1,010 matches
-
poate demonstra că literatura engleză reflectă istoria filozofiei. Poezia elizabetană este pătrunsă de platonismul renascentist. Spenser a scris patru imnuri care prezintă ascensiunea neoplatonică de la materie la frumusețea divină, iar în Faerie Queene (Crăiasa zânelor) rezolvă în favoarea unei ordini eterne, imuabile disputa dintre Mutabilitate și Natură. La Marlowe se percep reverberații ale ateismului și scepticismului italian contemporan. Chiar și la Shakespeare se găsesc, alături de ecouri din Montaigne și clișee împrumutate de la stoici, numeroase urme de platonism renascentist, de piMă, în vestitul
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de voință și dependent numai de natura rațională a omului. Pentru Grotius, legea imanentă a rațiunii umane era în același timp legea dreptății și a nedreptății. Nici o societate umană nu poate face abstracție de dreptul natural, preceptele sale sunt universale, imuabile, obligatorii. Dreptul natural "își are sursa în sine și este imuabil, precum natura și rațiunea"80. Dumnezeu însuși nu poate schimba acest lucru. Și chiar dacă Dumnezeu nu ar exista - ipoteză de-a dreptul absurdă - dreptul natural tot ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Grotius, legea imanentă a rațiunii umane era în același timp legea dreptății și a nedreptății. Nici o societate umană nu poate face abstracție de dreptul natural, preceptele sale sunt universale, imuabile, obligatorii. Dreptul natural "își are sursa în sine și este imuabil, precum natura și rațiunea"80. Dumnezeu însuși nu poate schimba acest lucru. Și chiar dacă Dumnezeu nu ar exista - ipoteză de-a dreptul absurdă - dreptul natural tot ar fi fost ceea ce este. Din perspectivă teologică, caracterul înnoitor al teoriei lui Grotius
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care, prin intermediul schemei, ajunge la "substantivizarea" arhetipală - spre exemplu, la figura întemeietorului de cetate sau de lume (Durand, Structurile antropologice 52). Într-o perspectivă jungiană, din aceste forme matriciale pot fi derivate conceptele și simbolurile, care, spre diferență de arhetip, imuabil și universal, sunt fluctuante și chiar ambivalente, ceea ce le provoacă o anumită fragilitate (creatoare, însă) în raport cu timpul (istoric), cu diferențele culturale, cu diversele contexte în care apar. Din această cauză, cel puțin simbolul tinde să devină semn, pentru că trece din
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de mărturii. De aici, se poate întoarce oricând înspre realitate o imagine legitimantă sau o schemă de mit, în funcție de situațiile politice, sociale, poate chiar culturale, dar și de necesitățile de argumentare identitară. Complexul structural al memoriei colective nu este însă imuabil, el poate suporta dislocări sau schimbări de funcții ale unităților simbolice din componența imaginarului, chiar și reordonări interne, date fiind regulile după care o comunitate își proiectează imaginea despre sine, în raport cu tot ce îi alcătuiește viața, material și spiritual. Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
19). Pentru phantasia/imaginatio, diferența dintre cele două tipuri de imagini, copie și simulacru, nu era determinantă doar semantic, ci în primul rând conceptual. Aceste dublete de termeni s-au consolidat de fapt pe opoziția îndelung și amplu dezbătută dintre imuabil și devenire, așadar pe o gândire duală, care căuta soluții complementare, în încercarea de depășire a crizelor de ordin ontologic din filosofia greacă. Direct legată de senzație (aísthēsis, opusă lui noēsis), phantasia este tocmai "devenire" și "opinie". A fost situată
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
profesorului său: consacrarea raportului dintre politică și raționalitate, prin întemeierea unei științe și a unei filosofii practice, care să ajute organizarea câmpului social al cetății. Spre diferență de cunoașterea teoretică ce a dus, în cazul lui Platon, la un model imuabil, cunoașterea practică, la Aristotel, departe aici de matematică sau de metafizică, impune diferența specifică, relevanța individuală, inegalitatea umanului cu sine. În plus, acțiunea politică nu este privită ca fiind externă acțiunii înseși, ci e constituită din "a acționa bine" într-
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
plus, acțiunea politică nu este privită ca fiind externă acțiunii înseși, ci e constituită din "a acționa bine" într-o/ pentru o "viață bună". Or, aceste perspective elimină tehnicismul construcției politice și nuanțează diferența dintre ideile abstracte și moralitate, dintre imuabil și mișcare. În Politica, Stagiritul reia tema "narațiunii" din Politeía, a originii pólis-ului, începând cu principiul întemeietor, ex archés. Imaginarul originii interesează aici mai ales pentru modul în care sunt organizate relațiile, mai mult decât pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
terminologia de specialitate. Secolul al XVI-lea continuă acest proces, împrumuturile producându-se direct din limba greacă (apatic, apofiză, diafiză, epifiză, simfiză etc.). Scrierile dogmatice clasice ale medicinei din Franța secolului al XVI-lea, care transformaseră latina într-un "suport imuabil", apariția jurnalismului medical în secolul al XVII-lea au dus la abandonarea treptată a limbii latine (idem). Terminologia promovată de dicționarele franceze și de operele științifice redactate în limba națională se va impune în detrimentul latinei. Modificările de ordin conceptual realizate
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
actual, afixoidele apar în structuri polimembre, amalgamate ultimelor două paradigme pe care le-am luat în considerare. Observăm că elaborarea sistemului terminologic medical este un proces diacronic progresiv. Modificările s-au produs arborescent. Terminologia nu apare în ipostaza unui obiect imuabil, ca sumă de forme fără trecut, de nomenclaturi cu reguli stricte. Fiecare paradigmă se află într-o evoluție coerentă, liniară asigurată de caracterul mobil, variabil și universal al sistemului afixelor și afixoidelor: unii termeni sunt resemantizați, alții dezvoltă noi unități
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
au organizat iezuiții pe amerindienii din Paraguay, între 1610 și 1768. Tot atâtea repere, tot atâtea mărturii asupra continuității unei lupte destinate să pună capăt acumulării de bogății, considerată sursa tuturor relelor care devorează societatea. Am avea aici un fundament imuabil, reluat și secularizat de utopiile* moderne, raționalizat în secolele al XIX-lea și XX de teoria și de acțiunea revoluționare. între „comunismul aristocratic” al lui Platon - destinat să readucă o elită a statului la virtute și la înțelepciune printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a facilita controlarea lor de către partid, până când înfrângerile din războiul cu Finlanda evidențiază ineficacitatea mașinii birocratice; Stalin este atunci obligat să slăbească, în mod provizoriu, tutela partidului asupra responsabililor economici și a militarilor. Statul totalitar stalinist nu este, așadar, monolitul imuabil căruia el se străduia să-i dea această imagine în exterior. Orice regim totalitar se sprijină pe o anarhie subiacentă, revers inevitabil al puterii nelimitate a despotului. Pentru că o putere absolută este în mod necesar arbitrară. Comunismul a adus acest
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cadrele didactice. Al treilea grup se bazează pe mica țărănime. Partidele comuniste vor căuta decenii la rând să păstreze această reprezentare ideală a cărei reflecție se vor instanțele conducătoare. A doua inovație majoră este reorganizarea grupului conducător* după o ierarhie imuabilă: Secretarul General, Secretariatul, Biroul Politic și Comitetul Central. îndepărtându-se de organizarea social-democrată, bolșevizarea inversează ordinea decizională, limitează autonomia locală și regională, interzice tendințele și obligă la luarea hotărârilor în unanimitate. Deși funcționarea este, în principiu, colegială, ea corespunde în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
disprețul pentru viață la pasiunea pentru moarte nu mai e decît un pas... În realitate, nu se încearcă, din păcate, decît înlocuirea unui dogmatism cu un altul. Toate sistemele sociale ce se bazează pe revelație caută și privilegiază ceea ce e imuabil, etern, deplîngînd "dezvrăjirea lumii" (Marcel Gauchet, Max Weber). Singur creștinismul promovează separarea între Biserică și Stat, între puterea religioasă și cea laică, avînd la bază chiar îndemnul lui Iisus, care ne cerea să dăm Cezarului ce e al Cezarului și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
energie a punctului zero și prin intermediul ei rezonăm cu alte ființe umane. Rezonanța devine parte integrantă din această cunoaștere conștientă a fenomenelor spirituale În care mințile noastre se contopesc și se unesc cu această conștientizare ca fiind adevărul și realitatea imuabile ale existenței noastre. Rezonanța devine parte din această cunoaștere conștientă ajungându-se astfel la o conștientizare continuă și o acordare permanentă la energia cosmică. În această lume modernă fiecare dintre noi ne dorim o vitalitate superioară. Vitalitatea reală este fizică
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
marcat marile religii ale lumii, tema predominantă de gândire fiind descifrarea mecanismului care să dea stabilitate raportului om-mediu, starea de echilibru - până la Ilya Prigogine - fiind un deziderat unanim acceptat, modelul perfect fiind sugerat de cosmos, cu ritmurile și regulile sale imuabile. Dificultatea în logica analizei apărea atunci când se compara omul (numărul oamenilor și cerințele lor) cu posibilitățile limitate ale mediului: se poate accepta ca omul să fie cel favorizat și mediul, aservit nevoilor acestuia, ca în concepția antropocentrică sau, dimpotrivă, natura
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la infinit și e îngemănat cu imaterialul, deci cu spiritualul. Numărul dă valoare timpului și stabilește raporturile dintre diverse mișcări, așa că trebuie considerat baza oricărei științe. Așa cum unul este etern și imuabil, tot așa sunt eterne și imuabile și numerele. Poate tratatul despre muzică fusese precedat de o serie de tratate despre alte științe din „quadrivium” (Despre aritmetică, Despre geometrie, Despre astronomie), care nu ne-au parvenit însă. Bibliografie. Ediții: CSEL 79
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a sufletului, tinde la infinit și e îngemănat cu imaterialul, deci cu spiritualul. Numărul dă valoare timpului și stabilește raporturile dintre diverse mișcări, așa că trebuie considerat baza oricărei științe. Așa cum unul este etern și imuabil, tot așa sunt eterne și imuabile și numerele. Poate tratatul despre muzică fusese precedat de o serie de tratate despre alte științe din „quadrivium” (Despre aritmetică, Despre geometrie, Despre astronomie), care nu ne-au parvenit însă. Bibliografie. Ediții: CSEL 79, 1961 (De vera religione: G.M. Green
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
principiu originar, ci din însăși condiția omului, tot așa cum omul însuși se poate înălța din nou cu ajutorul lui Dumnezeu. În această operă, Agustin reia multe din motivele neoplatonice privitoare la suprema transcendență a lui Dumnezeu și la funcția numărului, realitate imuabilă și rațională; cartea a treia, însă, vorbește mai ales despre problematica paulină a predestinării care este în strânsă legătură cu aceea a voinței libere: pentru această poziție teoretică, Augustin va deveni ținta reproșurilor dușmanilor săi, pelagienii, care vor folosi drept
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
l-a sfătuit pe Claudian să reia discuția problemei într-un mod mai aprofundat. Așadar, Claudian și-a scris opera între 468 și 470 și a dedicat-o lui Sidonius. Aici, scriitorul expune în treacăt postulatul potrivit căruia Dumnezeu este imuabil și impasibil, care era discutat și în epistola lui Faustus, și dezvoltă în prima carte probele imaterialității sufletului. Premisa este faptul că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, calitate, aceasta, ce trebuie căutată în suflet și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
analizate, în fine, și extrem de numeroasele asociații segmentate autoreglementate care au apărut la sfîrșitul perioadei imperiale în China. Astfel de cercetări se constituie într-o importantă contestare a obiceiului, specific occidental, de a descrie China ca pe o entitate despotică, imuabilă, deși a caracteriza aceste asociații ca pe o "societate civilă premodernă distinctă"8 înseamnă a comite o contradicție în termeni societățile civile fiind prin definiție moderne. Și totuși, pretențiile descriptive rămîn valabile: în urma Rebeliunii de la Taiping (1851-1864), grupuri segmentare, cum
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
iar omul îl poate afla. Cum? Prin revelație divină nemijlocită de obiecte - zice biserica; prin horoscop, cu ajutorul stelelor -afirmă astrologia. Diferența nu are valoare atâta vreme cât este formală, fondul fiind comun. Atunci care mai poate fi vina omului în fața unui destin imuabil? Aici teologia nu poate scăpa dintr-o gravă dilemă: sau omul are liberul arbitru să aleagă între bine și rău - Dumnezeu știind dinainte ceea ce el va alege și atunci libertatea este numai aparentă; sau Dumnezeu nu știe ceea ce va hotărî
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
personalități care întruchipează zenitul științelor fizicii și chimiei în secolul lui Pericle. Democrit (460-370 î.e.n.), fondatorul atomismului, este discipolul lui Leucip. Dezvoltă și sistematizează teoria atomistă, apărută în opoziție cu Școala Eleată, pentru care universul era gândit ca o unitate imuabilă, lipsită de dinamism, care nu poate fi cunoscută decât prin deducții logice, "golurile" lipsite de materie fiind o ficțiune, deoarece natura nu permite să consideri că "nimicul", este "ceva". Democrit emite concepția atomistă a naturii, întregul ei spațiu fiind un
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
parte din emoțiile care ne pun în mișcare nu sunt încă cunoscute. Dar, când ajungem să le cunoaștem, le putem controla și îmbunătăți. Pe această filosofie se bazează și psihanaliza freudiană. Fiecare mișcare a naturii este strict legată de legi imuabile deterministe. Dorința copilului de a bea lapte este rezultatul foamei și setei, nu al liberului arbitru (Lettre 58). Omul însă are liberul arbitru în el, deci puterea de a decide în sine, pornind de la nimic. Spinoza numește liber un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
că nu sunt fixe sau naturale. Păstrându-se în ontologia constituirii reciproce dintre structură și agent, abordările constructiviste văd identitățile ca fiind relații sociale care se schimbă cu timpul și în funcție de context. Întrucât identitățile sunt relații, acestea nu reprezintă caracteristici imuabile ale indivizilor sau ale grupurilor; oamenii le produc și le reproduc, mai puțin se nasc cu ele. 235 Constructiviștii sunt interesați să explice și să arate cum actorii politici își dobândesc identitățile și felul în care aceste identități generează interesele
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]