525 matches
-
lui pare să contemple oglina apei. Pe furiș, Faust se apropie de ea și o îmbrățișează pe la spate. Gretchen întoarce capul și chipul i se luminează. În acel moment, cei doi se prăbușesc în apele lacului ca într-un abis incomensurabil care-i înghite. Acesta este filmul lui Sokurov: o formă de a plonja în abis acolo unde nu există nici îndurare, nici materie, nici margini, nici izbăvire, ci doar un dureros extaz. P.S. Răspund la rândul meu la anchetă: 1
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
avu unde să se uite decît în față, iar expresia de pe fața ei îi făcu să se aplece să o cerceteze mai de aproape. Avea un surîs disprețuitor, dar în ochii ei sfidători, citi nemulțumire și, dincolo de asta, o umilință incomensurabilă, dublată de o dorință de a deveni o vreme tot ce poftea el. Acest gest de a o privi în ochi deveni un fel de zbor prin lumi schimbătoare, toate încărcate de sexualitate, iar cînd se întoarse din zborul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-n decursul secolelor trecute a dominat mările și a jucat rolul de putere mare? Ce comparație între noi și Franța ori Anglia? E o adevărată ironie, e o batjocură a celui mai de rând bun simț de-a compara mărimi incomensurabile și de-a vorbi de augmentarea bugetului Olandei pentru a esplica neprevederea și dezordinea de la noi. Suntem departe de-a voi trecutul, pentru că această voință ar fi în deșert. Orice pripă în dezvoltarea organică nu se poate face nefăcută; odată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe vreo cutie sau pe sania mea și priveam minute-n șir ceea ce mi se părea cel mai măreț peisaj din lume: imensul, imensul edificiu al morii "Dîmbovița", ridicîndu-se, cu frontoane și turnulețe ce sfârtecau norii, în mijlocul unei curți pustii, incomensurabile, peste care-și lăsa ca un gnomon umbra. Clădire melancolică, fără vârstă, cu sute de geamuri îmbîcsite de praf și făină, cu spații între cărămizi în care încolțeau și creșteau ierburi și-n care înfloreau clopoței albaștri. Fațadă stacojie pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nici nu le vine să creadă. Kawai: Sunt convins că gândesc așa. Toți sunt oameni nevinovați, care nu au făcut nimic rău. Dacă se strâng mai mulți oameni de acest gen într-un singur loc, asta va atrage un rău incomensurabil. Altfel, organizația nu poate rezista. Murakami: Pare o suprafață sferică, pe dinafară este moale și, așa cum am spus și mai înainte, în mijloc se concentrază toată căldura. Din exterior nu vezi lucrurile acestea. La fel cum zic toți credincioșii: „Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dureros în mine. Știam că spațiul este infinit, că nu există speranță. Deodată, azvîrlindu-și fleșele și statuile ciobite la o înălțime amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-o piață de o lărgime incomensurabilă, un monument colosal, o construcție pe jumătate ruinată, cu arcuri și frontoane acoperite de licheni, cu himere gotice, canelate adânc, rânjind pe ziduri. Nimic nu era de proporții umane în acest edificiu. Pe o nesfârșită scară în spirală am urcat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sale ritmuri, imperative și proaspete. Când ajunse în centru, brațele sale răsucite în spirală umplură întregul spațiu al fostei galaxii. Materia corpului și-a brațelor sale, ajunsă în timpul migrării la o rarefiere extremă, se condensa de-a lungul unei perioade incomensurabile de timp, își pierdu continuitatea și se concentra în fărâme stelare care se aprinseră deodată în universul gol și întunecat. O galaxie tânără se rotea acum, zvâcnind și pulsând, pe locul celei vechi. --------------------------------
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răgaz când moartea se arată în preajmă și când, pe lângă faptul că se arată - mulți au trăit o asemenea situație, dar n-au murit -, ea își și exercită „misiunea“, adică mori de-a binelea. Dintr-o perspectivă îndepărtată, abstractă și incomensurabilă, clipa morții nu există, și Epicur poate spune, fără replică, că atâta vreme cât trăim, moartea nu este prezentă, iar atunci când ea „este“, noi nu mai suntem. Și totuși, la un mers cu pași mărunți, moartea are clipa ei privilegiată și se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
orice fel de „text“. Atunci când își dezvoltă apetitul, tendința de fond care o întreține, dorința erotică își caută împlinirea într-o senzație ventrală, de pătrundere difuză în măruntaiele organismului feminin; este un fel de contopire, de înghițire și de scufundare incomensurabilă înăuntrul unui receptacol feminin care capătă, astfel, o proporție erotică inaccesibilă și devine gigantic. Iar vârsta matriarhală a omenirii, imaginară sau reală, are un drept intuitiv la realitate prin această creștere gigantică de proporție, recunoscută ca matrice a feminității; ea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care gândurile pot circumscrie înțelegerea; este ca și cum ar exista un decalaj între gândire și înțelegere. Logica sensului este depășită de prezența sensului. Pentru că, în experiența prezenței de sens, sensul intră în exorbitanță, își dilată proporțiile, ca să spunem așa, și devine incomensurabil. S-ar putea ca ceea ce numim „idee“ să fie chiar ideea unei asemenea înțelegeri, puterea prin care prezența a ceva devine stare superioară de prezență. Cum știm că o lege este o lege? Se pare că, dacă știința are un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o devenire care nu se compară cu nimic; și atunci, ea nici nu poate fi deloc măsurată ca devenire față de ceva. Divinul, divinitatea lui dumnezeu, luat în sine, nu are față de ce să fie; în nici un fel - așa că devenirea divinului, incomensurabilă, apare ca o nevoie crescândă de sațietate; ca și cum lui dumnezeu i-ar fi foame de sine, iar el ar fi avid de propria sa divinitate și, prin acest „reflex“ divin, s-ar și împlini pe sine cu sine din ce în ce mai mult
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
împingînd cărucioare hodorogite, turme de vaci și de oi, bătrâne îndoite din șale care cărau legături de vreascuri în spinare, toată viața aceasta a "Romîniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare. Ea era a mea, stătea lipită de mine, mistificată și devenită invizibilă prin chiar subînțelesul ei. Ea mă învăluia și o iubeam cu acea "dragoste de învăluire" care acompaniază realitatea din care faci parte. Ceea ce nu puteam
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
judece că n-am putut înțelege adevărata voință și legile providenței? Nu, mai bine să lăsăm religia deoparte. De fapt, ajunge. Când vei ajunge la aceste rânduri, cu siguranță soarele va răsări, «va răsuna pe cer» și o forță uriașă, incomensurabilă se va revărsa în toată împărăția lui. Fie! Voi muri privind de-a dreptul spre izvorul forței și al vieții și nu voi râvni la această viață! Dacă mi-ar fi stat în putere să nu mă nasc, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el orice iubire este o ispășire. - Oamenii pe care i-a anulat cunoașterea mor în tine; victimele disprețului tău putrezesc în inima ta. Și întreg acest cimitir care prinde viață în delirul de dragoste, în spasmele ispășirii tale! Sublimul este incomensurabilul ca sugestie de moarte. Marea, renunțarea, munții și orga - în moduri diferite și totuși în același fel - sânt încoronarea unui sfârșit, care deși se consumă în timp, destrucția lui este totuși dincolo de el. Căci sublimul e o criză temporală a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt călduți, prea călduți. N-a bătut ceasul să-nvățăm iubirea și ura, ca dimensiuni de natură în suflet? Blestemul este o provocare nemăsurată și el crește în tărie cu cât se îndreaptă înspre nemăsurat. Obiectivul lui final e doar incomensurabilul. După ce vorbele au pus la zid un individ, un neam sau natura, sfârșești cu furia spre cer. Blestemul e atașare de viață prin aparențe de distrugător; un fals nihilism. Căci nu tuni și fulgeri decât dintr-o poziție absolută într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
închisă în această hotărâre. Să respiri în sentimentul că-i mai revelator a fi om decât Dumnezeu, că-i dureros de semnificativ acest fiind și nefiind al soartei omenești, și totuși să te zdrobească marginile vizibile ale unei drame aparent incomensurabile! De ce rătăcirea umană e mai sfâșietoare decât cea divină? De ce Dumnezeu pare a avea toate actele în regulă și omul, nici unul? Nu fiindcă acesta din urmă, fiind un golan între pământ și cer, riscă și suferă mai mult decât Cel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neam să trăiască sentimentul propriei sale dilatări lăuntrice, trebuie să i se aducă în conștiință aceste mituri, să i se determine explicit sensul misiunii sale. Decât, în această misiune trebuie să fie o așa de mare proiecție de orgoliu, încît incomensurabilul viziunii să mențină o atmosferă mistică. Un mesianism fără mistică e gol și inutil. România numai atunci va avea un sens în lume, când ultimul român își va da seama de specificul și unicul condiției românești. Ce mituri a scos
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în clar cu sensul revoluției noastre de dreapta, să se gândească la toate manifestele în care se vorbește de lupta împotriva îmbogățiților; niciodată împotriva bogaților. Această diferență cu aparență de nuanță, dar care se bazează în fond pe o distanță incomensurabilă, explică de ce o revoluție națională nu modifică radical structura socială a unei țări. Este condamnabil adică numai omul care se îmbogățește sub ochii noștri; acel pe care l-am găsit bogat, despre care nu știm când n-a avut nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putut să nu sufere sub contrastul strivitor pe care-l prezintă masivitatea constructivă a orașului și lamentațiile acelea prelungite, atât de inaderente la civilizație, la efortul constructiv. Contrastul nu trebuie explicat prin deosebirea noastră organică de sași, ci prin distanța incomensurabilă de cultură a fondului nostru popular. Noi încă nu putem aprecia ce salt am făcut prin pătura noastră cultă. Este în dorul nostru atâta risipire lâncedă în lume, atâta renunțare în fața timpului și a spațiului și atât prizonierat în adierile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se amestece cu ceilalți studenți, formând un fel de universitate paralelă, mai sobră și mai cufundată în gânduri negre. Cele două planuri se intersectează, ocupă același spațiu, fără a se atinge măcar. Gălăgie, jazz și cocteiluri. Noroi și carne putredă. Incomensurabil. —Animalule! Năluca dispare. Un tip gras, cu barbă stufoasă se uită în jur, vădit deranjat. Zdrențele dispar după colț, însoțite de râsul unui student. Traversează St. Giles zâmbind. Apoi, dintr-odată, se întâmplă ceva rar și semnificativ. Ca acele corpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
germană deschis în faț\. Am rămas doar cu un tricou pe mine deoarece în bucătărie bătea soarele și era cald. În timp ce memoram verbele neregulate din tabel, m-a cuprins o senzație cumplit de ciudată: mi se părea că o distanță incomensurabilă separă verbele nemțești neregulate de această bucătărie. Naoko și Reiko s-au întors pe la ora unsprezece și treizeci de minute. Au făcut, pe rând, duș și s-au schimbat. Am plecat toți trei la cantină și după prânz am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândul acesta nefiindu-i de vreun ajutor, pentru că nici una din desfășurările deja încheiate ori pe cale de a se încheia nu mai poate fi întoarsă din drum și modificată și va trebui să rămână singur și să sufere în acel timp incomensurabil care se așterne în fața lui, înspăimântător nu întrucât nu-i știi, orice ai face, întinderea, cât din cauza dilatării de neimaginat tocmai a acelei întinderi firești: clipele ce se încăpățânează să treacă și așteaptă să fie numărate, douăzecișinouă de mii una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cîștigurilor și a pierderilor ce ating în mod inegal diversele categorii de cheltuieli. Aceeași remarcă se impune și în cazul costurilor asociate morții unui individ și în cazul reducerii mortalității din accidente. În general, nu se evaluează prejudiciul afectiv, oricum incomensurabil, ci lipsa de cîș-tiguri reprezentată de pierderea unui număr dat de ani de muncă. Mai precis, în aceste cazuri se fac calcule de actualizare, adică estimări pentru perioada prezentă ale veniturilor de încasat pînă în anul "n", prezumat a fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unei companii de alte oferte similare sau identice. Însă "brandurile și brandingul sunt cele mai semnificative daruri pe care cormerțul le-a făcut vreodată culturii populare. Brandingul și-a depășit atât de mult originile comerciale, încât impactul lui este practic incomensurabil în termeni sociali și culturali"15. Kotler definește brandurile ca fiind "idei, percepții, așteptări și convingeri care se află în mintea consumatorilor, potențialilor consumatori sau oricărui individ care poate afecta compania"16. Ele sunt "promisiunea unui vânzător de a le
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
construiască identități și identificări contextuale (micronarațiuni). "De la filme, știri (branduri n.n.) și reclame publicitare toate acestea reprezintă astfel de forme de identitate"22. Lyotard afirmă că "lumea postmodernă rafinează sensibilitatea noastră la diferențe și ne întărește capacitatea de a suporta incomensurabilul"23. Și unul dintre mijloacele de a suporta incomensurabilul este micronarațiunea legitimatoare oferită de brand. Povestea pe care o spune un brand se convertește într-un tip de sistem de legitimare a individului. Brandul umple spațiul golit de semnificație universală
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]