482 matches
-
sentimentelor sau Dreptul la timp, anunțând cu un aplomb indiscutabil renașterea marii poezii moderne românești. Dar... elogiul și mai ales cultul prietenei pe care Nichita, Încă de pe atunci, de pe la sfârșitul deceniului șase, Îl practica cu o Însuflețire, energie și dăruire incomparabile, m-au făcut, de fapt, să-l „recunosc” ca pe o ființă cu adevărat vie, tânără, aptă de mari acte de creație și umanitate. 3 Da, trebuie s-o spun: omul, omul este cu adevărat prost dacă se teme de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și „excesiv” pe Dostoievski; ne convingeam pe noi Înșine și ne „produceam” nouă Înșine, În ambientul fals și mocirlos al literaturii vremii, un alt aer, ambițios, și care se potrivea cu tendințele și obsesiile noastre. Nichita, dragul meu prieten și incomparabilul poet, este mort, dar sunt convins că dacă el ar fi, azi, viu, lângă mine, s-ar afla pe aceleași poziții, În credința că ceea ce am făcut și ceea ce am crezut noi În acei ani, la sfârșitul deceniului șase și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
America de Sud; până la cele actuale, „resturi” ale imperiului roșu, cele din Coreea de Nord sau Cuba. Dar... cele două „mari” de care vorbim, cel puțin În primele lor faze, de luptă, afirmare și consolidare, nu ar fi fost posibile, În toată amplitudinea lor incomparabilă, cu nimic din ceea ce se Întîmplase În Europa post-renascentistă, fără adeziunea reală, afectivă și nu rareori totală a mii și mii de tineri, femei, intelectuali, muncitori, artiști etc. Care, la modul grotesc, dar asta s-a văzut abia mai târziu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
declanșează măceluri. Și asta cu atât mai imperios cu cât cel care dă ordine, Dumnezeu adică, se află pe orbita cea mai înaltă, el fiind deci și mai imperativ decât o lege a istoriei ori decât capriciul unui dictator nebun. Incomparabila altitudine a autorității de referință încinge până la alb, aproape, loial și fără pudori inutile, partea blestemată din noi, cea care implică orice afirmare a identității, și care constă întotdeauna în a afișa la capătul străzii pe care locuim inscripția "rezervat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-am fi, sub raport cultural, decât o colonie franceză. Deși introduce, pe urmele lui G. Tarde, conceptul de sincronism, E. Lovinescu a devenit garantul producției literare autohtone pe care a analizat-o și a stimulat-o cu o devoțiune incomparabilă în epoca sa, cea mai fertilă a literelor românești, interbelicul. După cum muntoasa Istorie a lui G. Călinescu își propune drept țel înalt să demonstreze că "nasc și în Moldova oameni", creatori, vorba Maiorescului, "în toată puterea cuvântului". Așadar suntem mimetici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
von Eichen. Reîntors în țară, lucrează la aceeași clinică de chirurgie generală și începe o răbdătoare tentativă de a înființa și la Iași o secție de specialitate. Deși a fost chemat, în același domeniu, în Germania și America (cu remunerații incomparabile cu acelea de acasă), doctorul Costinescu a preferat să mu se rupă de soarta țării care intrase în război și participă ca medic ofițer la întreaga epopee pe frontul de luptă. Abia în 1946 se înființează o clinică O.R.L.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Isaye, precocele Florizel von Reuter și palidul, inspiratul copil răsfățat al regi nei Elisabeta, George Enescu; apoi cântăreții celebri și divele ilustre: Titta Ruffo, Giovanni Dumitrescu, Tetrazzini, Bellincioni, Félia Litvinne și Lucienne Bréval În repertoriul lor wagnerian, Yvonne de Tréville, incomparabilă soprană de coloratură, Dar clée, Nuovina și Elena Teodorini, gloriile țării, pe care le duceam acasă, elevi și studenți, În triumf, deshămându-le caii de la caretă; apoi, meșterii scenei franceze și italiene: Sarah Bernhardt, cu vocea ei de aur, Mounet-Sully
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
manie și precis. Ce va fi Însemnând și cum să ne explicăm această transfigurare, această indiscretă oglindă care ne trădează negii, ridu rile și perii incomozi de pe fața, pe care o vrem curată, a icoanei gândurilor noastre? O excelentă și incomparabilă școală și exercițiu de „retorică“, adică de cântărire prețioasă a cuvintelor, propoziției și frazei, Înseamnă o mașină de scris În casa studentului sau a profe sio nistului intelectual: avocat, inginer, profesor, scriitor. Ar trebui neapărat introdusă dactilografia ca materie obligatorie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
întreaga Voastră casă sunt în pace. și tot așa, nădăjduiesc că Dragostea și Buna înțelegere domnesc în Spanii și că nu e loc nici pentru mauri, nici pentru simță minte de ură ori de pizmă tulburătoare în dulcile inimi ale incomparabilelor noastre iberiene... În sfârșit, Prieten înțelept, dacă întâmplător veți întâlni prin preajma Florenței vreun suflet rănit și ofensat de curgerea firească a lucrurilor și a micilor noastre infidelități, încercați să-l povățuiți în spiritul rațiunii și repictați-i viața în roz, cu toate că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de experți. Niagara e o apă de ploaie, ca toate cascadele lumii. Se constată însă „o maladie a bronhiilor” la scoicile japoneze, care ar fi consecința unei dezvoltări anormale, a unei creșteri prea rapide. Anomalie fără gravitate, ce-i drept, „incomparabilă cu grava afecțiune de care suferă scoicile portugheze”. În sfârșit, cred că în domeniul grefelor s-a obținut un rezultat ceva-ceva mai acceptabil. Până acum, socoteala mi se părea proastă: pentru ca un om să trăiască, unul trebuia să moară. Nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
scrisul nostru nu numai o oglindă a existenței unei națiuni, ci și un instrument operativ, activ. Literatura trebuie să exprime mai puțin declamativ, dar mai profund și mai conținut, dramatica luptă pe care națiunea noastră o poartă pentru împlinirea unui incomparabil ideal social: comunismul.“ (Argeș, iulie 1971) 232 JALEA Ion „În expunerea sa la actuala Plenară a CC al PCR, tovarășul Nicolae Ceaușescu, vorbind despre creația artistică, a spus: „Avem nevoie de o artă care să fie suflet din sufletul poporului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Opereta nu era genul nostru preferat; dar o apreciam îndeajuns, atât din cauza rezonanței pe care o avea în sufletele noastre de adolescenți neastâmpărați, cât și din cauza condițiunilor excepționale în care ne era dat s-o cunoaștem, căci în anii aceia incomparabili, scenele Iașului au adăpostit cele mai bune trupe și cei mai buni artiști de operetă, pe care ni i-a trimis vreodată Parisul și Viena. Și apoi câtă distanță de la vechea operetă, a lui Offenbach, Iohan Strauss și a contimporanilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
turnuri și biserici, albe și roze în mijlocul grădinilor bogate, oferă un tablou de o așa impunătoare armonie, încât nu-mi închipui că cel care l-a văzut vreodată să nu fi conservat pentru totdeauna, pe retina ochiului său, viziunea acesta incomparabilă. Din pădurile de la Repedea, de pe zidurile închisorei Galata sau de pe balconul sălii gotice de la Cetățuie sau din castelul de la Miroslava sau de la una din viile de la Șorogari sau din cele de la Vlădiceni, orașul lui Lăpușneanu apare sub cele mai diverse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și mirosul de lucruri vechi și de tămâie ce pluteau în încăperile familiare, toate aceste diverse lucruri împreună, amestecate în umbră, sub invizibile bătăi de aripi de îngeri, formară acolo ceva nou, neașteptat, de o nobleță și de o candoare incomparabile. Noul născut sorbi tot amestecul acesta cu prima sa înghițitură de aer. "Et ce fut l'âme de M. Bornier." Fantezie de poet, desigur. Oare doctrinele și sistemele care încearcă să explice misterioasa formațiune a sufletului uman sau să lămurească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în bine, fără-ndoială, pentru a-i pune în valoare pitorescul. Un sfert de oră mai târziu, pe dealul Cetățuei, din balconul fostului palat domnesc, oaspeții noștri și toți cei cari-i însoțiseră acolo admirau, în aerul limpede al dimineții, incomparabila panoramă a Iașului. Nu se mai gândea nimeni la drumul făcut, la urâciunile pe care le-ntâlnise... Nimeni, în afară de mine, care făceam eforturi supraumane pentru a disimula indispoziția de care mă simțeam cuprins și aerul de om vinovat pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
preferință împrejurimile orașului, în acele încântătoare grădini pline de umbră și de liniște, de pe dealurile și podgoriile vecine, de unde priveam orașul risipit la picioarele noastre, alb și diafan în arzătorul soare de vară, ca de pe Fiesole, sau din Boboli, voluptoasa, incomparabila Florență. În cadrul acesta vara, în locuri diferite, nu mai puțin pline de farmec, iarna, întâlnirile noastre luau astfel caracterul unor adevărate evaziuni, atât materiale cât și spirituale. Ocaziuni de discuții fără capăt, de cercetări, de revizuiri, de informațiuni reciproce, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la trecutul acesta, la lucrurile aceste, la tristețea aceasta, tot ce reușesc să evoc mai intensiv și mai clar e mai ales uimirea, stupoarea, pe care mi-a provocat-o vestea morții lui neașteptate; și, împreună cu ea, lumina clară, diafană, incomparabilă din dimineața aceea de Septembrie, în a cărei infinită dulceață moartea aceasta mi-a părut mai neînțeleasă încă, mai absurdă decât era de fapt în raport cu cauzele ei presupuse. Paul Zarifopol. ("Adevĕrul literar" din 13 Mai 1934.) Pe Paul Zarifopol l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
orașul, biserica aceasta cu zidurile și chiliile care o înconjoară, face parte din decorul Iașului, ca unul din cele mai reprezentative elemente ale sale. Iar de sub zidurile ei sau din cerdacurile arhondaricului sau sălii gotice, Iașul apare într-o desfășurare incomparabilă. Pag. 79. Palatul comandantului corpului IV de armată. Vechiul palat al familiei Roznovanu a fost una din cele mai expresive și impunătoare clădiri ale Iașului de altădată. Cumpărat de primăria orașului, cam prin anul 1892, el fu, puțin timp după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Trec mai bine de 15 minute pînă cînd îi auzim vocea și frumusețea ei vine ca un șoc : e o voce de mesmerist își înfășoară victimele într-un cocon de vocale și consoane finale prelungite dezmierdător. (E modelată după vocea incomparabilului charmeur american John Huston, care în calitate de regizor a semnat unul dintre marile studii cinematografice ale rapacității, Comoara din Sierra Madre, iar ca actor, în Chinatown-ul lui Roman Polanski, a dat viață unui alt mare personaj care se îmbogățea secînd pămîntul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cel mai perfect văzut vreodată, parcurgi mai multe planuri de culori și forme pe orizontală - malurile albe, linia orizontului roșie, apa verde - sau pe verticală, palmierii, proiectați pe orizontul de foc. S-a pogorât asupra tuturor o liniște aproape cosmică. Incomparabilă. Deci! Ultima noapte la Cairo, din prima parte a excursiei, s-a consumat sub semnul oboselii. Seara, înainte de culcare, ne-a fost oferit un spectacol cu dans din buric, cu mascați și jongleuri, cam zgomotos și incert, dar dovedind dorința
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la paradă În civil). 4 Foarte curând m-am lăsat de politică și m-am concentrat asupra literaturii. Am poftit În apartamentul meu de la Cambridge scuturile roșu-Închis, de culoarea cinabrului și fulgerul albastru din Cântec pentru oastea lui Igor (acea incomparabilă și misterioasă epopee de la sfârșitul secolului al doisprezecelea sau al celui de-al optsprezecelea), poeziile lui Pușkin și Tiutcev, proza lui Gogol și Tolstoi și minunatele lucrări ale marilor naturaliști ruși care au explorat și au descris pustietățile Asiei Centrale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pozitiv mersul astrelor, crezând că pot evita catastrofa cosmică. Moralitatea lor se oglindea în cer, parcă prevenindu-i pe cei doi îndrăgostiți, fratele și sora. Îmi place să recitesc despre acest mit în sublimul studiu comparativ Basmele românilor, scris de incomparabilul savant care a fost Lazăr Șăineanu. Aici, în Suedia, Luna e un bărbat, și Soarele o femeie. Chiar și moartea e bărbat, și nu o Doamnă, ca la latini. Asta, cred, schimbă mult psihologia oamenilor. Soarele dă căldură, viață, e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
formând ciudate planete intrate în ritm amețitor, cosmic. Ce noroc că pot citi în suedeză pe Attar, pe numele lui întreg Shaikh Fared-Ud-Din-Attar, poet persan, alături de Rumi, poeți excelent traduși în Suedia de traducătorul lui Swedenborg (din latină), poliglotul, geniul incomparabil Erik Hermelin. El a tradus Conversația păsărilor, Pand-Namah, între anii 1931 și 1943, Amintirile prietenilor (patru volume groase). Erik Hermelin a luat cunoștință de acest poet magnific făcând o călătorie în India, când avea 30 de ani. Sufiștii erau „prietenii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apoi să se coboare ca să-și târască nițel coada rochii prin praf, înconjurată de trei-patru elegante, urmată pas cu pas de mândrul lacheu care-i duce manteluța de cinci dramuri pe brațe." Ion Ghica are pe deasupra un dar de narator incomparabil, o imaginație arabă. Cu puncte de plecare documentare, amintiri, studii economice, sociale, prozatorul trece în mijlocul celui mai arid memoriu la anecdotă, câteodată dramatizând, jucând toate rolurile. Când inventează, Ghica pare sărac, dimpotrivă, evocarea dă impresia lucrului imaginat. De neuitat sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spune ceea ce voiau. Și cei mai buni cunoscători al limbii sau (e de obicei același lucru) cei care au limba mai bogată și mai frumoasă, toți s-au împărtășit din izvorul cel mare al limbii populare: Odobescu, Eminescu, Sadoveanu și incomparabilul Creangă. Prozatorul cel mai mare - acest Creangă - e chiar un om din popor; scrie cum vorbește poporul; e singurul care are limba perfect românească (dl A. Philippide, în sintaxa limbii române, ia exemple aproape numai din el, căci numai fraza
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]