486 matches
-
în volum, Floarea de menghină se alătură, ca sintagmă titulară, unui șir greu de urnit din reflexele mentalului literar românesc. Știm de pildă din școală cum cel dintâi autor de versuri al dinastiei Văcăreștilor rimá cu destulă dezinvoltură în jurul unei indecizii cu implicații botanice cam transparente alegoric. Sau cum, în urma unor epuizante călătorii în Orient, Bolintineanu scoate la iveală un grupaj de poeme purtând cu ele toată candoarea crudă a strâmtorii Bosforului. Cei doi sunt, de bună seamă, departe de a
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
considerată de cei mai calmi ca fiind cel puțin haotică și provocatoare. Spre nenorocul lui, Dan Bogdan era aprobat frenetic de Suflețel și de Gulimănescu, care însă ei înșiși se fereau de manifestări deschise. Aceste circumstanțe agravară ironia permanentă de indecizie de pe fața lui Dan Bogdan, a cărui fizionomie suferea de la o vreme de un sarcasm cronic. Cu acest facies intră Bogdan în colocviu cu Ioanide. - Am să-ți spun, zise el, un lucru cam supărător. Te rog să nu mi-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
către propriul sine, iar cele interpersonale către ceilalți. Cele mai răspândite reacții sunt: negare cronică, disperare, teamă, depresie, ahedonism (diminuarea drastică a interesului față de aproape toate activitățile sociale), anxietate, agitație psihomotorie, oboseală, pierderea energiei, diminuarea capacității de gândire și concentrare, indecizie, sentimente de nefericire, neajutorare, tristețe, suferințe somatice, oboseală, probleme de somn, insomnie, ideație suicidară, frică, frustrare, probleme de adaptare, pierderea spontaneității și a creativității, abuz de substanțe chimice. Negarea: este unul dintre cele mai frecvente mecanisme defensive (Krupp, 1972). Negarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
sub imboldul estetic al Atenei și regăseam Ierusalimul, chiar dacă elenizat prin seninătate și cântec. Regăseam credința Ierusalimului, fără a mă putea desprinde cu totul de tentația opusă și complementară a mirajului grec. Așa avea să mi Întâmple nu o dată, fertilă indecizie Între creație și credință, Între estetică și morală, Între detașare și angajare, Între Aschenbach și mama mea. În 1979, „acasă” Însemna regăsirea mamei și a limbii care mă născuse. Am revenit, așadar! Ba, am și scris, la Întoarcere, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
narator. Acesta încearcă să se apere, dar se contaminează, fatalmente. Ironia parcurge rapid distanța din metatext în text (discursul Somnoroasei), pentru a se transmite asupra Trântorului și a se întoarce, ca un bumerang, împotriva naratorului. Starea Trântorului provine dintr-o indecizie, care conduce spre ironie. Indecizia, provenită din lipsa unei opțiuni existențiale (și nu provocată de aceasta, pentru că logica poetului funcționează à rebours) poate fi considerată o categorie filozofică. Ea are capacitatea de a generaliza stările poetice, de a le transmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
apere, dar se contaminează, fatalmente. Ironia parcurge rapid distanța din metatext în text (discursul Somnoroasei), pentru a se transmite asupra Trântorului și a se întoarce, ca un bumerang, împotriva naratorului. Starea Trântorului provine dintr-o indecizie, care conduce spre ironie. Indecizia, provenită din lipsa unei opțiuni existențiale (și nu provocată de aceasta, pentru că logica poetului funcționează à rebours) poate fi considerată o categorie filozofică. Ea are capacitatea de a generaliza stările poetice, de a le transmite în mai multe planuri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a generaliza stările poetice, de a le transmite în mai multe planuri pentru a le subordona, mai apoi, aceluiași referent. Închipuind mai multe atitudini artistice, poetul le joacă pe toate, fără a se opri la nici una. El este marcat de indecizie, înțeleasă ca un eufemism al Absenței. Trântorul își refuză cunoașterea, nu în favoarea unei îndoieli metodice, ci a unei contemplări estetice. Am demonstrat deja, pentru Emil Botta a trăi înseamnă a trăi estetic, a trăi în spectacol. Indecizia este mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este marcat de indecizie, înțeleasă ca un eufemism al Absenței. Trântorul își refuză cunoașterea, nu în favoarea unei îndoieli metodice, ci a unei contemplări estetice. Am demonstrat deja, pentru Emil Botta a trăi înseamnă a trăi estetic, a trăi în spectacol. Indecizia este mai puțin strivitoare decât Absența, dar parcă mai sfâșietoare. Cu toate acestea, poetul se teme că această trăire a îndoielii estetice este superficială. Se suspectează el însuși de cabotinism: Eu, învăluit în aura mediocrității ca într-o pelerină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
amână o proiectată vizită la mormântul Irinei și se simte paralizat în fața tramvaiului pe care scrie „Bellu”, pentru ca apoi să regrete că nu a urcat. Vinovăția apare la erou ca un blestem, și nu dintr-o conștientizare a lașității și indeciziei sale. Moartea Irinei e un eveniment printre atâtea altele, mai ales că pentru acest fapt personajul masculin găsește și o explicație: „... pentru mine Irina a murit în clipa când m-a înșelat.” Paradoxal este faptul că nu moartea iubitei îl
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de auz. Există un decalaj semnificativ între opțiunea vocațională conștientă și posibilitățile reale ale deficientului de auz. Intervin major factori externi, cum ar fi: așteptările familiei, prieteni, profesori, care influențează opțiunea vocațională, ceea ce, în plan individual, duc la stări de indecizie și lipsa unor planuri stabile și temeinic cristalizate. Aceste influențe externe aplicate profilului specific deficientului de auz, pus în fața unei opțiuni la vârsta de 14- 15 ani atrag dificultăți în activitatea de orientare școlară și profesională. Aceasta se structurează pe
Pa?i c?tre succes ?n orientarea ?colar? ?i profesional? by Crina Boule, Liana Nedeianu, Aurelia St?nuic? , Florica Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84353_a_85678]
-
mai bine" sau la "mai rău"; nimic nu e de ales, nimic nu e de evitat. Nehotărârea este povara singurătății noastre în fața prestigiului inaparent al oricărei soluții. Într-un univers omogen - al binelui (sau al răului) care nu comportă grade - indecizia ar fi starea subiectivă perpetuă. Gândul că orice aș face e bine, e la fel de bine, reprezintă, din punctul de vedere al purei capacități de a hotărî, un blocaj la fel de mare ca acela că orice aș face e rău. Însă pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deslușit. Pe nehotărâtul Vindicius, incapabil să decidă dacă își va proteja stăpânii sau cetatea, îl îndeamnă fie să vorbească, fie să tacă pentru a-și dobândi libertatea. La protestul acestuia că o astfel de sugestie ambiguă doar îi sporește chinul indeciziei, observă analogia dintre propria recomandare și oracolele obscure : încep să cred că aș fi Pythia de la Delphi... (II, p. 57). Într-un caz, comentariile lui Petronius capătă însă o dezvoltare amplă și sugerează o opțiune tranșantă. După prinderea conjuraților, când
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
perspectiva tarelor fostei Convenții Democratice: reproșuri publice între parteneri, incompatibilitatea vechilor țărăniști, care au făcut pușcărie politică cu „lupii tineri“ ai lui Petre Roman, venind din Primăverii, înstrăinarea electoratului fidel prin abandonarea temelor specifice, dispute pe funcții, prea puțini specialiști, indecizie în actul guvernării etc. Sunt tot atâtea lecții din care Alianța poate să învețe, mai ales că există o vastă bibliografie, mulți participanți și-au scris memoriile și sunt semne că ele au servit la ceva. În primul rând, euforia
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
P este stabilit și a fost, să zicem așa “naturalizat”, iar Z, ca fiu al urbei, chiar dacă, actualmente, locuiește altundeva. Z (militărește): Să trăiți, toa’ ‘gent! (Nu primește nici un răspuns, din care cauză e vădit încurcat. După un moment de indecizie, se gândește să repete salutul de mai sus) Să trăiți, tovarășe sergent Alexandrescu! P (auzindu-și unul din nume, întoarce capul. Zărindu-l pe Z, se luminează la față și-i întinde o mână): Salut, Costele! Ce faci? Z (după ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
încă o confirmare pentru a fi pe deplin sigur de identitatea Thaisei: recunoașterea după nume a lui Helicanus. „Mortul” ce se dovedește viu înscrie, așadar, în centrul scenei de recunoaștere un veritabil „efect de fantomă”, cu tot cortegiul său de indecizii: realitate sau vis, adevăr sau minciună, corp în care pulsează viața sau vedenie, iluzie lipsită de substanță? Și ca și cum uneori ar vrea să sporească și mai mult incertitudinea, Shakespeare nu se mulțumește să asocieze falsa moarte cu asemănarea, ci le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
iarăși: „Ăsta-i un om viu sau o fantomă?”. Răspunsul îl dă Doamna: „E un mesager al trecutului”. Astfel, în lumea umbrelor moderne, istoria personală a individului - istorie marcată de apăsătoarea povară a trecutului - este cea care preia sarcina exprimării indeciziei fundamentale: avem de-a face cu o ființă vie sau cu o fantomă? Spațiul teatrului este, pentru Strindberg, tocmai acest spațiu-limită dintre corpul viu și fantomă, puntea care leagă insula vieții de insula morții, pragul dincolo de care omul nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
manechinelor În opera lui Pirandello, Uriașii munților reprezintă, fără îndoială, piesa care formulează în modul cel mai explicit poetica dramaturgului, căci aici se întâlnesc și se reiau toate întrebările lui referitoare la statutul realității în teatru, în raport atât cu indecizia: „apariție fantomatică efectivă sau truc menit să înșele privirea?”, cât și cu tensiunea dintre evanescența imaginii din vis și materialitatea solidă, densă a statuii. „Camera aparițiilor” din actul al treilea devine un spațiu al tuturor ambivalențelor, în primul rând al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
este tocmai dificultatea de a decide asupra naturii a ceea ce ni se arată: să fie vorba despre un zeu sau despre o simplă cuminecătură? Despre o prezență invizibilă sau despre niște obiecte materiale? Ei bine, prin fisura creată de această indecizie se poate strecura credința, singura capabilă să asigure eficiența ceremonialului, a reprezentației. „O reprezentație care n-ar acționa asupra sufletului meu ar fi inutilă. Ar fi și este inutilă dacă eu nu cred în ceea ce văd, în toate aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aflată sub influența erei digitale și a erei informaționale, așa cum o numește M. Castells, constituie o eroare politică de proporții că un politician să nu aibă o pagina web sau un blog, un cont pe Twitter sau Facebook, întrucat orice indecizie la un moment dat se poate permanentiza, neantizându-l în mediul online. Potrivit unei estimări realizate de Impactnews, în februarie 20117, 75 de deputați și 25 de senatori au activitate sistematică pe propriul blog și aproximativ 20 de parlamentari au utlizat
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
celor care n-au un cuvânt de spus în societate, desi dau un vot. Militantismul și mișcările de protest au găsit în rock aliatul cel mai onest și devotat, obținând oarecari succese în lupta cu „sistemul“. După câteva momente de indecizie și deruta, sistemul a găsit modalitatea să scoată bani și din astea. Concertele pentru vreo cauza umanitară, socială, politica, personală sau ce-o mai fi inventat departamentul PR, fără să-și piardă succesul de public, au intrat în schema banală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
consacră co-prezențe nedorite dar și din cele așteptate; ne uităm să vedem dacă a semnat cutare persoană pentru a ne decide dacă semnăm și noi. Deși intenționează să consemneze un act de adeziune voluntară la ceva, tabelul lasă loc și indeciziilor: sunt destui cei care semnează doar pentru că alții (anume) au semnat. Nu decid să fie de acord cu acel ceva pentru care a apărut (impersonal, ca orice decizie colectivă) tabelul, ci de fapt sunt continuu de acord cu ceilalți (chiar dacă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a-ți explora, fie și numai pe calea gândului, diversele posibilități de-a fi, o parte din variantele de "tine" pe care le refuzi odată cu fiecare alegere fundamentală; altfel spus, dorința de universalitate (dar care să nu izvorască dintr-o indecizie). Să luăm în considerare și posibilitatea ca limba română, în creuzetul căreia ni se formează conștiința, să nu suporte rigoarea nemțească. Poate că avem prea multe cuvinte care ne atrag mintea către lene, către relativism. Peste cuvintele șansă și risc
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
am renunțat la comandă și așteptăm, Ce așteptăm, întrebă Marçal, Să te promoveze, să ne mutăm în Centru, să se hotărască tata o dată pentru totdeauna dacă vrea să rămână sau merge cu noi, dar nu mai putem continua cu această indecizie, care ține de săptămâni, Cu alte cuvinte, spuse Cipriano Algor, nici tata nu moare nici noi nu mâncăm ciorba, Îți iert cuvintele, răspunse Marta, pentru că știu ce se petrece în capul dumitale, Nu vă certați, vă rog, îi rugă Marçal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Se afla alături, aievea. O vedea fără s-o vadă. A ieșit repede, s-a îndepărtat în panică. Trecuse, apoi, un secol. Veniseră iarăși amurgul, langoarea. A aruncat hârtiile, a deschis fereastra, a coborât în stradă. Primăvara hipnotică, amețeala, dorința, indecizia. A intrat într-o cafenea. S-a așezat lângă domnul cărunt, cu frumoasa sa barbă și mustață albă, cu numele de cod Marcel. A comandat cafea, deși știa că nu cafea va primi. Ușile batante s-au rotit vesel. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cărți, cu traducerea dedesubt. Cartea numărul unu reprezintă trecutul. Este Regele (întors). „Severitate, austeritate. Idei cam exagerate și excesive. Persoană dogmatică, prevăzătoare.“ Cartea numărul doi reprezintă prezentul. Este Regina (întoarsă). „Ezitare, lipsă de activitate, lipsă de interes, lipsă de concentrare, indecizie, întârziere în a realiza ceva și a progresa, anxietate, irosirea resurselor. Pierderea posesiunilor materiale, infertilitate, infidelitate, vanitate.“ Ce mai aiureli! Infidelitate? Aș vrea eu. Vanitate? Vă rog! Dar continui să citesc oricum: ultima carte e juvele și reprezintă viitorul. „Plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]