804 matches
-
Obșteștei Adunări; în sfârșit să pună în vederea persoanelor mai influente din opoziție să nu mai împiedice administrația țării, atacând-o sistematic cum au făcut în ultimul timp, să nu mai scandalizeze propria lor țară și celelalte țări prin scrierile lor indecente în gazetele străine; în sfârșit să respecte autoritatea constituită, în persoana șefului... Pe de altă parte, se dădu lui Mihai Sturdza, prin mijlocirea socrului său, Ștefanaki Vogoridi, un blam secret și se hotărî ca supravegherea consulului asupra lui să fie
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
prea am citit-o în întregime și cu prea multă atenție! Fiecare e liber să scrie ce vrea. Nu-i așa că nu ai scris prostii?’’ Mergem unul pe lângă altul și începem o discuție. Îi explic că nu am scris nimic indecent, nimic la adresa cuiva ci numai că făcusem unele însemnări ale unor impresii și trăiri personale. ,, Desigur că nu cred nimic din ce i-am spus Corei...în legătură cu cele citite ori necitite de ea.’’ Mariana mi-a aprobat mișcând din cap
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în Japonia și Coreea înseamnă „acum vorbim despre bani”, în sudul Franței - „zero, nimic, absența valorii”, la arabi este expresia ostilității, în Mexic și Germania are o conotație vulgară, în Rusia și în unele țări est-europene este un semn sexual indecent, iar în Tunisia are semnificația unei amenințări cu moartea. Degetul mare în sus semnifică „totul e în ordine” în America Latină, în timp ce în unele țări islamice are o conotație sexuală vulgară. Contactul vizual cu interlocutorii se stabilește diferit: în Statele Unite este
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
asincrone comunicarea se desfășoară într-un ritm care permite interacțiunea dintre indivizi aflați în locuri ale planetei la distanțe de mai multe fusuri orare. De asemenea, comunicarea asincronă permite administratorilor comunității un mai bun control al interacțiunilor, filtrând remarcile ofensatoare, indecente sau care instigă la ură. Comunitățile asincrone presupun înregistrarea mesajelor și, astfel, fac posibilă existența unei istorii online a comunității. Unele comunități sunt mixte, permițând ambele tipuri de comunicare. Acestea pot utiliza alternanța între cele două tipuri de comunicare pentru
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
minime, neverificate. Aceste condiții își găsesc rațiunea în dorința comunităților de a-și promova ideile cu privire la ceea ce consideră a fi adevărul (din punct de vedere filozofic și religios), pe de o parte, și în nevoia lor de a controla mesajele indecente, ofensatoare sau eretice. De altfel, multe dintre comunitățile din lotul analizat prezintă în regulament atât necesitatea unui limbaj decent, cât și interdicția de a critica orientarea religioasă predominantă a membrilor săi. De exemplu: Condiția obligatorie pe acest Forum de discuții
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
altor artiști. În una din seri o închiriase lui Matei Millo, care pusese pe afiș, între alte piese, și o satiră politică intitulată: Haine vechi sau Zdrențe politice. Seara, comitetul interzice lui Millo să joace satira, sub cuvânt că este indecentă și slujește drept pugilat politic. Dar sala gemea de public, fiindcă tocmai această bucată stârnise marea curiozitate a amatorilor. După jucarea celorlalte bucăți, tocmai când publicul era mai nerăbdător, Millo apare pe scenă și anunță că i s-a interzis
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe un drog, de a fi critic și istoric literar. [...] Ion Negoițescu a trăit solitar și neînțeles în societatea românească. Avea o existență estetizată, incompatibilă cu grosolănia forțată la care fuseseră condamnați românii de ocupanții sovietici. Era lipsit de nerăbdarea indecentă de-a se afirma, și aceasta tocmai în mijlocul vieții literare, spațiu al ambiției duse până la isterie. [...] În postura de critic literar, făcea impresia unui om căzut din Lună. Nu ținea seama de țesătura de prejudecăți și interese din cauza căreia ierarhia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
elan narativ: AI AFLAT CE-A FĂCUT LUCA PIȚU? A ARUNCAT CU O SCRUMIERĂ DUPĂ COLEGA NOASTRĂ **. A urmat o relatare detaliată a scenei, completată de recapitularea altor "faits et gestes horrifiques" ale aceluiași personaj, constând în ejectarea de produse indecente prin orificiul bucal către diverse persoane (era vorba fie de secreții fiziologice sau de excreții verbale supranumite "vorbire fără perdea" sau "expresii "buruienoase). În acel moment am înțeles că pentru ea, ca și pentru mulți alții aceasta era cheia de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
tehnică interesată de captura de sunet și imagini ale celui care se apropie de blânda rumegătoare. Cât suspens pentru momentul când, pe baza acestor "device", dușmanul neamului va fi demascat. În umbră însă, în subteranele imaginarului pițulinez, apare un flash (indecent) din desenele obscene reprezentând-o pe Marianne, la République, la fille publique, în publicațiile regaliste din secolul al XIX-lea. Le puteți găsi oricând în colecțiile revistei "L'Assiette au Beurre" (și astfel blânda cornută reapare în decorul imaginarului politic
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
din cunoscutul "Musée des Arts Premiers" pentru a evidenția sursele de inspirație ale artei moderne, deoarece pupilele Stareței din Lavra Prețioaselor de pe Bach-Louis știu că acesta e fondat de Jacques Chirac, cunoscut ca mare fustangiu, deci macho, sexist etc.). În fața indecentei expuneri de "zizi" din arta africană anterioară nașterii "micului Paris" de la Dambovicz (deci esențialmente barbară, vulgară) există doar două soluții: acoperirea componentei morfologice provocatoare de disconfort vizual (prin editarea imaginii originale); înlocuirea cursului despre conexiunile dintre "art moderne" și "arts
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mișcarea la suprafață a OPN-urilor). Cârtița care surpă făcându-și propriile-i galerii istmul ce leagă în România lui Ceauș-Vodă Partidul de Intelectuali și face să se amestece valurile culturii sănătoase și umanist-socialiste cu apele spurcate ale culturii decadente, indecente, punând în pericol ingineria sufletelor ale cărei origini se aflau în epoca lui Stalin dar ajunsă pe "cele mai înalte culmi" în acei ani: "Societatea noastră are nevoie de o literatură militantă, care să cheme masele la o tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Paule G. (bretonă ajunsă lectoriță de hexagoneză la Bach-Louis City), care a prezentat o eminentă studentă vărului său, având la acea oră vreo opt decenii de viață. Vă puteți imagina reacția respectivului la auzul propunerii. y Scena este atât de indecentă încât nu vă pot trimite la ea fără a stârni supărările figurii care, în "Cântecul splinei", preia rolul decedatei Savante de Renume Mondial (vezi volumul Trei într-o carte, Opera Magna, 2013). Dacă vă rămâne ceva timp, consultați totuși Fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și postmodernismul imberb al României. Omul recent de extracție valahă a fost conceput în eprubeta unor proprietari fără carte de identitate. El adună toate neputințele unei culturi tribal-provinciale în fața inerției economice și grosolăniei morale a unei tradiții politice etatiste. Etosul indecent al postmodernității l-a invitat pe omul recent la un dispreț mitocănesc pentru săraci, consumerism irațional, fentă financiară, bâlci cotidian, absenteism politic. La interstițiile acestor suprafețe, profilul omului recent apare într-o urățenie fără rival. Formula fast-food a fost îngurgitată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Lăbuță-Neagră dă dovadă de indiscreție privindu-i”. La fel se întâmplă și în cazul imaginii reprezentând „Alăptarea”, respinsă „pentru că Lăbuță-Neagră suge de la mama sa și, potrivit pacientei, o asemenea scenă în care mama își arată sânii hrănindu-și copilul este indecentă”. O altă formațiune reacțională, gustul excesiv pentru curățenie, poate fi evidențiată în răspunsurile la testul CAT. Un bun exemplu este răspunsul, citat de Boekholt (1993), la planșa reprezentând hrănirea puilor de găină: „Puișorii mănâncă foarte curat, fără să împrăștie mâncare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
condei, ci să deconstruiești cu grijă, metodic. Misterul este o rațiune grăbită. Lenea raționalistă va putea compensa întîrzierea prin recuperarea timpul pierdut și depozitat în adîncul marilor mituri ale originii. Știind că înlocuirea răspunsului cu o întrebare este o operație indecentă, vom verifica aici o vorbă a lui Giuseppe Verdi: "Să ne întoarcem către trecut, va fi un progres". Marele nostru șef de trib nu este McLuhan, ci Sf. Ioan. Îl respectăm pe cel dintîi, dar ne înclinăm în fața celui din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
felul de hoți și de pungași, când țara era (și este) jefuită la greu, împreună cu Cătălin (a mai fost și Cătălin Fanaragiu cu care am lucrat în condiții asemănătoare) am reușit să mergem împreună mai departe. Firma acestuia cu numele ,,Indecent”, poate că nu are cea mai inspirată denumire (un amănunt irelevant, de altfel), dar este una din micile întreprinderi care încearcă să se ridice prin muncă și efort, spre deosebire de o mulțime alte cazuri când s-au făcut averi peste noapte
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în răutate și demență cu celălalt crivăț de extracție roșie-bolșevică, ce teroriza sărmana țară de aproape un deceniu. Concluzia se impunea de la sine: eram îngropați de vii sub nămeți. Spațiul acesta îndeplinea și onorabila funcție de "grup sanitar". Descrierea vulgară și indecentă a acestui cabinet cu destinație sută la sută intim ar putea induce în rândul mimozelor pudice o reacție de strangulare a fluxului de oxigenare, finalizată cu decesul prematur al acestor creaturi hipersensibile, lipsite de apărare în fața gesturilor obscene și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu plăcere în stomacul ei compartimentat bolul alimentar îmbibat cu suc dulce-amărui. Dobitocul a sesizat că îl priveam într-un fel deosebit, încercând să mă substitui unui specialist cu diplomă în domeniu și parcă iritată de privirile mele indiscrete și indecente când de-o parte și când de alta a corpului ei slăbănog a izbucnit mânioasă: Oare de ce mă examinează plodul ăsta și se holbează la mine ca la o vedenie, tulburându-mi liniștea micului dejun? Din această situație neplăcută, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce să răspundă și nici cum să califice întrebarea aceasta. A ridicat privirea spre femeie și a fost frapat de fața ei albă, cu trăsături perfect conturate și cu ochi aurii strălucitori. Rapid, ca și când și-ar fi reprimat un sentiment indecent care o clipă îi încolțise în inimă, a plecat privirea și a rostit cu glas stins: -Da, sunt brigadier în comuna Steagul Roșu. Acum sunt brigadier... Dar de ce? Doctorița, în loc să continue dialogul, a chicotit cristalin. În locul ei, a adus explicații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prea "mitică". Între ei, un strat de oameni cultivați, politicoși, ilustrativi; dar stratul se subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale mizeriei, dar sărăcia aceasta, compensează acumularea în exces a unor capitaluri exorbitante. Nerușinarea se lăfaește acolo, în lumea parvenită. * Dar despre parveniți: s-a conturat un profil antropologic al parvenitului român (în câțiva ani a apărut tipul marcat fizic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Cușa, în românește, tot la Paris și apărut apoi în engleză și germană. Fără nici o legătură cu textul meu, diaristul glosează rituos: „După ce talentul lui D.T. a fost supralicitat în țară și în afară, acum, când este exilat, ar fi indecent să pui lucrurile la punct”. De ce să fie indecent? Nu e niciodată indecent să pui lucrurile la punct. Nici în legătură cu cât talent crezi că are sau nu are cineva, nici cu comentariile discutabile dintr-un text ori altul. Ce este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
nicicum, spre prezentarea lor așa cum sunt. Din a doua natură, acest impas a devenit chiar natura dlui Breban. Și, cum bine știm, împotriva naturii nu se poate face nimic; aproape nimic. Megalomanul Nicolae Breban bate cu o furie, de-acum indecentă, la porțile disidenței. Dacă, în loc să facă un asemenea tărăboi asurzitor, acest haiduc de salon ar citi ceea ce scrie deasupra porții la care bubuie zi și noapte, ar realiza că este vorba despre IEȘIRE și nu despre INTRARE. Disidența a trecut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ziarul de dimineață aduce știrea trecerii lui Miłosz în neființă. Întrebat despre cauzele morții, asistentul său răspunde celor de la Associated Press cu o simplitate nu tocmai comună situațiilor când dispar personalități de acest calibru și amănuntele devin de-a dreptul indecente: „E vorba de moarte, pur și simplu moarte. Îi venise timpul - avea 93 de ani”. Unul dintre giganții secolului trecut, Czesław Miłosz află de la un alt uriaș al aceluiași veac infernal, Papa Ioan Paul al II-a, că: „În poezia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pentru ca eu să văd realul doar prin intermediul lor și să-l transpun în descriere, exact așa cum îl percep ei. Acești ochi ascunși ai peisajului îmi cer imperativ să înregistrez fidel tot ce există. Mă uit la broaște, le ascult orăcăitul indecent, dar nu găsesc cuvinte potrivite să vorbesc despre ele... Mă uit la soare și ochii îmi sunt orbiți de razele lui. Mă întorc către frunze și nu știu pe care să-mi fixez atenția. Observ păsările, dar nu pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
toți! Dacă nu vă mai omoară alt drac, nu vă mai omoară nimeni! Îți mănânc eu nasul să nu mai fii așa cum ești! Mă voi răzbuna pe tine pentru toate femeile care sunt niște zdrențe!” Urma o ploaie de cuvinte indecente... De unde până unde îi venise ideea cu mâncatul nasului? Să fi fost gelos pe frumusețea ei, sau era ceva ce ea nu știa? Carlina trebuia să invoce puterea interioară, pentru a putea face schimbări constructive în viața ei, să meargă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]