2,558 matches
-
curriculare este așadar triplu: - să identifice erorile, disfuncționalitățile și dificultățile structural-funcționale actuale; - să identifice tendințele majore de evoluție social-economică și științifico-tehnică și solicitările socioprofesionale provocate de acestea; - să armonizeze cele două categorii de date pe baza „principiului minimax” (minimizarea efectelor indezirabile și maximizarea consecințelor benigne). Etapa a II-a. Curriculum design (tradus în românește, de obicei, prin „proiectare curriculară”) Este activitatea de concepere a „noului curriculum” - esența optimizării curriculare - ca activitate teleologică și propedeutică fundamentală în educație. Designerii (sau „proiectanții”) trebuie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
publicațiilor occidentale. Încă din 1946 a început „purificarea bibliotecilor” de autorii ostili comunismului. Treptat, numărul de titluri creștea. În 1948 figurau ca interzise circa 8 000 de titluri. Apoi se adăugau cărțile celor care fugeau în străinătate sau erau considerați indezirabili. Cărțile interzise figurau într-un fond secret. Îți trebuiau sute de aprobări pentru a putea consulta una dintre ele. Publicațiile occidentale erau o raritate în librării și biblioteci - mai ales în ce privește domeniul științelor socioumane. În aceste din urmă discipline nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
începutului domniei lui Ceaușescu, s-au reînființat secțiile de psihologie, sociologie și pedagogie din cele trei mari universități din România - București, Iași, Cluj-Napoca. Anchetele psihosociale, chiar dacă riguros controlate, au devenit însă, în scurt timp, supărătoare pentru putere, iar disciplinele respective - indezirabile. Acești „critici” sâcâitori trebuiau deci să dispară. Pentru început, secțiile respective nu au mai primit „cifră de școlarizare”, adică nu mai aveau dreptul să primească studenți în anul I. Studenții din anii mai mari au fost obligați să se integreze
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
parte, pentru orice fost deținut politic funcționa interdicția de a deveni membru de partid. Argumente precum „nu prezintă încredere din cauza trecutului” constiuiau reacții obișnuite la încercările foștilor deținuți politici de a candida pentru posturi a căror ocupare ar fi fost indezirabilă pentru organele de conducere. (f) Dificultăți privind accesul în instituțiile de învățământ universitar. Expunerile cu privire la problematica studiilor universitare au compus următorul tablou: • foștii deținuți politici care, la momentul arestării, erau elevi sau studenți au fost „declarați repetenți și eliminați din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trebuia să fii un opozant activ față de mersul politic al evenimentelor. Apartenența la un partid politic (altul decât cel comunist), o bănuială, un denunț răuvoitor sau apartenența la o anumită categorie socială erau și ele motive de a fi declarat indezirabil. Ilustrativă pentru arbitrarul cu care puteai fi inclus în categoria deținuților politici este remarca făcută de unul dintre conducătorii comuniști din această perioadă, Pantelimon Bodnarenco: „Câți nu am arestat noi pentru că aveam nevoie de casele lor!” (Arhivele totalitarismului, nr. 21
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
închisori politice. Totuși, pentru scurt timp a funcționat o singură închisoare politică propriu-zisă, la Aiud, dar a fost desființată deoarece Ceaușescu ținea să-și păstreze o anumită imagine pozitivă în lume. Din acest motiv, formele represiunii au devenit mascate, cei indezirabili fiind acum ținta anchetelor, perchezițiilor sau amenințărilor cu pierderea locului de muncă și doar în ultimă instanță a internării în aziluri psihiatrice sau a instrumentării unor dosare de drept comun. Deși modul de organizare a represiunii se schimbase, atitudinile și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să înțelegi, au fost vremuri grele...”. A.N.: Când ați fost arestat? N.I.: În 1948, la 15 mai. A.N.: Înainte de Legea Învățământului? N.I.: Da, era în pregătire reforma învățământului și trebuia curățat terenul, trebuiau îndepărtate din învățământul superior cadrele indezirabile... A.N.: Deci în 1948 terminaserăți facultatea... N.I.: Eram în ultimul an. În perioada aceea am fost supus unor presiuni extraordinare. Se condiționa rămânerea mea în cadrul facultății de înscrierea mea în partid. A.N.: În care partid? N.I.: În Partidul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Care aceste toate [...] dă le voiu trece eu cu vederea, pietrile vor striga”), îi este opus un Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând o definiție proprie pentru dubletul fericire-laudă: „Iaste osebire între laudă și între fericire, că să fericescu mulți împărați, crai, domni
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
secretar al Uniunii Scriitorilor (1965-1968) și președinte al Fondului Literar (1965-1980), redactor-șef al revistei „Tomis” (1965-1969), director al Editurii Eminescu (1970-1972), de unde - sancționat administrativ din motive politice pentru publicarea volumului Engrame de I. Negoițescu și a altor cărți considerate indezirabile, ca și pentru tentativa de a edita romanul Ostinato de Paul Goma - este mutat ca redactor-șef adjunct (1972-1974) și ulterior redactor-șef (1974-1986) la „Viața românească”; din „lipsă de principialitate” (în realitate pentru că se opusese „rentabilizării” revistei) este eliminat
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
definite, cât mai eficiente cu putință. Cazurile în care condițiile de mediu determină cerințele funcționale ale sistemelor sunt extrem de frecvente. Moraliștii au notat mereu cu tristețe că oamenii sunt caracterizați de o serie de orientări pe care le considerau ca indezirabile: dorința de putere și de dominare, invidie și concurență, nepăsare față de ceilalți. Științele sociale și umane actuale aduc argumente atât teoretice, cât și empirice că aceste orientări nu sunt date universale ale ființei umane, ci produse ale unor anumite condiții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
habitatului (inclusiv estetica acestuia), protecția persoanei de riscuri de accidentare, de îmbolnăvire, respectarea demnității umane. • Sancțiuni. Sistemele utilizează adesea sancțiuni (acordarea de beneficii sau penalizări) pentru sistemele învecinate, pentru a stimula astfel procese dezirabile și a le descuraja pe cele indezirabile. Familia poate exercita, astfel, influențe asupra membrilor săi, determinându-i să-și limiteze participarea la activități sociale din afara ei, cu excepția celor strict necesare, să încurajeze sau să descurajeze perfecționarea profesională și performanțele profesionale. Dacă o întreprindere are nevoie de muncă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
anticipare și de așteptare, trimit către conceptul mai larg de autoreglare. Istoria noastră comportamentală anterioară, învățările prin observarea conduitelor celuilalt ne oferă, din punct de vedere cognitiv, o imagine în legătură cu ceea ce este bine sau rău, bun sau prost, dezirabil sau indezirabil... Pornind de la aceste standarde, noi ne autoevaluăm, extragem autoîntăriri pozitive sau negative în funcție de care ne analizăm valabilitatea comportamentelor interne sau externe prin comparație cu acești referenți. Astfel, schimbările de comportament nu sunt datorate, în mod exclusiv, unor asocieri de evenimente
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
informații în legătură cu sănătatea sa o îngrozește). Cel de al doilea exercițiu constă în ierarhizarea comportamentelor problemă și, pentru cel mai invalidant, în detalierea contextului psihologic conform celor cinci repere principale: emoție, gând, senzație fizică, comportament asociat, context care întărește comportamentul indezirabil. Martine alege să lucreze asupra stării sale de oboseală, simptomul cel mai invalidant. Ea definește contextul psihologic astfel: - emoții asociate: moral scăzut, dezgust, culpabilitate; - gânduri: „Voi rămâne așa toată viața?”, „Consider că sunt inutilă, că nu sunt bună de nimic
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vorbi de o disidență sociologică activă și manifestă În cadrul sistemului comunist, care să semnifice o ruptură oficială și efectivă cu ideologia marxistă. Cei care au reușit să iasă din cadrele marxismului au fost transfugii politici În Vest ce au devenit indezirabili și cenzurați În țară. Totuși, o anumită opoziție a Început să se resimtă, cu surdină, pe măsură ce iluziile reformiste ale sociologilor se destrămau În contact cu rezistența sistemului la umanizarea relațiilor sociale, la democratizare, la creșterea calității vieții etc. Se pot
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
A. Popescu, St. Ștefănescu, A. Teodorescu a devenit un instrument de presiune asupra regimului comunist. În același sens pot fi menționate și investigațiile empirice desfășurate În zone miniere - de exemplu, Valea Jiului - de S. Krausz, N. Radu etc. Pe măsura acumulărilor indezirabile ale cercetărilor sociologice, În contextul adâncirii cultului personalității și al Închiderii graduale față de Vest În anii ’80, sociologia va fi, din nou, marginalizată prin desființarea Catedrelor de sociologie din Învățământul superior, restrângerea cursurilor universitare și Înăsprirea cenzurii În institutele de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și poduri la Iași, termină Facultatea de Filologie la București, în 1960. Funcționează ca profesor în satul Homorâciu, județul Prahova. Primele schițe îi apar în „Neuer Weg” (1960). După mărturia târzie a lui Dieter Schlesak, din pricina prozelor sale satirice devine indezirabil pentru regim, este arestat și suferă o condamnare de șapte ani. Marcat de această experiență, se sinucide. Prozator pe deplin stăpân pe procedeele comice, P. izbutește să creeze o foarte personală „saga” umoristică. În Orbit de prea multă dragoste (1972
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
puternic cu sărăcia, delincvența, poluarea socială și ecologică, ineficiența economică, excluderea socială, democrația precară și cu tot cortegiul de alte neajunsuri sociale, culturale și economice. Pentru a contracara o astfel de stare, cu externalități sociale și efecte personale atât de indezirabile, investițiile publice în învățământul de bază nu pot fi sacrificate în numele formării unei elite performante prin învățământul superior. Apoi, economiștii au demonstrat că fiecare an suplimentar de învățământ superior aduce o creștere medie a veniturilor individuale de circa 10%. Este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și pledoaria deschisă pentru dreptate. Miniștrii minoritari suspectați de corupție și înaltul cler ortodox acuzat de colaboraționism cu fosta Securitate tolerează cu egală bucurie amestecul de ipocrizie avocățească, minciună comunistă și regresie levantină. Așa se face că studierea detaliilor pare indezirabilă, vocea presei libere le repugnă, iar culpa colectivă impune rapid sentimentul fraternității. Împăcarea cu satrapii este proclamată înaintea spovedaniei durerii. Pentru că liderii morali ai suflării creștinești refuză mărturisirea, rănile de pe memoria noastră națională încă sângerează. Oricât de abuziv, agravant și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe care de fapt ea o înglobează. Pentru unii sociologi, diversitatea culturală este un concept care servește descrierii existenței diferitelor culturi în sânul unei societăți, adică în interiorul unui stat-națiune. Poate că tocmai de aceea diferența culturală este considerată adeseori ca indezirabilă de susținătorii centralismului de stat în numele valorilor sale supreme, ceea ce poate reprezenta astfel o ideologie neproductivă, în general, din foarte multe puncte de vedere. UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) este un partizan și un susținător al
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
de comportamente. Intenția ideologiei socialiste era atingerea unei toleranțe sociale zero față de orice formă de violență împotriva femeii. Chiar principiul nonintervenției în problemele interne ale familiei era pus sub semnul întrebării. Ca și în cazul combaterii altor comportamente definite ca indezirabile, combaterea violenței împotriva femeii a fost considerată o sarcină facilă. Drept urmare, nu s-a inițiat nici un program special în acest domeniu; chiar și actele legislative tratează problema violenței în termeni foarte generali. Singura măsură explicită o reprezintă reforma socialistă în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și deplasarea aparțin acestui stil defensiv. 2) „Proiecția”. Se caracterizează prin faptul că justifică exprimarea ostilității sau a respingerii atribuind celorlalți intenții sau caracteristici negative, pe baza unor dovezi deformate. Acest tip de atribuire diminuează anxietatea subiectului în privința propriilor caracteristici indezirabile și creează iluzia controlării acestor caracteristici și senzația de superioritate, ameliorând astfel stima de sine. 3) „Jocul cu principiile”. Corespunzând doar în aparență unor principii generale, apărările grupate în acest stil constau în evocarea de platitudini, truisme, clișee, sofisme pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1967), nu are nimic de-a face cu componentele pe care le-am punctat în cazul exprimării sentimentelor. Trebuie însă semnalat faptul că mai multe cercetări arată că afirmarea de sine prin exprimarea sentimentelor este considerată pozitivă la bărbat, dar indezirabilă la femeie, calificată în acest caz drept agresivă (Mathieu et al., 1977). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Vom aborda aici doar patologia legată de absența mecanismului afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor, nici un aspect negativ nefiind asociat prezenței lui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
contrapondere în raport cu presiunea pulsională: fie că e vorba de obsesiile însele (gânduri sau ritualuri) ori de mecanisme cum ar fi izolarea, anularea, raționalizarea sau formațiunea reacțională, avem de-a face cu bariere pe care eul le înalță în calea reprezentărilor indezirabile și a afectelor, cu un consum neîntrerupt de energie. Mai ales formațiunea reacțională, produsă prin consolidarea atitudinii opuse pulsiunii ce se cere a fi refulată, ilustrează conflictul de ambivalență iubire - ură care se află în centrul acestei problematici. „Omul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanism de identificare cu agresorul”. Identificare proiectivătc "Identificare proiectivă" Definițietc "Definiție" Mecanism ce constă într-o fantasmă în care subiectul își imaginează că intră parțial sau total în interiorul celuilalt, încercând astfel să se debaraseze de sentimente și pulsiuni simțite ca indezirabile și încercând în acest mod să-i facă rău celeilalte persoane, să o posede și să o controleze. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Descoperită de Klein (1946/1980) mai întâi sub aspectul ei disfuncțional, identificarea proiectivă este în sine un paradox
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1977) revine asupra acestei rezistențe la cură: „Unii pacienți își pregătesc cu grijă relatările, fără îndoială în vederea unei întrebuințări optime a orei de tratament. Această grijă disimulează o rezistență. O astfel de pregătire, care nu face decât să împiedice ideile indezirabile să iasă la iveală, este contraindicată”. Istorictc "Istoric" Termenul „intelectualizare” nu figurează explicit în scrierile lui Freud, dar, cum tocmai am subliniat, el a notat apariția sa frecventă în cura analitică. Această echivalență dintre intelectualizare și rezistență a mai fost
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]