708 matches
-
Pintilie, odată cu perioada postdecembristă, renunță și el la orice aventură teatrală, concentrându-se exclusiv pe film, ceea ce-și găsește explicație, presupun, într-un conflict interior. În sensul că între temele sale anterioare și noile realități s-a produs o inadecvare, ceea ce-l face să acuze o criză de mesaj. În faptul că Alexa Visarion reîncepe și nu termină un spectacol, cum zice Banu, eu văd deci un Sisif fericit. Nu cred că Sisif m-ar mai fi fascinat într-atât
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de simboluri și "reprezentanți" înseamnă chiar moartea omului prin el însuși. Toată această structură pavloviană a politicii și istoriei moderne (a reprezentării prin reprezentări/reprezentanți), ucisă de către propriul ei regim de funcționare (guvernare-opoziție) în secolul XX, își găsește finitudinea și inadecvarea social-politică în lumea secolului XXI. Vremea liderilor și a reprezentanților pentru ceilalți și, mai tot timpul, împotriva celorlalți a murit. Așadar, treapta civilizării globale de azi nu mai este "legea"102, venită de undeva din "spiritul" unei elite "atotcunoscătoare și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ei vor reuși să se impună, așa cum o va arăta în mod brutal fisura din 1914. "Revizioniștii", vom scrie noi, căci critica marxismului ortodox operează în două direcții diferite. Bernstein, Millerand și, într-o mai mică măsură, Economiștii, constată continua inadecvare dintre discursul socialist și practica pe care această inadecvare este în măsură să o genereze: ei își propun să armonizeze vorbele cu faptele și, din moment ce există o practică reformistă, să o afirme răspicat. Cîțiva ani mai tîrziu, după ce acest fenomen
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
arăta în mod brutal fisura din 1914. "Revizioniștii", vom scrie noi, căci critica marxismului ortodox operează în două direcții diferite. Bernstein, Millerand și, într-o mai mică măsură, Economiștii, constată continua inadecvare dintre discursul socialist și practica pe care această inadecvare este în măsură să o genereze: ei își propun să armonizeze vorbele cu faptele și, din moment ce există o practică reformistă, să o afirme răspicat. Cîțiva ani mai tîrziu, după ce acest fenomen a devenit manifest și după ce practica reformistă și-a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Caragiale. Asupra acestei măști comice moftangiul -, proaspăt rezident al Planetei Moft în accepția socială de clasă de mijloc, s-a aplecat Caragiale; agrimensor și cronicar al unei latifundii populare de indivizi pervertiți de aberația de fond a existenței lor: totala inadecvare dintre esență și aparență, dintre precara interioritate și exterioritatea poleită. Ideea originală a eseului semnat de Al. Condeescu nu este doar seducătoare, ci și convingătoare: ziaristul Caragiale a avut iluminarea de a-și racola și eterniza personajele din inepuizabila ofertă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de lider spiritual, de comentator avizat al lumii și al istoriei, fenomene entropice cărora li s-a opus din răsputeri, fie și prin expediente și subterfugii mai mult teoretice. Sfârșitul protagonistului nu va întârzia să se producă prin însingurarea datorată inadecvării sale istorice, ceea ce îl face pe criticul Emil Manu să-l compare pe Moromete cu "un rege Lear al țărănimii din Câmpia Română". Dacă tatăl contempla un destin istoric depășit, fiul, Nicolae din "Marele singuratic", visa la niște idealuri sociale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sinucidă, reușește doar să se rănească și se întoarce la țară, alături de Elena și prietenul lui, Culai. Andrei Pietraru este personajul principal al piesei, aspiră spre iubirea absolută și trece printr-o criză a lucidității, care se traduce printr-o inadecvare la real. El trăiește într-un univers abstract, al propriei imaginații. Inițial, în ochii Ioanei era "un biet ratat" pe care-l privea ca pe un servitor oarecare, iar mai târziu: "el e un om de carte, un gânditor". De
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poate să apară cumva din afară."41 Imaginea interioară ar traduce tocmai acei "...ochi halucinați și mistuiți lăuntric", din poezia Ideea, epitetul "halucinați"" neavând nimic în comun cu o metarealitate, ci cu rezultanta cunoașterii în absolut ("căci am văzut idei"). Inadecvarea imaginarului la un spațiu bine definit se poate demonstra în următoarea secvență: "Altădată mă adânceam în cercetarea motivelor, cum ai căuta izvorul apei neregulat subterane într-o grotă."42 Spațiu-boltă, spațializator nespațializat și topos arhaic securizant, grota (care închide izvorul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să se odihnească în grădina castelului din Elsinore, iar asasinatul săvârșit de fratele său, Claudius, întinează acest topos mirific. Arhetipul Grădinii paradisiace devastate e concludent, mai ales că varianta oficializată a cauzei morții o constituie mușcătura șarpelui malefic. Există o inadecvare între locul acțiunii și instrumentul morții în sensul că, într-o țară ca Danemarca, mereu bântuită de frig și hula mărilor, șarpele cu veninul letal nu găsește condiții de dezvoltare biologică. Inadecvarea ne dă dreptul să conchidem că reinvestirea biblică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
morții o constituie mușcătura șarpelui malefic. Există o inadecvare între locul acțiunii și instrumentul morții în sensul că, într-o țară ca Danemarca, mereu bântuită de frig și hula mărilor, șarpele cu veninul letal nu găsește condiții de dezvoltare biologică. Inadecvarea ne dă dreptul să conchidem că reinvestirea biblică este apanajul inconștientului creator shakesperian. Totodată, uciderea fratelui ne amintește de episodul lui Cain și Abel, după cum astuția Gertrudei se încadrează în același context al Grădinii adamice. Nici finalul nu e lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ansamblu (la care obligă, de altfel, și structura circulară), ceea ce presupune vizualizarea textului, concentrarea asupra paginilor în care "privirea" este explicit tratată și, cu o consecvență aparte, aceea a doamnei T. În caz contrar, se ajunge la o stare de inadecvare și de incompatibilitate între semn și sens (Zeichen și Sinn). Metatextual, inadvertența unei abordări superficiale este prezentă în roman în paginile în care Ladima privește "teatral"341, afectând "o preocupare periferică"342, "...trei pânze ale unui pictor rus care înfățișau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai puternic în personalitatea sa: înclinația de a figura lucrurile și întâmplările lumii sub specia unei contradicții reconciliate" (subl. mea, E.I.). Un "farmec dureros" are și opera lirică a Irinei Andone, în care se figurează aceleași neliniști, aceleași tensiuni ale inadecvării la un real desprins din matca esențialului. La fel ca în cazul marelui său model, poetica acestui suav-întunecat Mângâios (Iași, Editura Institutul European, 1996) este apoi datoare unei porniri (controlate) de conjugare a contrariilor. Textele din carte se refuză din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
observația cu miză gnoseologică sau mai larg filosofică. Aproape orice descripție alunecă prin urmare în aforism despre "Plinul și golul. Interiorul și exteriorul./ Dialectica veșnică a vieții/ Peste viață călcând". Iată, spre exemplu, un poem cretan sfârșit în reflecție despre inadecvare și alienare: "Banca de măslin de lângă/ Bisericuța săpată în stâncă/ Și chiparosul strâmb deasupra / În depărtare, farul pitic/ Luminând parcă peste puterile sale./ O lumină care vine dinăuntru./ Dinlăuntrul cui? Mă simt/ Ca un Buddha aruncat/ În altă lume. În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fracționate, asimilate ca pecete identitară specifică: "iubesc fisurile sufletului meu/ împotriva cărora atât mă revolt" (coroana de spini). La suprafața poemelor tresaltă crispări și anxietăți bulversante, ce dau seamă de adevărata adâncime a unei individualități poetice vulnerate nu atât de inadecvarea ființei la o lume imundă și agresivă, cât de avatarurile propriei sfâșieri. Între mine și mine", iată de fapt intervalul căutărilor clarificatoare, al tentativelor perpetue de a descoperi acele rotunjimi care să dea consistență profilului unui ins torturat, angoasat, inapt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Capitalismul ca sistem politic și economic de piață, întreprinderea ca matrice creatoare de avuție și individul ca atom social, iată pilonii credo-ului dominant pentru secolul al XXI-lea. Comunismul și socialismul și-au epuizat resursele, fiind tot mai evidentă inadecvarea și neadaptarea lor la specificul problemelor societăților contemporane. "Noul centru" se ambiționează să ofere o doctrină complexă, sincretică, o sinteză de ingrediente doctrinare atît din zona stîngii, cît și a dreptei, să elimine radicalismele de orice tip și, astfel, să
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
încerca, într-o primă fază, să rămînem pur descriptivi. La mijloc este o confuzie, neexplicată de naratorul lui Poe complet axat pe rolul idiotului inofensiv (desigur, pentru înșelarea neabătută a victimei sale). Cei doi discută despre Masonerie în termenii unei inadecvări semantice. În vreme ce Fortunado se referă, evident, la sensul speculativ al conceptului masoneria ca organizație secretă, cu practici ocult-inițiatice și ritualice -, Montresor rămîne în zona concretă, operativă, a noțiunii masoneria ca profesie ancestrală. Naratorul pretinde că are pregătire masonică, de constructor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
indispensabilă societății omenești. Cu toate acestea, nici astăzi, etica În afaceri pretutindeni afirmată În Întreprinderi, nu are un nume bun. Aceasta, pentru că „etica afacerilor nu se bucură Încă de un statut clar, iar asocierea afaceri-etică (moralăă pare o nepotrivire, o inadecvare de termeni. În gândirea comună, lăcomia este adesea citată ca fiind singurul mobil, unicul motor al mediului de afaceri”33. În context, câteva legitime Întrebări se impun: este etica În afaceri o realitate sau este o impostură, determinată de nevoia
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de a mânui registre stilistice și mecanisme parodice. Lecție indirectă despre cum nu trebuie să fie critica literară și, în ultimă instanță, despre relativitatea interpretării, notele de subsol ale epopeii în răspăr intimidează învățăcelul grăbit și îl avertizează despre pericolul inadecvării. Ion Heliade Rădulescu, Ion Creangă, Eminescu, Urmuz, Geo Dumitrescu, Ion D. Sîrbu sunt, la rândul lor, autori care nu-și au locul în clasificările simpliste: sunt diferiți de spiritul comun al veacului în care au trăit, revoltați și subversivi, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Același cinism ar trebui resimțit și în ceea ce privește anunțurile despre "sfârșitul filosofiei", care înseamnă în mod tipic ceva de genul "sfârșitul construcției de sistem metafizic", sau "sfârșitul empirismului", sau "sfârșitul cartezianismului""324. Accentul cade pe depășirea unui gen de filosofie, pe inadecvarea unui stil de filosofie sau a unei doctrine la condițiile unei societăți într-un anumit moment dat, sau pe mișcarea benefică a schimbării vocabularelor dintr-un domeniu. Cu toate acestea, în situația actuală, Rorty consideră că ar fi mai profitabilă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
televizorul este acela care vă privește (trăiește)". [...] Acesta este stadiul ulterior al relației sociale, al nostru, care nu mai este acela al persuasiunii (era clasică a propagandei, ideologiei, publicității etc.), ci al deturnării (dissuasion)"449. În acest context, Baudrillard declară inadecvarea ideilor situaționiștilor la noile condiții; nu mai poate fi vorba de spectacol, ci de epoca în care formula lui McLuhan "the medium is the message" este un principiu de bază. Faptul că medium-ul nu mai poate fi sesizat și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce poate încă deschide noi căi și principii de cercetare. O critică interesantă a conceptului de hiperrealitate a fost întreprinsă de Anthony King, atât din perspectivă sociologică 481, cât și din perspectivă filosofică. Primul tip de critică urmărește să demonstreze inadecvarea sociologică a conceptului de hiperrealitate, și se concentrează pe respingerea ideii că nu mai există realitate în afara celei transmise și fabricate de către mass-media. Din punctul de vedere al acestui cercetător (punct de vedere larg răspândit în special în rândul sociologilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se mai adaugă și cele binecunoscute ale receptării imaginilor de către public, eliminarea pasivității acestuia, precum și considerarea lor doar ca una dintre multiplele surse de informare cu care subiectul intră în contact etc. Incitantă este, în schimb, încercarea de demonstare a inadecvării filosofice a conceptului de hiperrealitate, care se bazează pe o schemă argumentativă care trece de la susținerea ideii că noțiunea de hiperrealitate este de factură carteziană și, în consecință, suferă de punctele sale slabe, până la integrarea acesteia într-o teorie dialectică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
der das Geliebte verschwinden ließ.“ Controlul sever al celor două personaje feminine inițiatice conturează un prim moment al întâlnirii cu orașul: cel al neputinței și al refu zului. Natura vehement pedagogică a plimbărilor timpurii pe străzile Berlinului creează sentimentul unei inadecvări și al unor ca rențe, stângăcii în orientare și în percepția ritmurilor urbane, care reprezintă etapa „negativității“ în dialectica ulterioară a experienței. Următorul ghid, fără a fi menționat explicit, este Léon Daudet (Paris vécu), cu „tehnica“ deprinsă de Benjamin de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Recunoașterea și Înmormântarea (ce fac trimitere la momentul 1907 temă privilegiată în pictura lui Băncilă). Numai că, aici, nu detaliul realist este important, ci tensiunea care derivă din gest deplasare de accente, sesizată și de Anton Coman (Petru Comarnescu), ca inadecvare între teme și procedee, specifică picturii simboliste. În Recunoașterea (1908), trupurile celor uciși apar ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vivacitatea lui Luchian atrag îndată, de cum sunt întrezărite, în fundul camerei lor, prin învălmășagul de vopselărie și zahăr policrom al expoziției"412. Din nou, Loghi este înregistrat pentru ceea ce Bachelin recupera în registrul artelor minore. Într-un fel, se simte o inadecvare a decorativismului lui Loghi la pânza de mari dimensiuni. "Zugrav de firme pe pânză și de decoruri pentru culise, domnul Loghi sau Kimon, nu putem distinge, dă tabloului pe care îl crede cel mai genial, o înfățișare teatrală. Rama uriașă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]