1,934 matches
-
o întâmplare și imaginați-vă protagonistul acesteia alături de Nică. b) Dezvoltarea planului: având în vedere ideile, elevii dezvoltă conținutul fiecărui fragment, având permisiunea să utilizeze dialogul; c) Precizări în legătură cu efectuarea compoziției: Evitarea copierii stilului marelui povestitor, acesta fiind unic și inconfundabil. Posibilitatea de a folosi dialogul, deoarece elevii se implică ei înșiși în faptele respective. Indicații cu privire la ortografie și punctuație. d) Elaborarea expunerii scrise (individual). e) Controlul compozițiilor scrise (individual). f) Citirea unor lucrări (două compoziții pentru a putea fi comparate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
doară uneori. Dar zâmbește! Dacă mâine nu răsare soarele, vom lua și noi o pensulă... dar vom zidi! Magda Geană, clasa a VII-a B Noi * Noi suntem bule mici de aer, pe o apă invizibilă. Suntem ce-am fost: inconfundabile lumini într-o lume de catifea. Viața noastră nu e decât un ocoliș de care ne ferim pentru a nu ne sparge. Gâze mici, într-un infinit lugubru. Călătorim într-un tunel țesut de o mână invizibilă, curgem pe o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
consternarea domnului În vârstă și bucuria perplexă a adolescentei. Compartimentul avea ecou, multiplica Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri. Aha! E clar! se auzi aceeași voce, cu un timbru de acum inconfundabil, era un tren diplomatic, cu negri de-ai noștri. Cine se mai mișcă cu mașina pe o vreme ca asta? Mai ales când ești negru. Pe culoar se fuma, se râdea. Destinsă după trecerea acceleratului, lumea aștepta semnalul de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se simți câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș și nici să-i adreseze vreun cuvânt. Se Întoarse În camera ei Înghițindu-și plânsul. În adâncul ei, spaima, mânia și ura strangulau sunetul pur, inconfundabil al conviețuirii cu himera... Pășea Înainte Îngândurat. Uitase de ea. Vru să-l strige, dar renunță, fascinată de urma Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar duce undeva, n-ar ezita să Îl urmeze. Dar ele nu duceau nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
patron spiritual al faimoaselor „restos du coeur” care se ignora, dar și mânat de ambiții politice, nemărturisite Încă public. Și cum o minune nu vine niciodată singură, În urma alaiului domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine În orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un prapor viu ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-o în bune condiții. Ulan Bator era un oraș complet nou, la construirea căruia contribuiseră toate țările prietene ale Mongoliei socialiste, inclusiv România, fapt reliefat prin edificarea Circului de Stat în chiar centrul capitalei după modelul original de la București, cu inconfundabila sa cupolă ondulată. Totuși, printre clădiri și blocuri ,ici-colo se puteau zări și tradiționalele iurte, corturi circulare cu acoperișuri conice, specifice poporului de păstori nomazi și călăreți abili. În scurtele perioade când s-a aflat în țară, a îndeplinit și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
chiar dacă n-ai întîlnit-o pînă atunci. În ultima clipă o cunoști, știi care este". Eu știu. Între a treia și a patra căsnicie, cînd s-a întors de la București, mirosul autoritar de BT era mai accentuat. Și de after shave. Inconfundabilul Ô Sauvage aducea mai tare a busuioc. "S-a întîmplat ceva?" Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". "Dar tu mă iubești? Poți să-mi spui o dată, o singură dată că mă iubești? Măcar pe ea o iubești?" Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ascunde dorința de-a înjosi, dominînd. De deasupra, de deasupra celuilalt. Iordana, Rusalin Pop are pentru tine o "dragoste delicată". De ce n-oi fi văzînd că vrea să te ajungă pe un pod de culori? Se ridică (în felul ei inconfundabil de-a pleca brusc) și trage jacheta pe ea. Ne mai vedem. Cînd? În viitorul îndepărtat, glumește Magda U., à propos de vîrsta comună. Toate astea ia-le ca pe acumulări gestante din care să se nască o mîndrețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obicei: ghemuită, să ocupe cît mai puțin spațiu; ezitînd între a se duce și-a mai rămîne. Mi-era greu s-o recunosc pe Miss Deemple, cu spiridușii ei dați în paște, în femeia vulnerabilă, intimidată de Rusalin Pop. Dar inconfundabila neliniște a iubirii neîmpărtășite o descifrez bine, surioară. Și îndoiala de tine însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin mine, un ciclist, un geam deschis de vânt. Eram în realitatea transfigurată, existând în carne și oase. Din ce materie eram compus dacă simțeam lumea altfel decât era ea? Am intrat în cârciumă pentru că am auzit un timbru vocal inconfundabil. Am văzut în aceeași clipă barul și de sus și din spatele tejghelei, din spatele meu, de sub picioare. În același timp vedeam prin pisică scheletul ei, numărul de molecule și atomi, stomacul gol, pulsul inimii, urma albastră a volutelor înscrise printre picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de iubire cu care o cucerise cândva) și cu Aneta Îl bucătăriți, până venim noi din pădure, că Victor vrea, neapărat, să-l ducem pe copchil să vadă pădurea. După ce oaspeții sosiți de departe au fost cinstiți, În concordanță cu inconfundabila tradiție olărească (tradiție păstrată cu sfințenie), aducânduse o oală mare („frunte” În clasificarea olarilor) cu vin rubiniu, rece, cu mărgeluțe Îmbietoare, care sfârâiau de plăcere, etalându-și buchetul de parfumuri și tărie, porniră spre pădure. Va era cocoțat pe umerii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi fost omul ăsta (ridică mîna lui Mitică), n-aș fi cîștigat. Îhî, confirma și Mitică. M-a vizitat Cezar Mă așez comod în fotoliu, închid ochii și las auzul să-mi conducă simțurile și, mai ales, gîndurile. O voce inconfundabilă, familiară, dragă, vine din cerurile înalte să vorbească puțin cu mine. Desene jucăușe, armonice haotice vor să-mi bucure și ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea mea, pe amintirile mele, pe eul meu. Cezar Ivănescu cîntă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
preia automat răsfrîngerile sonore, le predă instantaneu conștiinței, iar aceasta produce senzația de energie densă cît un obstacol cam pînă la nivelul inimii. Obiectele mai scunde sînt greu detectabile. În schimb, cele Înalte, masive, apăsătoare Întorc un semnal con sistent, inconfundabil. Acest semnal Însă, deși este produs În regim sonor, prin ecolocație, nu e recepționat auditiv, ci ca impresie subtil tactilă sau fals vizuală. Pentru cei fără vedere din naștere, apare senzația de corp compact și atît. Dar pentru cei cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o dată strigătul: „Radu!“, dar mai slab, În stingere, În dispa riție, fără ecou, ca Într-o scufundare, ca Într-un Înec. N-am scos o vorbă, azi mă mir cum de n-am făcut-o. Înțelesul celor două strigăte era inconfundabil: Valeriu Ruba murise ori suferise un atac de cord aproape fatal. Mai trecuse peste vreo două preinfarcturi În ultimii ani, fără să le bage În seamă. I se descoperiseră abia la niște analize mai serioase. Am tăcut ca să nu devin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
singură în Little Cayman. M-am trezit în poartă, la Frații Grimm, cu un superb cal însoțit de un alai de arabi. Nu prea am putut negocia nimic, pentru că au lăsat calul în curte și, aplecându-se în stilul lor inconfundabil, s-au retras. Pe șeaua din piele roșie, într-o geantă din piele de jaguar, am găsit și explicația: "Îți trimit un cal arab, descendent al celei mai vechi și nobile rase, Equus Caballus Aryanus, perfecționate și ameliorate prin dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sunt numai niște iluzii ieftine, căci întotdeauna există momente în viața omului, când manierele sunt schimbate pe îndeletniciri, iar gesturile elegante, pe porniri instinctuale.” Ne aflăm, cu certitudine, fără nici cel mai mic dubiu posibil, în fața unui creator unic și inconfundabil, poate chiar Istorisiri nesănătoase fericirii 201 genial (am afirmat-o, căci eu am curajul, responsabilitatea și, mai ales, intuiția necesară unui critic literar capabil să ia decizii la timp) plecat în căutarea complicatei lumi interioare a omului. Și, prin urmare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chip firesc și constituind un ansamblu armonios. Autorii vorbesc, cu îndreptățire, despre o tehnică "pointillistă". Am putea adăuga o altă definiție metaforică, aceea a mozaicului, când prin lipirea bucăților se obține întregul. Fiecare dintre cei doi are, totuși, o manieră inconfundabilă. Cătălin Ghiță pare mai tentat de considerațiile erudite, face trimiteri surprinzătoare, divaghează doct și merge până la analizele minuțioase de text; Roxana Ghiță e mai spontană, mai receptivă la cotidian, abordează subiectele mai "delicate". Sigur, nu tot ceea ce spun autorii este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cuvinte, în albia spiritului nostru european). Ei bine, pe lângă lumina inefabilă care radiază din prinț, de unde și epitetul însoțindu-i numele, este interesant să aflăm că Genji este recunoscut de către oricine, chiar când vrea să treacă neobservat, prin parfumul unic, inconfundabil, pe care îl degajează. Numai la adierea acestui parfum, precedându-i intrarea într-o încăpere sau impregnând câteva zile locul vizitat, femeile sunt deja ca și supuse. Obiceiul nobililor din perioada Heian, al cărei apogeu este descris în romanul celebrei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
toate redate în cadrul primelor comunități creștine sunt cu siguranță discutabile, iar în particular se poate discuta despre ceea ce exprimă cuvântul autentic al lui Isus și ce nu. Totuși, văzut în întregul său, profilul lui Isus ce apare în Noul Testament este inconfundabil. Am studiat și figurile liderilor altor religii și am dedicat fiecăreia un portret emoționant, fiind vorba despre figuri care au propria lor importanță ce merită cel puțin respectul din partea celor de o altă credință sau deloc credincioși. De aceea, am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de ordine monastică (Buda); nu susține reînnoirea moralei tradiționale și a societății clădite conform unei legi universale eterne (Confucius); nu incită la cuceriri violente și revoluționare prin lupta împotriva necredincioșilor și prin instituirea unui stat teocratic (Mahomed). Isus îmi apare inconfundabil și în sistemul de coordonate al lumii contemporane. Nu poate fi încadrat nici printre conducători și nici printre rebeli și moraliști, dar nici printre cei mai umili. Este un provocator, și la dreapta, și la stânga. Nu are nici un partid în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
blestemat. Un sfârșit în singurătate și în cel mai mare chin: evitat de mamă și de familie, abandonat de discipoli și adepți, în mod vădit uitat de Dumnezeu. Cel din urmă. Auzim strigătul lui de pe cruce. De atunci până acum, inconfundabil, dificil de suportat pentru budiști, dar și pentru creștinii sensibili: imaginea omului suferind prin antonomasie. Unul care suferă cu adevărat nu conferă compasiunea de care el însuși are nevoie, nu are grijă doar de sine, dar se sacrifică total. Întrucât
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
auzit un cântecel, un refren care Îmi era familiar: un fel de tirurí-ta-ta, și printre reflexele acelea bătând În cenușiu și ocru a apărut o pată Întunecată, nemișcată. Ridicând ochii, am văzut Înaintea mea, cu capă și pălărie, silueta neagră inconfundabilă a lui Gualterio Malatesta. Prima mea reacție În fața vechiului cunoscut de la Portița Sufletelor a fost să dau bir cu fugiții; dar n-am făcut-o. Surpriza m-a amuțit și paralizat Într-atât, Încât n-am putut decât să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am spus. Sunt convins de asta. Apoi tata m-a luat de mână și m-a condus prin bucătărie în camera bunicului. Acolo se afla motivul vizitei mele acasă. Pe soba din bucătărie stătea o cratiță care scotea aburi, iar inconfundabilele mirosuri de piper, dafin, cuișoare și ceapă, într-o uniune intimă, se răspândeau în întreaga casă. Mama nu uitase ce doream cel mai tare să mănânc. VIGNETA în camera bunicului era un frig de gheață. El zăcea în sicriul pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
prin care, din exterior, primim vagi semnale. Dacă voi reuși, ochiul va percepe cuvântul-artă, cuvântul total, cuvântul ce va vorbi altfel. Iar în cernelurile folosite voi turna parfumuri rare, aduse de negustorii din Levant, veșnic mirositoare. Cărțile vor răspândi miresme inconfundabile, dând chiar și impresia de gust; cuvintele-frescă vor încânta privirea, iar citite cu glas tare, după un sistem anume, în funcție de alternanța culorilor, vor căpăta sonorități surprinzătoare. Un orb din naștere, dacă le-ar auzi rostite în preajma unei ferestre, le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
poate fi citită și ca un studiu sociologic și etnopsihologic, o fereastră deschisă din însuși interiorul lumii șvabilor, pradă unui experiment nefericit. Cei familiarizați cu spiritul bănățean recunosc, în descripția lui Ștefan Ehling, valorile și riturile cotidiene ale acestei zone inconfundabile, unde magnificența hedonistă este plătită cu prisosință prin efortul cinstit și calificat. Există în roman destule pagini memorabile ce preamăresc viața de familie și solidaritatea comunității șvabilor bănățeni. Așa cum observă, cu acuitate, Cornel Ungureanu în prefață, accentul cade pe "Trup
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]