KorAP: Find »[drukola/base=inamic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...287 >

7,158 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

sprijinul poporului. Un alt erou al poveștii este Honggur, despre care autorii spun că întruchipa cele "99 de virtuți ale mongolilor" și toate calitățile vitejilor din stepă. El nutrea un devotament nețărmurit față de popor și o ură de neînduplecat față de inamici, avea spirit de luptător și curajul șoimului de munte. Pentru interesele statului Baomuba, el n-a pregetat nicio clipă să-și sacrifice viața. Honggur este simbolul temperamentului etniei mongole caracterizat prin abnegație, tenacitate, perseverență și cutezanță. În epopeea Jangar apar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
salcâmilor, a luat de soție pe fiica regelului și a îndeplinit timp de 20 de ani funcția de prefect al districtului Nanke, bucurându-se de onoruri și cinste. Dar, într-o bătălie, oastea comandată de el a fost înfrântă de inamic, iar prințesa a murit. Chun Yufen a fost trimis acasă și tocmai atunci visul s-a sfârșit. Trezindu-se, el văzu că ai săi curățau curtea, soarele încă nu asfințise și un ulcior se afla la picioarele sale... Între vis

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
caz, dacă se lansează atacuri asupra capitalei statului Wei, trupele acestuia vor fi nevoite să se întoarcă de pe câmpul de bătălie în capitală și în felul acesta va fi eliminată primejdia pentru Zhao. Astfel, Sun Bin a decis să creeze inamicului falsa impresie că forțele statului Qi sunt slabe. A trimis, dinadins, efective militare să atace orașul de importanță strategică al inamicilor, Pingling. Rezultatul era de așteptat. Acestea au suferit un eșec dezastruos. Generalul de armată Pang Juan din Wei a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în capitală și în felul acesta va fi eliminată primejdia pentru Zhao. Astfel, Sun Bin a decis să creeze inamicului falsa impresie că forțele statului Qi sunt slabe. A trimis, dinadins, efective militare să atace orașul de importanță strategică al inamicilor, Pingling. Rezultatul era de așteptat. Acestea au suferit un eșec dezastruos. Generalul de armată Pang Juan din Wei a crezut că armata statului Qi este foarte slabă și a intensificat fără nici o grijă atacul asupra statului Zhao, nici nu s-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
l-a întrebat: "Să presupunem că se întâlnesc două armate și amândouă au poziții solide. Dacă nici una nu îndrăznește să lanseze atacul, ce poți face?" Sun Bin a răspuns: "Aș alege un comandant brav și cu experiență să testeze apărarea inamicului cu o trupă mică de acțiune rapidă. În luptă, el trebuie să se lase bătut, să nu câștige în nici un caz, pentru a induce inamicii în eroare. În același timp, aș trimite niște trupe de elită să se ascundă pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Sun Bin a răspuns: "Aș alege un comandant brav și cu experiență să testeze apărarea inamicului cu o trupă mică de acțiune rapidă. În luptă, el trebuie să se lase bătut, să nu câștige în nici un caz, pentru a induce inamicii în eroare. În același timp, aș trimite niște trupe de elită să se ascundă pe flancurile armatei inamice și să pornească atacuri când dușmanul este tulburat. Aș câștiga sigur bătălia." Bătălia de la Changping În Perioada Statelor Combatante din istoria Chinei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
statului Qin a poruncit cunoscutului general Bai Qi să preia, în secret, comanda armatei de la Wang Jian. În fața generalului Zhao Kuo, care subaprecia puterea armatei inamice, Bai Qi a hotărât să adopte tactica de retragere activă și de atacare a inamicului prin ambuscadă și și-a desfășurat trupele conform unui plan bine gândit. În anul 260 î.e.n., armata statului Zhao condusă de Zhao Kuo a lansat o ofensivă de mare amploare. După primele confruntări, armata statului Qin cu misiunea de a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
ambuscadă și și-a desfășurat trupele conform unui plan bine gândit. În anul 260 î.e.n., armata statului Zhao condusă de Zhao Kuo a lansat o ofensivă de mare amploare. După primele confruntări, armata statului Qin cu misiunea de a păcăli inamicul a început să se retragă, creând astfel falsa impresie că nu poate să-i țină piept. Fără să verifice situația, Zhao Kuo a dat ordin să fie urmărită și atacată. Când trupele statului Zhao au intrat în zona prevăzută de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a răspunde la provocare. Cao Gui l-a oprit spunându-i: Nu vă grăbiți, încă nu este momentul." Și când armata statului Qi a bătut a doua oară toba, Cao Gui i-a spus regelui să stea liniștit. Văzând aroganța inamicilor, ofițerii și ostașii statului Lu vroiau să atace. Dar fără ordinul comandantului, nu puteau face acest lucru. Văzând că armata inamică nu răspunde la provocare, comandantul armatei statului Qi a dat ordin să se bată pentru a treia oară toba

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
speriată, oștenii statului Qi au pornit atacul. În acest moment, Cao Gui i-a spus regelui statului Lu: "Acum este timpul să contraatacăm!" Apoi, armata statului Lu a început să bată toba și s-a năpustit ca un leu asupra inamicilor. Surprinsă de atacul adversarilor, oastea statului Qi a fost înfrântă și a început să fugă mâncând pământul. Văzând că ostașii fug care-ncotro, regele Zhuang a vrut să dea ordin să fie urmăriți. Cao Gui l-a oprit: "Nu vă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mulțumit lui Cao și după ce s-a întors în palat l-a întrebat pe acesta: "De ce nu mi-ați dat voie să lansez atacul chiar la început?" Cao Gui i-a răspuns: "În război, moralul ostașilor este foarte important. Când inamicii băteau prima oară toba, moralul lor era foarte ridicat. Când băteau pentru a doua oară, moralul le-a scăzut puțin. Iar când au bătut a treia oară toba, moralul lor era la minimum. În acel moment, ostașii noștri abia așteptau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
așteptau să batem toba, pentru a începe atacul și moralul lor este foarte ridicat. În felul acesta n-aveau cum să nu învingă." Regele Zhuang l-a mai întrebat pe Cao Gui de ce n-a vrut să continue atacul atunci când inamicii fugeau. El i-a răspuns: "Qi este un stat mare și are o armată puternică. Trebuia să fim atenți dacă nu cumva trupele inamice au vrut să ne păcălească cu falsa înfrângere și să creeze o ambuscadă în drumul de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și le-a ordonat să plece în marș forțat spre frontiera statului vecin. Surprins de veste, regele statului Chu a dat dispoziție ca generalii Nang Wa și Shen Yinshu să adune toate forțele armate din țară pentru a se opune inamicului. La Baiju, cele două oștiri s-au angajat într-o bătălie decisivă. Shen Yinshu i-a propus lui Nang Wa ca grosul armatei din Chu să se desfășoare sub comanda acestuia în partea frontală, iar restul armatei, sub comanda sa

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
într-o bătălie decisivă. Shen Yinshu i-a propus lui Nang Wa ca grosul armatei din Chu să se desfășoare sub comanda acestuia în partea frontală, iar restul armatei, sub comanda sa personală, să se deplaseze pe căi ocolite în spatele inamicului, pentru ca printr-un atac din ambele părți să-l zdrobească. Nang Wa a acceptat propunerea. Dar după plecarea trupelor conduse de Shen Yinshu, Nang Wa s-a răzgândit. În eventualitatea în care victoria bătăliei ar fi dovedit faptul că Shen

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
planul stabilit. Fără să finalizeze pregătirile, a dat ordin ca trupele de sub comanda lui să lanseze atacul, dar a fost înfrânt. Aflând vestea, trupele conduse de Shen au încercat să se întoarcă în ajutor. Pe drum, au fost încercuite de inamic. Văzând că nu avea nici o șansă să scape, Shen Yinshu s-a sinucis. Atunci, regele statului Chu, sfidând opoziția dregătorilor și neglijând securitatea populației, a părăsit pe furiș capitala. Demoralizată, armata de pe front n-a mai opus rezistență. Oastea din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cu grosul armatei și să trimită o parte din ostași în spatele armatei inamice, pentru a tăia calea prin care se aproviziona aceasta. Dar Chen Yu a refuzat, fiind convins că având o armată mult mai puternică, poate învinge cu ușurință inamicul. Han Xin, conștient că avea o armată mult mai slabă, știa că nu are cum să câștige bătălia într-o confruntare directă. Aflând că liderul armatei inamice îl subapreciază și că dorea să poarte imediat o bătălie decisivă, a dat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de trecătoarea Jingxing. La miezul nopții, 2.000 de ostași ai statului Han au ajuns, pe o cărare, în spatele taberei armatei inamice și s-au ascuns pe cele două flancuri. Han Xin a poruncit apoi armatei să se îndrepte spre inamic și la revărsatul zorilor a ajuns în aproprierea trecătorii Jingxing. Chen Yu a ordonat ca întreaga oaste să iasă din tabără și să întâmpine oștenii lui Han. Bătălia a durat o jumătate de zi, dar armata statului Zhao a fost

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
i-a ucis. Zhou Yu s-a consultat cu Zhuge Liang, comandant al trupelor lui Liu Bei și au ajuns la concluzia că pentru a învinge armata lui Cao Cao, mult mai puternică, trebuie să folosească focul în atacul asupra inamicului. Pentru aplicarea acestei tactici, cei doi au elaborat un plan minuțios. Astfel, Zhou Yu i-a convoacat la o ședință pe ofițerii săi superiori pentru a pune la cale strategia de atac. Generalul veteran Huang Gai considera că armata inamică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Consilierii lui i-au atras, însă, atenția: Navele sunt acum, într-adevăr, în perfectă ordine, dar va fi dezastru dacă sunt atacate cu foc." Cao Cao a râs în hohote: "N-aveți nici o grijă. Suntem la nord de fluviu, iar inamicii, la sud. Acum este iarnă și bate vântul numai dinspre nord-vest. Dacă ne atacă cu foc, va fi vai de ei." Toată lumea s-a liniștit. În 20 noiembrie, a început să bată vântul dinspre sud-est. Zhuge Liang, consilierul militar al

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
trupele de avangardă ale armatei Qianqin ajungeau deja la Luojian, în imediata apropiere a capitalei statului Jin de Est. Comandanții armatei acestui stat, Xie Shi și Xie Xuan, au lansat, cu 5.000 de cavaleri, un atac prin surprindere asupra inamicului, obținând o victorie strălucită. Oștenii conduși de ei au avansat spre râul Feishui și s-au instalat pe malul de est al acestuia. Aflând că avangarda a pierdut prima bătălie, Fu Jian a venit personal în linia întâi a frontului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
observare. Privind spre tabăra armatei inamice, a văzut numeroase corturi și steaguri. Înspăimântat, și-a întors privirea spre Muntele Bagong, din nord, iar firele de iarbă și copacii de pe munte i s-au părut a fi sulițe și steaguri ale inamicului. Înspăimântat, el s-a adresat subalternilor: "Este foarte puternică armata statului Jin de Est. De ce mi-ați raportat că sunt puțini inamici?" Comandanții statului Jin de Est, Xie Shi și Xie Xuan au decis să recurgă la tactica unei lovituri-fulger

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
iar firele de iarbă și copacii de pe munte i s-au părut a fi sulițe și steaguri ale inamicului. Înspăimântat, el s-a adresat subalternilor: "Este foarte puternică armata statului Jin de Est. De ce mi-ați raportat că sunt puțini inamici?" Comandanții statului Jin de Est, Xie Shi și Xie Xuan au decis să recurgă la tactica unei lovituri-fulger. Astfel, ei i-au trimis împăratului Fu Jian o scrisoare în care i-au cerut să-și retragă armata, pentru a lăsa

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
tactica unei lovituri-fulger. Astfel, ei i-au trimis împăratului Fu Jian o scrisoare în care i-au cerut să-și retragă armata, pentru a lăsa loc ostașilor din cele două tabere să ducă, acolo, pe mal, bătălia decisivă. Crezând că inamicul putea fi atacat ușor atunci când traversa râul, Fu Jian a acceptat propunerea și a dat armatei sale ordin să se retragă. Ce s-a întâmplat apoi a depășit orice așteptări. Trupele sale din spate, formate în majoritatea din ostași de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Jian a fost rănit de o săgeată și a fugit cu gărzile personale. Pe drum, a vrut să facă o pauză. În acel moment, i s-a părut că aude vuietul vântului și cântat de cocori. Crezând că se aproprie inamicul, a început să fugă din nou. Armata lui Fu Jian a suferit o înfrângere dezastruoasă, doi ani mai târziu, statul Qianqin dispărând. Bătălia de la Feishui a fost un exemplu strălucit al faptului că o armată mică poate învinge una mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

pe câmpurile de luptă, după asalturi, ambuscade, retrageri, marșuri, încercuiri și regrupări care sunt toate, absolut toate, acre ca lămâia sau ca zarzărele. Din acea clipă, înverșunarea și curajul încep să scârțâie, spiritul beligerant se înmoaie, punțile de legătură cu inamicul se întind tot mai des și mai trainic, iar lucrurile bâjbâie în zona armistițiilor și a bunăvoinței. Deodată, ghivecele cu flori ale Matildei nu mai sunt legate cu sfoară de clanța ușii (ca să zboare de pe suportul de fier forjat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]