3,194 matches
-
fi întotdeauna, cît Serviciul va fi Serviciu, iar el directorul acestuia, să afle, să cîntărească și să spună. Chiar dacă află ceva îngrozitor care cîntărește greu și spune asta prea tîrziu. Putea fi considerată o lipsă de moralitate această atitudine pasivă, indiferentă chiar, față de evenimente atît de primejdioase, dar era singura atitudine corectă, legală. Va înștiința, chiar săptămîna viitoare va înștiința, pe primul-ministru, nu va fi prea tîrziu, pînă atunci va mai primi cîteva informații de la Leonard Bîlbîie, informații care chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va spun fără să fie caraghios, din vraja Vladiei, că am respectat cum s-ar zice regula jocului și după aceea ne-am întâlnit, după ani de zile, fără să ne urîm ori să ne disprețuim, fără măcar să ne fim indiferenți, toate astea constituie circumstanțele pe care le pomeneam. Destinele noastre au fost o vreme într-o bună vecinătate... E un lucra pe care nu-l poți trece cu vederea, nu? Ei bine, aceste circumstanțe l-au făcut pe Bîlbîie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au reînceput controversele plimbărilor cu bicicleta, rivalitatea smintită provocată de jocul de cărți și de rammy iar emoțiile, palide și nedeslușite, trăite pe ulița satului, au fost date uitării. Renar câștiga mereu, adunând un punctaj copleșitor. Dacă ceilalți erau complet indiferenți cine iese primul, Luana suferea cumplit să vadă că e întrecută de fiecare dată. Această competiție aprigă obosi participanții la joc care hotărâră că o schimbare de decor ar fi benefică. Așa că, într-o dimineață, împovărați cu rucsacuri, se urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îndepărtat al climatizoarelor se oprise. Afară era arșiță. și-a pus ochelarii de soare și a pornit prin orașul alb și prăfos. — Alo, doamnă! strigau ricșarii și clincheneau clopoțeii de pe ghidoanele becak-urilor să-i atragă atenția. Ea și-a văzut indiferentă de drum. Voia să meargă pe jos. Voia să se miște, să-și limpezească mintea, să nu se lase pradă durerii de cap. A trecut pe lângă fațada de un alb murdar a bisericii catolice cu fleșele ei Înălțându-se trist
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Din i-a pus iarăși mâna pe după umeri. Sunt sigur că voi nu aveți monumente ca ăsta pe acolo de unde vii tu, În insule, a continuat el destul de tare. Ia spune, așa-i că ești impresionat? Nu mai face pe indiferentul. E doar un simbol al Indoneziei moderne! Continua să zâmbească, dar de data asta Adam a simțit o schim bare În glasul lui, de parcă ar fi Încercat să ascundă ori să Înlăture ceva. I a trebuit un moment până să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un microbuz un grup de tineri doar ceva mai mari decât el. Arătau ca niște sportivi, erau poate fotbaliști. Erau Îmbrăcați simplu, dar Îngrijit, ca el, unii aveau aparate de fotografiat. Se vede că prezența lor acolo nu-i lăsa indiferenți, Își aranjau părul, Își Încheiau cămășile până sus ca să arate bine. Adam s-a strecurat În hol amestecându se printre ei. și-a trecut și el degetele prin păr și s-a asigurat că are cămașa Închisă la gât. Acum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
preciză Carmina, plecarea în lume echivalează cu despărțirea noastră timp de un an de zile, când fiecare dintre noi va acționa separat, independent de voința celeilalte. Nici Ovidiu nu va trebui să te vadă? Întrebă cu perfidie Fana clipind aparent indiferentă din ochi. Nici Ovidiu, preciză cu hotărâre Carmina. În acest mod scăpă de prezența Fanei și a fratelui ei căruia îi purta o afecțiune ce amenința să ia proporții. În tot cazul, Carmina nu mai avea timp de pierdut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uneori o lua în râs: Ce mai cârpăcești acolo, se interesa și ea îi arunca o privire jignită. Lasă-mă pe mine să cârpăcesc, îi răspunde serioasă, nu te băga tu dacă nu înțelegi. Totuși părerile lui nu-i erau indiferente, după ce termina lucrul, când era gata finisat, îl expunea de-a lungul patului și-l întreba: Ei, ce zici, nu-i bun? Iar el cerceta cu răbdare lucrătura, așa miop cum era, se apropia cu ochii la câțiva centimetri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo trebuia să rostească o scuză, o ședință, o șuetă cu prietenii, ceva cât de cât credibil, e de pe acum neliniștit, cu gândul la acel moment penibil, întâmplat în hol, în fața cuierului, un neadevăr rostit sec și cu voce controlată, indiferentă, prețul intrării lui în interiorul apartamentului, moment peste care trece uneori mai ușor, alteori mai greu. În cămașă de noapte, toată numai dantele, Larisa își va înăbuși un căscat, va adulmeca adânc în jurul lui, ca un câine, nu miroase a tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar cele apropiate de vârsta lui, știa ce va găsi la ele, un dezechilibru mai acut sau mai lent, născut la granița dintre năzuințele lor și realitate, o femeie ajunsă în a doua parte a vieții era fie disperată, fie indiferentă, o indiferență născută din prea multe cedări, din sentimentul că niciodată nu reușise să aleagă. El, Dimitrie, se ținea cu dinții de un capăt de tinerețe pe care încă îl poseda și-i era mai ușor să-și dirijeze atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pinochio îmi spune din pragul ușii sprijinit și lung, nu te văd făcând casă cu el, nu, e ok... zice și Miau nu prea convinsă, ieșind pe ușă, nu am aprobarea lor în totalitate, dar părerea mea este atât de indiferentă, că nu-mi vine să cred în ce m-am băgat, Red stă în pat dezbrăcat, crăcănat și se joacă cu pula, eu mă simt bine oricând, oriunde, zice el, dar mie mi se pare de-a dreptul nesimțit, băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
născocit mânați doar de dorința de a reda cât mai exact Întâmplarea, se auzise cu adevărat În acea seară dar mai târziu, când ei dormeau fără griji În paturile lor cu așternuturi scrobite. Vegheate doar de o lună plină și indiferentă, vorbele păreau fără noimă, simple exerciții de logopedie pentru persoane cu deficiențe de vorbire, fără nici o legătură cu cadourile modeste pe care Flavius-Tiberius le scotea cu gesturi teatrale din buzunarele adânci ale paltonului său: un batic de cașmir și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răsfoia un bonier, bifa cifre, le confrunta cu o listă alăturată. Din când În când arunca o privire ceasului de perete. Încet, dar sigur, orele de serviciu se apropiau de sfârșit. Fără să ridice ochii din hârtii, Sușu anunță calmă, indiferentă: Canada, cabina 1. Anunțul trezi din toropeală atât pe oficiantă, cât și pe Petru, care socoti că putea profita de Împrejurare pentru a-și face Într-un fel simțită prezența, acum că geamul care despărțea sala poștei de centrală aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
același timp să respecte o relație ce părea că Își trăise demult apogeul. Se simțea ca un lup tânăr dând târcoale unui cerb rănit. Observa Însă că cei doi nu trăiau la fel clipa: el, tăcut și Încordat, ea, destinsă, indiferentă. Ea e cea care pleacă, dacă nu cumva a și plecat deja. Cei ca ea decid Întotdeauna repede, fără păreri de rău, sau cu păreri de rău puține și bine mascate. Ei fac mereu o mișcare Înainte, asemenea șahiștilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu simplitatea cu care anunți schimbarea adresei sau a numărului de telefon. Când? Întrebă el sufocat de uimire și indignare. Căci nu găsi În glasul ei nici urmă de oroare sau repulsie și nici măcar de resemnare, ci doar de acceptare indiferentă. Parcă ar fi fost vorba de ploaie, de zăpadă, sau de alte fenomene naturale. Ba Încă i se păru că deslușise În strălucirea ochilor ei chiar o anume curiozitate. Aseară, la ședința asociației de locatari. Și tu ce-ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cumpărate pe sub mână de la Lola. Răspunse cu „Salve!” salutului politicos al fostului său elev, celebru pentru a fi urmat liceul minier când cel mai bun liceu al orașului Îi era accesibil fără nici o emoție, după care se Întoarse la lectura indiferentă a ziarului local. Cu adevărat Îl interesa doar Mica publicitate. Pentru că nu era politizată. Apartamentele se schimbau pe o mașină Dacia 1310 cu Îmbunătățiri. Uneori și casele, În acest caz, Însă, apărea și mențiunea „plus diferența”. El locuia Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se temea că, odată cu lumina zilei, ea se va Întoarce Într-un loc pe care el Îl detesta. Acolo, ea nu se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată fără să consimtă și fără să se apere, docilă, indiferentă, supusă, vinovată, știindu-se parcă supravegheată de o privire mustrătoare și Îndepărtată. O putea manipula după plac, ca pe un manechin abandonat Într-o debara, sau ca pe o păpușă gonflabilă. Acum, nici acest lucru nu mai era posibil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
contestată... Ascultând-o, Petru regreta că nu era el În locul casei, sau, cel puțin, al tablourilor, pentru a se bucura din nou de atenție și de această căldură uitată a privirii ei, În contrast oarecum cu o prezență rece și indiferentă, cel mult amuzată, de până atunci. Orice se poate contesta, zise el Într-un târziu. Începând cu buna mea credință În organizarea acestui hibrid jalnic, cum bine s-a văzut, de revelion și licitație. Ideea ta cu anunțul la mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Privită prin lentile nu arăta nicicum, nu semăna cu nimic din ce văzuse el până atunci, după cum nicicum arăta și privită pe deasupra lor. Pentru prima dată În viață simțea că el era cel privit de doi ochi mărunți, reci și indiferenți, de culoarea lavandei. Semănau cu ochii plictisiți ai vameșilor la schimbul de tură. Închise ochii, dacă nu Încântat, cel puțin mai bine dispus de insolitul asemănării. Ceea ce Îl Încânta cu adevărat era culoarea și mirosul stepei de lavandă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mină goală și neinteresată, m-am întors. Scuturându-și pantalonii de camuflaj înainte să-i îmbrace, Scout nu păru să-i pese dacă mă uitam sau nu când se schimba. Nu păru să o intereseze nici măcar dacă privirea mea era indiferentă sau plină de dorință. Atitudinea asta demonstra o puternică încredere feminină, ceva degajat, dar neprefăcut în felul în care se mișca, graba sau calmul cu care se schimba. Aveam în față o fată - o femeie - care putea modela lumea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu prefer acea furie a trăirilor '89-'90. Sînt de acord cu sloganul liberal Alungați lupii! Cu frenetica reacție anticomunistă a "golanilor". Rămîn pe poziții agresiv-ireductibile. Mai bine virulență decît indiferență. O societate civică indiferentă e semnul devitalizării. Arată devirilizarea unui neam. S-a afirmat că abuzurile din perioa... N-am răbdare s-o ascult. Abuzuri? Abuzuri le spui? Cît timp o să le mai spunem crimelor abuzuri? Vorbim de abuz în loc de crimă din inerție, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
speranței. Citadela sfărâmată E ra vânt afară. Dar Mioara râdea de fericire și odată cu ea râdeau arlechinii din posterele de pe peretele din nord, fără ferestre, și râdea păpușa clown de pe vitrina lipită de peretele estic, fără ferestre, nu putea sta indiferentă mascota casei, un băiețel gol de ipsos, cu pălărie albă pe cap, cu obrajii viu colorați și cu un ied albastru la picioare. Și nici cățeii de porțelan care râdeau lătrând, peștele de sticlă și el râdea în tăcere, stră-stră-străpisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să o recunoști, posibil, dar cum îl umplem? Cu nimic! spuneai tu. Da! Depinde ce volum are, îți răspundeam eu, ca un atotcunoscător, până când veneau profesorii și ne umpleau nimicnicia existenței cu teoreme și postulate, privindu-ne cu acei ochi indiferenți ca la vederea unei gângănii sau a unei zdrențe oarecare. Atunci deveneam socratici: Știam că nu știm nimic. Îți mai aduci aminte teza la fizică? Atunci am fost maeștrii prostiei, dacă nu cumva ai uitat, pentru că de la început te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că a investit. Omul acesta curajos crede în viitor - așa cum o dovedea ambițiosul meu fond de artă contemporană. Sigrid și cu mine reproduceam la scară individuală logica economică a celor mai bogate țări de pe planetă. Datoria noastră publică ne era indiferentă. Drept la viață și la moarte. Oamenii lui Sheneve n-au pus mâna pe noi, însă primejdia nu a fost niciodată îndepărtată. Această sabie a lui Damocles a menținut fericirea noastră în starea aceea convulsivă de care sunt privați oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de afaceri. Nu numai sportivii concureaz..., ci și statele (națiunile) și mării sponsori. O medalie la Olimpiad... aduce glorie individual... (sau pentru echip...), dar și contracte de publicitate foarte lucrative. Num...rul de medalii ierarhizeaz... ț...rile, care nu sunt indiferente la aceast... clasificare. B...ț...lia pentru a organiza o olimpiad... (de văr... sau iarn...) este acerb.... Beijing 2008 ar consacră mediatic Chină, ca putere a secolului XXI (așa cum 2004 urm...rește s... arate față modern... a Greciei). Pentru 2012
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]