744 matches
-
propoziția: «prefer ca tu să decizi pentru tine dacă să citești cartea sau nu, dar aș prefera să decizi să nu o faci», nu pare a fi nici inconsistentă, nici neliberală” [Fine, 1975, p. 1277]. Dacă reținem această viziune, atunci inconsistența se menține. De aceea, Fine formulează următoarea soluție: „Aceasta (inconsistența Sen) poate fi rezolvată insistând asupra faptului că adevărații liberali sunt indiferenți în privința alternativelor care se află în sfera personală a altei persoane [...], de aceea, pentru a garanta existența unei
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
citești cartea sau nu, dar aș prefera să decizi să nu o faci», nu pare a fi nici inconsistentă, nici neliberală” [Fine, 1975, p. 1277]. Dacă reținem această viziune, atunci inconsistența se menține. De aceea, Fine formulează următoarea soluție: „Aceasta (inconsistența Sen) poate fi rezolvată insistând asupra faptului că adevărații liberali sunt indiferenți în privința alternativelor care se află în sfera personală a altei persoane [...], de aceea, pentru a garanta existența unei societăți liberale, trebuie să restricționăm preferințele în așa fel încât
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
aceea, pentru a garanta existența unei societăți liberale, trebuie să restricționăm preferințele în așa fel încât fiecare membru al societății să fie indiferent în privința acelor probleme care nu îl privesc” [Fine, 1975, pp. 1280-1281]. Dacă indivizii au astfel de preferințe, inconsistența nu mai apare (a se vedea secțiunea 3.1-4* pentru demonstrație). 3.2. Restricția Farrell O sugestie asemănătoare formulează și Farrell în (1976). În cuvintele acestuia, soluția sa presupune „considerarea unui individ ca fiind indiferent între x și y, chiar
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
variantă a lui 1(0,0)a și că 4 (1,1)a este o x variantă a lui 3 (1,0)a . deci (singura alternativă nedominată). Să luăm, acum, un caz general, și să vedem dacă pot apărea alte inconsistențe, atunci când preferințele sunt separabile: să presupunem contrariul, anume că preferințele sunt separabile, dar apar inconsistențe. Să presupunem că avem doi indivizi, i și j, și să luăm următoarele alternative: 1(0,0)a , 2 (0,1)a , 3 (1,0
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
x variantă a lui 3 (1,0)a . deci (singura alternativă nedominată). Să luăm, acum, un caz general, și să vedem dacă pot apărea alte inconsistențe, atunci când preferințele sunt separabile: să presupunem contrariul, anume că preferințele sunt separabile, dar apar inconsistențe. Să presupunem că avem doi indivizi, i și j, și să luăm următoarele alternative: 1(0,0)a , 2 (0,1)a , 3 (1,0)a , 4 (1,1)a , unde 1(0,0)a și 3 (1,0)a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Pareto tare) vor fi compatibile. Pentru a fi mai clar, preferința socială va fi întotdeauna redusă la aceea care întrunește cel puțin consensul. Aplicând la cazul prude vs. lewd (original și extins) și la cazul alegerii cantității de muncă, soluția inconsistenței este aceea de a fi alese social doar acele alternative preferate de toți indivizii. Pornind de la această idee, rămânem fie cu o alternativă preferată unanim (cazul prude vs. lewd varianta originală și cazul alegerii cantității de muncă), fie cu două
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
propus de Sen este inconsistent nu doar atunci când îl folosim împreună cu domeniul universal și condiția Pareto slabă, ci și atunci când îl folosim doar cu domeniul universal. În al doilea rând, Gibbard prezintă două reformulări ale condiției libertariene; prima rezolvă problema inconsistenței cu domeniul universal, în vreme ce a doua rezolvă atât această problemă, cât și pe cea a inconsistenței cu principiul paretian. În ceea ce privește prima problemă, Gibbard oferă exemplul cazului conformist vs. nonconformist, prezentat în capitolul 2 al acestei lucrări. Reamintesc că, în acest
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
slabă, ci și atunci când îl folosim doar cu domeniul universal. În al doilea rând, Gibbard prezintă două reformulări ale condiției libertariene; prima rezolvă problema inconsistenței cu domeniul universal, în vreme ce a doua rezolvă atât această problemă, cât și pe cea a inconsistenței cu principiul paretian. În ceea ce privește prima problemă, Gibbard oferă exemplul cazului conformist vs. nonconformist, prezentat în capitolul 2 al acestei lucrări. Reamintesc că, în acest caz, nonconformistul preferă pereții de culoare diferită de cei ai conformistului, în vreme ce acesta din urmă preferă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
al acestei lucrări. Reamintesc că, în acest caz, nonconformistul preferă pereții de culoare diferită de cei ai conformistului, în vreme ce acesta din urmă preferă pereții de aceeași culoare cu aceia ai nonconformistului. Pornind de la acest exemplu, Gibbard identifică drept cauză a inconsistenței dintre domeniul nerestricționat și condiția libertariană un anumit tip de preferințe, cele condiționale<footnote Ulterior, (1977), Breyer le numește preferințe separabile. footnote>. Fiecare are, aparent, dreptul de a decide ce culoare vor avea pereții proprii, însă, în termenii autorului anterior
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pe acea persoană (i.e. decisivitate pe toate perechile de x variante ), dar acea voce este limitată - alternativa preferată de acea persoană este preferabilă social doar dacă aceasta este necondițională.” [Gibbard, 1974, p. 394]. În ciuda acestui rezultat (i.e. faptul că înlătură inconsistența libert arianismului cu domeniul nerestricționat), libertarianismul necondițional este incompatibil cu domeniul nerestricționat și condiția Pareto slabă. Acest lucru nu necesită demonstrația pe care Gibbard o oferă (a se vedea secțiunea formală a acestui capitol). Să observăm că preferințele, în cazul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
indivizii își pierd drepturile. Dacă indivizii își pierd drepturile, atunci vor fi alese social doar acele alternative pentru care toți indivizii exprimă o preferință strictă de același sens (adică dacă preferă unanim o alternativă alteia). Cum paradoxul libertarian prezintă o inconsistență între drepturi individuale și paretianism, dacă drepturile sunt anulate, rezultatul trebuie să fie unul de consistență. De aici pornind, există o funcție de decizie socială care îndeplinește condiția libertariană a drepturilor alienabile și condiția Pareto slabă atunci când domeniul de definiție al
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o preferință Pareto slabă (preferința socială este incompletă), așadar, prin. Deoarece în toate celelalte cazuri alternativele selectate în decisivitățile libertariene întâmpină opoziție, soluția este aceeași, în perechea sau perechile în care preferința indivizilor are același sens. Să arătăm acum că inconsistența nu poate apărea nici atunci când avem n indivizi și m alternative: demonstrația este trivială deoarece condiția Pareto tare este aciclică prin definiție. Nicio alternativă x nu poate fi preferată social strict unei alternative y, a) fără a fi preferată strict
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
lui x). Această soluție elimină de fapt drepturile individuale, introducând în locul lor criteriul Pareto tare. Pornind de la această observație, preferința socială va fi dată de două proceduri: condiția Pareto slabă și condiția Pareto tare. Cele două nu pot produce împreună inconsistențe, deci există o SDF care le îndeplinește atunci când domeniul este nerestricționat. Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale 90 4.2.* Soluțiile Gibbard [ d.4.2.1*] Preferințe necondiționale<footnote Preferințele separabile ale lui Breyer (1977) sunt aceleași cu preferințele necondiționale
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este preferat lui 1, i.e. preferința lor nu este pentru pereți albi sau galbeni, ci este pentru pereți albi sau galbeni dacă pereții celuilalt au o anumită culoare. În acest sens, preferințele amândurora sunt condiționale. Această condiționalitate este asemănătoare unei inconsistențe pe x aspectele din x variante . Pentru a le elimina, avem două căi pentru fiecare dintre cei doi. Pentru nonconformist. Pentru conformist. Avem de verificat patru cazuri pentru a vedea că, dacă preferințele sunt necondiționale, atunci mulțimea de alegere socială
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
rezolva și problema descoperită de Sen. Demonstrația se face la fel ca aceea pentru [t.3.5.3*] din secțiunea alocată rezultatelor lui Breyer (1977) deoarece preferințele separabile și preferințele necondiționale sunt același lucru. Deoarece preferințele necondiționale nu rezolvă decât inconsistența dintre condiția libertariană și domeniul universal, Gibbard formulează o nouă restricție a condiției libertariene: [d.4.2.3*] Condiția Lal: Oricare ar fi un individ i, decisiv pe o pereche de x variante (x,y) și x preferat de i
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
soluția pentru preferințele care nu îndeplineau anumite criterii era anularea sau negarantarea drepturilor. Din motive pe care le voi discuta pe larg în secțiunea 6.2, voi urma o altă cale, aceea de a trata condiția Pareto ca responsabilă pentru inconsistență. De aceea, în enunțarea condiției Pareto se va ține cont de existența preferințelor libertariene minimal-raționale. Astfel amendată, și folosind o condiție libertariană coerentă și care acordă decisivitățile pe toate x variantele , condiția Pareto amendată prin preferințe libertariene minimal raționale (condiția
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1 lui 0 și lewd pe 0 lui 1. Așadar, mai întâi, prude preferă 0 lui 1 apoi, pe 1 lui 0 și invers, lewd preferă mai întâi pe 1 lui 0, apoi, pe 0 lui 1. Acesta este motivul inconsistenței dintre condiția libertariană, cea Pareto și raționalitatea socială atunci când domeniul funcției de preferință este nerestricționat. Pentru a elimina această problemă, propun condiționarea criteriului paretian de categoria preferințelor disjunct-monotone. Acestea sunt preferințe care mențin pe întreg profilul de preferință același raport
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Voi discuta, pe rând, aceste două criterii, apoi le voi folosi pentru a analiza soluțiile prezentate în acestă parte a cărții. 6.2.1. Proprietatea de eficacitate pentru societăți reale (esr) Pe scurt, aceasta pretinde unei soluții să: a) elimine inconsistența pentru cazul în care numărul decisivităților este egal cu cel al x variantelor ; b) elimine inconsistența pentru societăți cu orice număr finit de indivizi, orice număr finit de alternative conjuncte și orice număr finit de strategii; c) să folosească o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în acestă parte a cărții. 6.2.1. Proprietatea de eficacitate pentru societăți reale (esr) Pe scurt, aceasta pretinde unei soluții să: a) elimine inconsistența pentru cazul în care numărul decisivităților este egal cu cel al x variantelor ; b) elimine inconsistența pentru societăți cu orice număr finit de indivizi, orice număr finit de alternative conjuncte și orice număr finit de strategii; c) să folosească o condiție libertariană coerentă. a) Eliminarea inconsistenței pentru cazul în care numărul decisivităților este egal cu cel
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
decisivităților este egal cu cel al x variantelor ; b) elimine inconsistența pentru societăți cu orice număr finit de indivizi, orice număr finit de alternative conjuncte și orice număr finit de strategii; c) să folosească o condiție libertariană coerentă. a) Eliminarea inconsistenței pentru cazul în care numărul decisivităților este egal cu cel al x variantelor . Condiția libertariană introdusă de Sen în (1970a), (1970b) acordă decisivitatea individuală pe „cel puțin o pereche” [Sen, 1970b, p. 153] de alternative (x-variante), nefiind însă clar dacă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pe individul i, atunci avem două perechi de x variante și ar trebui să acordăm decisivitate individului i pe ambele. Consecința este că toate soluțiile teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să funcționeze pentru această regulă. b) Eliminarea inconsistenței pentru societăți cu orice număr finit de indivizi, orice număr finit de alternative și orice număr finit de strategii. Argumentul pentru reținerea acestei cerințe tari este unul cât se poate de intuitiv. Sen demonstrează că nu există o funcție de decizie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
domeniului universal o încalcă deoarece elimină posibilitatea exprimării preferințelor așa cum sunt ele. O altă soluție care încalcă proprietatea fidelității ideologice este cea prin preferințe minmax. Aceasta se întâmplă deoarece decisivitățile libertariene sunt alienate în favoarea criteriului paretian. Altfel spus, atunci când apare inconsistența lui Sen, soluția anulează drepturile indivizilor, ceea ce încalcă proprietatea fidelității ideologice. Spre deosebire de soluția prin preferințe minmax, soluțiile prin preferințe libertariene minimal-raționale și preferințe disjunct-monotone îndeplinesc condiția de fidelitate ideologică, deoarece realizează ierarhizarea etică proprie libert arianismului (condiția libertariană este considerată
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
trei alternative (cea originală) a aceluiași caz: prin 1 3 a a , prude exprimă , dar prin 1 a a exprimă 1 . La fel, pri , lewd exprimă , însă prin 1 2( , )sD a a exprimă 0 1lP . Se poate observa aceeași inconsistență între preferința paretiană și cele libertariene. [e.6.1.5.2*]: În cazul alegerii cantității de muncă, lucrurile sunt ușor diferite din cauza apariției unei a treia strategii. Mai clar. Discutăm mai întâi decisivitățile libertariene. Descompunem în i-variante pentru 2
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
teorema Arrow și teorema Sen sunt produse de anumite proprietăți de invarianță pe care le au condițiile folosite de aceștia; 2) aceste proprietăți de invarianță sunt relaționate cu problema welfarismului. De asemenea, discut: 1) rolul condiției de nonimpunere în apariția inconsistenței descoperite de Sen; 2) rolul proprietăților de independență în apariția aceluiași rezultat; 3) importanța epidemiei paretiene și a epidemiei de nonimpunere. Demonstrez: 1) teorema welfarismului tare și a welfarismului strict; 2) teorema epidemiei paretiene; 3) teoremele Xu (1990); 4) teoremele
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
reformulări în cadrul aceluiași profil ale condițiilor arrowiene care, în termenii aceluiași autor, trebuie gândite ca fiind condiții interprofil. În lumina acestor descoperiri, devenise incontestabil faptul că domeniul teoremei Arrow este mult mai larg decât se credea anterior. Motivul pentru care inconsistența apare, atât în cazul funcțiilor de bunăstare economică, dar și în al celor de bunăstare socială, este legat de informațiile pe care le admitem ca relevante și ține, mai precis, de existența condițiilor de invarianță, fie că sunt intraprofil, fie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]