-
verificare a conturilor analitice. 8.5. Identificarea omisiunilor de înregistrare contabilă cu ajutorul balanței de verificare Există însă și erori care nu pot fi descoperite cu ajutorul balanței de verificare. Dintre acestea amintim: omisiuni de înregistrare contabilă, erori de compensare, erori de imputare sau erori de înregistrare în Registrul Jurnal. Omisiunile de înregistrare constau în neînregistrarea în ordine cronologică a unor documente care oglindesc operații economico-financiare ce au afectat patrimoniul pe o anumită perioadă de gestiune. Unele dintre aceste erori pot fi identificate
Bazele contabilităţii by Mihaela LESCONI-FRUMUŞANU, Adela BREUER () [Corola-publishinghouse/Science/220_a_427]
-
primară sau din Registrul Jurnal în conturi, de exemplu se poate trece o sumă în plus în debitul sau creditul unui cont, și o altă sumă în minus, de aceeași valoare și în aceeași parte a altui cont. Erorile de imputare sunt determinate de preluarea greșită a sumelor din evidența cronologică la un alt cont decât la cel din formula contabilă. Erorile de înregistrare în Registrul Jurnal se produc din cauza: stabilirii greșite a unor conturi corespondente, înregistrării unor operații economico-financiare de
Bazele contabilităţii by Mihaela LESCONI-FRUMUŞANU, Adela BREUER () [Corola-publishinghouse/Science/220_a_427]
-
etc.); cheltuieli indirecte de distribuție (cheltuieli cu stocarea, ocazionate de realizarea unor cercetări de marketing, cheltuieli aferente funcționării serviciului de desfacere etc.). Deoarece cheltuielile de distribuție sunt specifice activității de vânzare a produselor sau serviciilor create, se consideră ca normală imputarea acestora asupra producției vândute. În practică există și posibilitatea alocării acestora asupra întregii producții obținute. 4) După conținutul lor, cheltuielile pot fi divizate în: materiale (cheltuieli cu materiile prime și materialele, cu amortizarea activelor imobilizate); cu personalul (cheltuieli cu salariile
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii - De la intuiţie la ştiinţă by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/213_a_429]
-
administrativ și de conducere, taxe și impozite fiscale, taxe de mediu, accize etc. nu sunt influențate direct de volumul activității operaționale). Deoarece dețin ponderi importante în costul pe produs, repartiția cheltuielilor indirecte pe centre de analiză (primare și auxiliare) și imputarea acestora în scopul formării costului complet presupun prudență în stabilirea criteriilor de repartiție.<footnote Maria Niculescu, Diagnostic global strategic, vol. 1, Diagnostic economic, Editura Economică București, 2003, pp. 248-259. footnote> Cheltuielile indirecte pe produs sunt influențate de: volumul fizic al
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii - De la intuiţie la ştiinţă by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/213_a_429]
-
în adăpostul său de noapte, urmat de căpitanul străin, Klapka, cel care "parcă și tăcînd îi făcea mustrări". Toată complicația sufletească, alimentînd trama epică, va iradia din acest "dialog" nevorbit cu Klapka. O culpă nelămurită îl apasă. Bologa simte că "imputarea" trebuie să prindă glas. Ea vine de altundeva, nu din el, tocmai pentru că în vederea responsabilității morale eroul este apărat de toate legile. Mai mult, Bologa așteaptă "să mai afle de la dînsul ceva nespus de important". Obiectivată (în reproșul tăcut al
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
frisoane este că ceva a scăpat înțelegerii lui, sau că acest ceva este blocat în refuzul de a vedea lucrurile sub o altă lumină. Anterior, Klapka îl dojenise blînd: " Ei, ți-a plăcut, filozofule? îi zise căpitanul cu o ușoară imputare în glas." Răspunsul, precipitat și mecanic, este sugestia unui conținut de gîndire nu pe deplin asumat: "Domnule căpitan, pedeapsa... crima..., legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea căpitanului". În fapt, semnele artificialității de comportament și, implicit, de gîndire le avem
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o strălucire mîndră, învăpăiată, care parcă pătrundea pînă în lumea cealaltă... Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă...Încercă să întoarne capul și să se uite aiurea, dar ochii omului osîndit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. În cele din urmă Bologa se aștepta ca gura condamnatului să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pură devenire pe scara romanului și care va avea, de aici înainte, un singur protagonist. Pentru Apostol Bologa, stadiile procesului de conștiință sînt chinuitoare, însă invers proporționale, în privința intensității, față de evoluția înțelegerii. Insuportabile sînt momentele de confuzie, de resimțire a "imputărilor" de oriunde. Personajul se zbate într-o situație care-l "condamnă" fără explicații, atîta timp cît "mustrările" nu au glas, dar îl amenință deopotrivă din exterior și din interior. Iritabilitatea denotă inconfundabil acest stadiu, în care cele mai aparent neînsemnate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Iritabilitatea denotă inconfundabil acest stadiu, în care cele mai aparent neînsemnate detalii contribuie la accentuarea stării nelămurite de vinovăție: simplul "glas românesc" al ordonanței "l-a scos din țîțîni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gîndurile lui răvășite de imputări." (s. n.) O dată răul exhibat (pe calea încă șovăitoare a adevăratei convingeri), Bologa începe să se simtă eliberat: "Era întîia oară cînd se plîngea de război". Prima efuziune confraternă față de românul Petre tot din Parva, în plus -trimite, în expresivitatea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în capcana propriilor lor critici sau metode pe care le-au aplicat, de cele mai multe ori deconstructiv, asupra altor texte (în special moderne). Dincolo de multitudinea criticilor care au fost aduse scrierilor și conceptelor baudrillardiene și care se axau, în genere, pe imputarea lipsei argumentării coerente, a justificărilor concrete sau a posibilității de verificare; pe condamnarea limbajului utilizat (mult prea literar, eseistic față de canoanele obișnuite), a excesului de retorică, a exagerărilor de tot felul sau a combinațiilor dintre discursul științific și discursuri alternative
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
marilor tale realizări. Este legea firească a permanentelor reluări, asigurată de complicata lume de îngeri, arhangheli și sfinți creștini, după atâtea lumi populate cu zeii religiilor păgâne romane și grecești. Când răbufnește individualismul liberalist, atunci atitudinile față de moșteniri cuprind nemulțumiri, imputări și chiar revolte. Nu-i de mirare, pentru că omul este în unele momente și "liberalist", ignorându-l temporar pe celălalt de pe pozițiile eu-lui solipsist. Poate că oamenii de astăzi au un mai dezvoltat simț al revoltei, dar cei mai evoluați
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
împărtășea temerea lui Sedwick că acceptarea unor consecințe ale teoriei cum este cea a originii animale a omului va conduce la negarea vocației sale metafizice și morale și, în cele din urmă, la erodarea și degradarea tuturor valorilor superioare. Sunt imputări care îi pot surprinde pe cei care cunosc ce a scris Darwin cu privire la credințele sale personale. Darwin credea tot atât de puțin că mintea omului, „care s-a dezvoltat, după părerea mea nezdruncinată, dintr-o minte tot atât de inferioară ca și cea a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
putut sustrage impresiei că mintea, etica, arta, pe care le socotea lucrurile cele mai de seamă, sunt tratate de către o „știință materialistă“, după expresia unui comentator, drept „visuri ale automatelor care întovărășesc schimbările fizico-chimice numite digestie, respirație, reproducere și moarte“. Imputarea adusă teoriei lui Darwin asupra evoluției treptate a organismelor prin selecția naturală era una pe cât de inadecvată, pe atât de des repetată: ea ar susține un mod de a gândi care duce la marginalizarea minții, a sensurilor și a valorilor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
jumătatea sa, doctorul (căci doctor era) îi pretinse să o rupă cu prelatul; ea răspunse că era gata la asta și că nu ar fi răspuns nicicând pasiunii sacerdotale dacă nu i-ar fi cerut-o soțul său. După aceste imputări, tânăra femeie plecă la țară. Cine fu foarte uluit? E vorba de pastorul de nemângâiat, ce își căuta peste tot oița rătăcită. Soțul, prefăcându-se înduioșat, lăsă să i se smulgă promisiunea unei ultime întâlniri; indică ascunzătoarea fugarei. Bietul prelat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
De ce mă, Jugravule? Lasă că știi tu, zice, și se apucă și-mi spune... și când am auzit eu! E, he, ne... Așa vasăzică! Bine! Bineee! Și tonul povestitorului cobora, ai fi zis că un sentiment cu adevărat omenesc de imputare își va face loc și după recriminări reciproce vor înțelege că sunt oameni și se vor redresa printr-o împăcare tot în văzul lumii, dîndu-ne de înțeles că ura a obosit, forța otrăvită a cuvântului s-a consumat și că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aprinse o strălucire mândră, învăpăiată, care parcă pătrundea până în lumea cealaltă... Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă... Încercă să întoarne capul și să se uite aiurea, dar ochii omului osândit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. În cele din urmă Bologa se aștepta ca gura condamnatului să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Plecă pe cărare, spre sat, după ceilalți, ca și când i-ar fi fost frică să nu-l prindă noaptea aici. La vreo treizeci de pași ajunse din urmă pe Klapka. ― Ei, ți-a plăcut, filozofiile? îi zise căpitanul cu o ușoară imputare în glas. ― Domnule căpitan, pedeapsa... crima... legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea căpitanului. ― Da, da... și totuși... omul! murmură Klapka întunecat. ― Omul... omul... omul, făcu Bologa, cutremurîndu-se, împrejur întunericul se înăsprise, încît înțepa ochii. Bologa întoarse capul. Pe câmp
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cinci copii. Întâlnind pe urmă ochii ordonanței, furia locotenentului se topi într-un val de rușine. Își dădu seama, îndată, că numai graiul românesc l-a scos din țâțâni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gândurile lui răvășite de imputări. Îi pîru rău că s-a înfuriat și în părerea aceasta de rău simți mulțumire de sine și înălțare. Se sculă, făcu trei pași spre intrarea adăpostului, se întoarse înapoi și zise trist, sincer, parc-ar fi vorbit cu un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mă prăpădească. In sfârșit, ieri, de frică, i-am spus verde pentru ce am fost mutat aici, bătîndu-mă în piept, firește, că sunt nevinovat, că... M-a ascultat, m-a ascultat și la urmă mi-a zis, fără pic de imputare, înțelegi, mi-a zis: "Știu... Așa vin nenorocirile asupra oamenilor..." Și atâta tot!... Apoi am vorbit despre Viena, despre operete, despre americani, în sfârșit, prietenește!... Ba se vede că a prins și simpatie de mine, căci azi-dimineață iar a venit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o dovadă definitivă de încredere... O dovadă hotărîtoare!... Anume, în mod absolut confidențial, mi-a comunicat o mare taină oficială... Așa că de acuma n-am nici o grijă, sunt liniștit! Pe Bologa vioiciunea și seninătatea căpitanului îl supărau. Cu glas de imputare, îl întrerupse: ― O taină oficială ce importanță are pentru noi? Și încrederea, și bănuiala sunt deopotrivă de chinuitoare! ― Nu, nu! strigă căpitanul cu căldură. Să nu exagerăm! Oameni de treabă sunt pretutindeni și în toate neamurile. De ce să exagerăm?... Ei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pionier, avea mereu treburi pe la Cartier. Gross îl întîmpină cu o strâmbătură ironică: ― Bravo, filozofiile! Ai mai omorât câțiva oameni pentru o tinichea... ― Ascultă, Gross! răspunse Bologa deodată jignit. Când vei înceta tu de a executa ordinele, atunci să faci imputări altora! Până atunci, puțină modestie... ― Eu execut ordinele, adevărat, zise pionierul mereu batjocoritor. Eu săvârșesc sau ajut barbaria, dar cu greață, amice! Nu cu entuziasm, ca alții!... Eu nu caut să mă disting! ― Mai bine ai căuta să-ți potrivești
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de noapte. Într-un târziu, Apostol, șezând pe pat, cu ochii la rămurelele degerate de afară, care desenau arabescuri negre pe geamurile tulburi, începu să fredoneze un cântec vesel. ― Bologa! Ce dracu, de cântece îți arde? se opri Varga cu imputare. Ori te bucuri că ni s-au spulberat perspectivele de concediu? ― Mă bucur din inimă, amice! răspunse Apostol cântând și gesticulând ca un actor într-o operă italiană. Război, război, război, înainte, la război! Locotenentul de huzari înmărmuri și, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe Ilo-na, care stătea la picioarele patului și care, văzîndu-i mișcarea, strigă cu o izbucnire de bucurie: ― Domnule doctor, uite, uite că s-a deșteptat! Doctorul Meyer se plecă asupra bolnavului, îl bătu prietenește pe obraz și întrebă cu o imputare blîndă: ― Ei, ce-i, amice? Ce-ai pățit? Așa te vindeci d-ta? Asta ți-e voinicia?... Când ți-am spus să te cauți și să... ― Câte ceasuri sunt, doctore? șopti Bologa cu o presimțire tristă. ― E dimineață, prietene... Ce-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cântec sălbatic, i se prelingea în suflet prin toți porii, îi alina toți nervii. Și în aceeași vreme ochii lui se odihneau pe buzele ei, puțin cărnoase, roșii-închise și umede, care se mișcau convulsiv, îndîrjite și cu un fel de imputare tainică. Când tăcu Ilona, Bologa se zgudui, ca și cum i s-ar fi rupt ceva în inimă. Îi întîlni ochii și zări acolo înfricoșarea ce se încuibase brusc și în sufletul lui. Apoi în tăcerea dintre ei căzu, ca o izbăvire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Lunca. ― Vasăzică ai luat cunoștință, camarade, și nu mai e nevoie să mă prezint în persoană, fiindcă ni s-au aglomerat lucrările pe aici, sfârși Apostol, dar când să închidă telefonul, îi veni ceva în minte și adăugă cu puțină imputare: Apropo, era să și uit... Încă un moment! Ia spune-mi, prietene, de ce mi-ați mâncat trei zile din concediu?... N-aș putea afla și eu? ― Habar n-am, răspunse, grăbit, aghiotantul. Întreabă și tu la divizie, dacă te interesează
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]