670 matches
-
s-a ghemuit pe scaunul din spate, uitându-se lung pe fereastră. Maică-sa Îi aruncă o privire fugară. — Ne Întâlnim cu o prietenă, la cinema, Îmi explică ea. Are o fetiță cam de vârsta lui Devon. — Mami! spuse Devon indignat. Julie are patru ani și eu am aproape șase! Cinci și jumătate, Îmi zise ea, iar băiețelul se uită urât la noi. Autobuzul trecea pe lângă clădirea BBC-ului, la capătul străzii Upper Regent. Janice spuse dintr-o dată: — Doamne, ce nepoliticoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu mai sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi Îl imploră pe noul-venit. Împrejurul nefericitului, vreo douăzeci de indivizi, cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță, un cerc de spectatori binedispuși. Unul dintre aceștia, observând expresia indignată a lui Khayyam, Îi aruncă pe tonul cel mai liniștitor: „Nu-i nimic, nu-i decât Jaber-cel-Lung!“ Omar tresare, un fior de rușine Îi străbate grumazul, murmură: „Jaber, tovarășul lui Abu Ali!“ O poreclă dintre cele mai obișnuite, Abu Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Khorasan, În Fars și În Mazandaran, el, pe care oricare cetate dorește să-l primească Între zidurile sale, pe care orice principe speră să-l atragă la curtea sa, a fost atacat, ieri, pe străzile din Samarkand! Se ridică exclamații indignate, urmate de un vuiet pe care cadiul Îl lasă să crească puțin, Înainte de a-l domoli printr-un gest și de a continua: — Fapt Încă și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
savuroși, tăiței drăgăstoși. Au! Finn l-a trăsnit în cap cu Action Man. Știam că cineva îl avea în vizor pe Davey, pentru că așa sunt bărbații. Se folosesc de orice pretext pentru a-și atinge țelul. Fii atent! strigă Davey indignat. Ridică Action Man și gesticulează cu ea. —Ai putea scoate... Ochii tuturor cu asta, adaugă în cor toți cei din birou. Nu e decât o glumă obișnuită. —Ai folosit cuvântul care începe cu „t“, se lamentează Finn. Și știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chef dintr-o pizza pentru ca apoi, de-abia începută, să o arunc a doua zi. Toată viața mi-am dorit să fiu așa, dar nu mi-am închipuit că voi plăti un astfel de preț. —Ai slăbit? — Trei kilograme, zic indignată. Nu se vede? Ne întâlnim mereu, se scuză Davey. Nu-ți poți da seama de astfel de lucruri când vezi un om zi de zi. — Așteaptă numai să vină vara, să port fuste scurte; chiar și tu vei observa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
împiedic pe prietenul meu cel mai bun să-mi intre în apartament. —Rebecca, strigă el din hol. Știu că ești acasă. Eu sunt. Ești îmbrăcată? Cred că atacul e cea mai bună formă de apărare. Țâșnesc din bucătărie și țip indignată: — Puteam să fiu dezbrăcată! Puteam să fiu cu cineva! Cum îndrăznești să intri în felul ăsta? Îmi vreau cheile înapoi chiar acum. Dar Davey nu pare să asculte. Se uită înspăimântat în jur. —Rebecca... șoptește îngrozit. —Nu-i așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care sunt lucrurile care mă împiedică să ajung cât casa. —Yoga? râde Finn. Chiar că trebuie să ai grijă ce mănânci. Obișnuiam să fac jogging de patru ori pe săptămână și tot nu puteam mânca tot ce voiam, îi explic indignată. Femeile au un metabolism mai lent. Oricum, yoga este o chestie excelentă. Ar trebui să încerci și tu. Mai ales că toți profesorii de yoga arată excepțional. Finn râde neîncrezător, el fiind un tip mai de modă veche, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pământ când eu și Jake făceam o baie cu spumă, și tocmai ne ocupam cu niște lucruri foarte „fierbinți“. E Vanessa. Se repede peste peluză spre marginea de beton a piscinei. — Ăsta e șalul meu cel mai bun, strigă ea indignată, aplecându-se să ridice una dintre așa-zisele porți. Finn, tu ai pus ăsta pe marginea piscinei, ca să-l calce toată lumea în picioare? Uite în ce hal e! E ud leoarcă! Finn, care tocmai sărea să prindă mingea, se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
brodată cu trandafiri, pe care o strâng zdravăn în brațe. Doi tipi la rând cărora le e frică de responsabilități! Ceva trebuie să fie în neregulă cu mine, ca să atrag numai asemenea specimene. — Nu e vina ta, mă consolează Daisy indignată. Doi bărbați la rând care se tem de responsabilități - e ca și cum ai zice „doi bărbați la rând cărora le place fotbalul“! Știi cum se spune: „trebuie să pupi mulți broscoi până să găsești un prinț“. În orice caz, ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și simplu că zâmbește din toată inima, și n-am nevoie să-i văd fața ca să știu cât e de bucuros. Ți-am spus că nu mă deranjează că ești transpirată toată. — Ba nu, n-ai spus așa ceva! zic eu indignată. Ai zis că nu sunt chiar așa rău. — Am mințit, zice el. Ești scârbos de transpirată. Și cântărești o tonă. Nici o șansă-ntr-un milion să ai șaizeci de kilograme. Atâta am! mint eu. Hai, visează, visează! Vreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fată n-ar mai fi ajuns de batjocura cațaonului! făcu învățătorul compătimitor. Nicolae bufni, sudui și în cele din urmă rugă pe frate-său să ajute cumva pe Chirilă, că nu se poate să rămâie așa asemenea fărădelege. Florica sări indignată: ― Ionel, să mă asculți pe mine și să nu te bagi, că de câte ori m-ai ascultat bine ne-a mers și când nu m-ai ascultat, numai necazuri am avut. Oamenii să-și caute de nevoile lor fiecare, că doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dovedit curând prea îndreptățită. Începuse a bănui ceva și Marioara Rădulescu, eleva lui, și chiar umbla să-l surprindă. Din fericire, într-o zi, ducîndu-se la masă, ca de obicei, nu mai întîlni pe Marioara. Doamna Gavrilaș l-a lămurit indignată că a dat-o afară, pentru că a prins-o pe stradă stând de vorbă și sărutîndu-se cu un domn mai în vârstă, "aproape ca Gavrilaș". Se plângea că fata asta, pe care a răsfățat-o și a corcolit-o ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
obicei nebăgate în seamă ale propriilor ei nervi auditivi, ca un susur continuu, infinit de delicat, apoi zvâcnirile ritmice ale inimii în piept și, după un răstimp ce i se părea nesfârșit, îi răsună în timpane, brusc și strident, cotcodăcitul indignat al unei găini în grădină, atât de clar, ca și când fereastra ar fi fost larg deschisă. Zgomotul acesta neașteptat îi zgâlțâi inima o clipă, dar îndată ce îl identifică, spaima i se transformă într-un sentiment de încredere. Întinse mâna spre mescioara
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dascălul, bătrân și slăbănog, cânta versurile morților, uitîndu-se curios spre curtea primăriei plină de oameni pe brânci și mai ales la anchetatorii în picioare. Se făcu tăcere până ce trecu carul mortuar. Toți se descoperiră, iar Baloleanu murmură cu o întristare indignată: ― Biata femeie, biata femeie!... Ce crimă odioasă! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se răsti și el la Toader: ― Ce ți-a făcut ție cucoana asta bună și frumoasă, nemernicule, de ai omorît-o? ― Eu n-am omorît-o! tăgădui țăranul cu îndărătnicie. Sosi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu vă e rușine să vă holbați și să veniți după mine? Noi ne-am oprit, dar de peste gârlă moș Șorloagă, că așa era mai cunoscut în sat, râdea, fiindcă înțelesese ce i s-a întâmplat mătușii Pălădoaia. Ea, parcă indignată, i-a strigat: - Vezi-ți de păscut vacile dumitale și nu te uita la curul meu! Cum moș Costache era și un hâtru la cei aproape optzeci de ani, i-a răspuns: - Dă, fă, Măndiță, ți-o intrat chișcarul unde
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
era înspăimîntător să dai ochii cu o vrăjitroacă mascată, darmite cu un cârd întreg. Ultimul prins era cărat în scara cea mai apropiată, unde ceilalți se strâmbau la el și se prefăceau că vor să-l înghită, până veneau mamele indignate și ne luau acasă. Când nu aveam chef de Vrăjitroaca și nici să ștergem cu talpa subțiată a tenișilor căsuțele albastre, pomii galbeni și mamele verzi pe care fetele le desenau pe asfalt, doar ca să le-auzim urlând și fugind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
John Robert, era nebunie. Rozanov îi răspunsese cu o ferocitate pe aceeași măsură. George încercase să-l vadă din nou, încercase să se scuze. Se întorsese în Anglia și începuse să-i expedieze o serie de scrisori extrem de lungi, unele indignate, altele abjecte, la care nu primise nici un răspuns. Se înțelege, nu povestise nimănui despre pelerinajul său coșmaresc. Totuși, în chip misterios, în Ennistone răzbise ideea că George McCaffrey îl urmase pe profesorul Rozanov în America și fusese respins de acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-i mărturisească taina că el este adevăratul tată al lui Tom. Niciodată nu-i trăsnise lui Tom prin cap asemenea idee, și nici de astă-dată nu zăbovi asupra ei. Gândul îi zbură din minte pe loc, izgonit de umbra indignată a lui Alan McCaffrey, asistat de cea a Fionei Gates. Dragostea pentru părinții lui morți îi inundă inima, tulburându-l și mai mult. Și cum cei doi erau, așa cum fuseseră întotdeauna, fantome reconfortante și benigne, Tom simți cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decât ne închipuim, răspunse filozoful. Putem face ca lucrurile să ia cursul pe care-l dorim noi. Dar de ce... de ce să mă însor cu ea? Te gândești că te invit doar s-o violezi? Tom se simți vinovat în fața privirii indignate a lui John Robert. Să fi fost atât de înlănțuit încât se temea să nu fie acuzat de ușurință? În mintea lui confuză i se nălucise că John Robert era un soi de clarvăzător smintit. S-ar fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o coadă de leu ca cei de la Metro Golden Mayer ?! De ce ? Simplu, doamnă, leul lor fiind vechi, are valoare și e și convertibil ! Și ce ? Pisica nu e convertibilă ? În ce ? În mâță, cotoșmană cu blană, PiSi !! Sunt enorm de indignată și rog ca inculpatu’ să-și retragă mâna de pe coada duminicală a felinei iar domnu’ judecător... S-o retrag și eu? Dumneata nu, că am auzit că v-au mărit salariile și, poate, adiacent, hă !, hă !, și... restul ! Suspend ședința
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
popor deprins cu dolce far niente, cuplat, din neferi cire, cu teroris mul sindical și manifestațiile à la Mai 68-ul francez), ororile hooligan-ismului din spațiul britanic (văr bun cu glugismul negru tip racaille din banlieu-rile franceze), apetitul troțkist al „indignaților“ care vor să ocupe Wall Street, agită suburbiile Romei, răvășesc Spania, presează referedumul englez împotriva UE ș.a.m.d. Se visează o Europă socialistă, antiamericană și (deci) filorusă, pradă unor vechi și (demonstrat) falimentare utopii bolșevizante. Egalitarismul ucigaș de valori
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trei sferturi din averea Franței, jos luxul, rafi na mentul, „cultismul“ și estetismul. Vivat insignele cu Guevara, Cas tro, Mao, Chavez, șepcile și bărbuțele leni niste, vivat incendierea mașinilor în parcările pariziene, vivat devastatorul huliganism londonez, manifestațiile comuniste italiene, marșurile „indignaților“ Spaniei și Portugaliei. Vivat spume gația antieuropeană a narcisis mului grecesc, irespon sabil și profund nociv prin forța contaminantă a nesupunerii acaparante de fonduri comu nitare întru acoperirea propriei netrebnicii. Pe fondul ăsta, pică la fix pe sol valah diabolizarea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a da corului posibilitatea să înalțe un imn lui Dionysos. A făcut chiar mai mult decât atât. Când, în reprezentația cu Hippolit, eroul a declarat pe scenă: "Da, limba mea a jurat, dar inima mea a rămas liberă" și spectatorii, indignați, au vrut să-l linșeze pe actor, dramaturgul s-a prezentat pe scenă, să-i calmeze, să-i roage să aibă răbdare, fiindcă, vor vedea, Hippolit va fi pedepsit pentru acest sacrilegiu. Totuși, nimic n-a potolit ura conservatorilor. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
incomplete. Aceiași specialiști au stabilit că primii greci care s-au aflat în fața Afroditei din Cnid, departe de a fi fost încîntați, ca turiștii care o admiră azi în muzeu, au strigat, scandalizați, ca ultimii pudibonzi: "E un sacrilegiu!" Cei indignați nu vedeau nimic rău în a sta la pândă când Frina se ducea să se îmbăieze, goală, în mare, dar s-au revoltat când Praxitele a transformat-o în zeiță. Așa ceva reprezenta, în ochii lor, o libertate prea mare. Cu toate că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bine că ateii noștri de cafenea nu prea se împacă cu cele sfinte. După ce rosteam acea enormitate, urma un moment de stupoare când toți se uitau unii la alții, uimiți. Apoi izbucnea scandalul: unii fugeau afară din cafenea, alții cotcodăceau indignați, ascultându-se numai pe ei, și toți se zvârcoleau ca dracul în cristelniță. Găsiți, probabil, că mă purtam copilărește. Totuși, glumele acestea aveau, poate, o pricină mai serioasă. Voiam să stric jocul și, mai cu seamă, să spulber reputația măgulitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]