463 matches
-
ea burta și fruntea, să-și frece de ea batiste și baticuri trecându-și apoi mâna pe figură. Dacă unele intrigi de amvon merită a fi tratate cu indulgență, aceste isterii ce se vor preacucernice, aceste imposturi ale pioșeniei mă indispun. Da, noi suntem întrupați. Da, avem nevoie de materie pentru a ne aduce aminte. Dar ce e prea mult e prea mult. Există o dispoziție administrativă a Bisericii romane pentru a justifica aceste gesticulații păgâne. Ce bine că nu-s
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unde prefectul Brânzeu mă înștiința că printr-o telegramă circulară cifrată eram căutat în regiune, cu ordin de a mă prezenta de îndată la Ministerul Instrucției. La 30 oct. ministrul Duca, pe un foarte răstit ton îmi reproșă a fi indispus pe mitropolitul Pimen al Moldovei, care reclama ca obiectele colectate să fie predate Mitropoliei din Iași. Nevoind să ție seamă de ordinul M.C.G., ministrul Duca susținând că numai el, iar nu cei de la Curte, aveau calitate de a da asemenea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu toți cei amintiți), aceasta nu-i cobora în ochii noștri de acolo de unde îi înălțase, în aceiași ochi, importanta lor operă literară sau critică. Le observam, desigur, cedările, actele de obediență, excesul pus câteodată în conformism, lucruri care ne indispuneau, ne dureau chiar, dar și înțelegeam că din prețul acesta, plătit de ei, noi trăgeam un folos. Simplul fapt că existau public arunca punți peste o prăpastie, peste hăul creat de comunism între noi și spiritul vechii lumi dispărute. Erau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sa din cartierul Văcărești, azi demolat în între gime. Îi recenzasem în Gazeta literară romanul GablonzMagazin Universel, apărut în 1961, și ar fi vrut, dacă ideea nu mă indis pu nea, să vorbim mai pe larg despre el. Nu mă indispunea, din contră, mă atrăgea, doritor cum eram să-l cunosc cât de cât pe omul a cărui prezență, în circumstanțele amintite, mă intri gase. Era un prilej oferit chiar de el. Marea surpriză pentru mine, la acea primă întâlnire, a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tăcere și relua de la început toată fraza, o relua cu ostentație, rărind intervalul dintre cuvinte, cu ochii țintă pe imprudentul călcător în străchini, făcându-le astfel tuturor foarte clară ideea că întreruperile nu i erau deloc plăcute, ba chiar îl indispuneau foarte mult. După ce discursul brebanian era dus până la capăt, până la ultimul cuvânt, se putea, mă rog, interveni, puteau fi aduse și amendări, dacă își lua cineva inima în dinți să o facă, dar numai după ce Breban încheia, sau, mai exact
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bucureștene Spre deosebire de mulți scriitori ardeleni contemporani, pentru care soarele românilor, spiritual vorbind, nu mai răsare la București, Mircea Zaciu a fost un iubitor al marelui oraș din sud, cu toată decăderea lui postbelică și mai ales din ultimele decenii. Îl indispuneau și pe el, de bună seamă, aspectele degradării vieții bucureștene, câinii vagabonzi, cerșetorii, gropile, gunoaiele, întunericul și toate celelalte, îl revoltau distrugerile și nepăsarea față de ele, dar nu le punea, ca alții, pe seama unor metehne eterne ale locului („dâmbovițene“), ci
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ales cu doamna Aduța, căreia i-ar recomanda să-și ia niște chiloți cu pulă să stea mereu cu ceva tare înăuntru. Stă pe calorifer și își privește haremul. Mascul dominant. Din cauza unora ca ăsta expresia „fii bărbat“ m-a indispus întotdeauna. V-am mai spus, e normal să ne probăm aici virilitatea. Ne-am blegit în așa hal încât interpretăm orice gest ceva mai energic al cuiva ca pe o dovadă de violență, o agresiune. Ei, de fapt, agresivii ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca să nu-l apuce melalcoolia. Dacă nu venea aici, se ducea la o cârciumă la el acolo, la Bomboana, pe unde-și face veacul. - Am auzit că aveți probleme pe la facultate. Într-adevăr, aveam cu un idiot care m-a indispus, Manole. Un asistent în stil hip-hop, care vorbește doare cu „așea“, „chestie“, „OK“. A fost la Oxford, cel puțin așa pretinde el, „așea“ pretinde el, dar niciodată nu am avut o părere prea bună despre ăștia cu studii în străinătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
după Începerea Liturghiei vînzoleala s-a mai domolit, pe la ora 1 am putut să vin În biserică și să mă umplu, nevrednicul de mine, de Slava lui Dumnezeu prin Sfânta Împărtășanie. 26 decembrie 2012 Ascultarea de la pangar Începe să mă indispună și nu atât pentru că sunt nevoit să stau În frig, ci mai ales pentru că nu particip decât fragmentar la slujbe. Să sper că această situație ține doar de marile sărbători și că În celelalte zile prezența mea să fie mai
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
din 2012. Am o stare ciudată, ce oscilează Între somnolență și nemulțumire, datorată probabil oboselii, dar mai ales faptului că În ultimele zile m-am trezit În cursul nopții, ba la 2, ba la 3, așa că peste zi am fost indispus. Iar dacă ieri noapte trezirea s-a produs instantaneu, astănoapte m-a sculat pe la 3,20 un uruit de apă, de am crezut că este inundație pe la etaj. Ducându-mă la baie să verific, am constatat că, alături, părintele Gherman
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
era beat și iritat fiindcă nu fusese invitat la petrecere, așa că a Început să profereze insulte și să facă scandal, pînă s-a găsit cineva să-i tragă un pumn În față și o mamă de bătaie. Episodul ne-a indispus un pic, fiindcă bietul om, deși era homosexual și foarte plicticos, fusese foarte drăguț cu noi și ne dăduse, fiecăruia, cîte 10 soli, ceea ce ne-a adus totalul la 479 al meu, respectiv 163,5 al lui Alberto. Miercuri ploua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fiindcă prin părțile acelea țînțarii erau cu adevărat puși pe rele. După un somn zdravăn, Alberto, care preferă carnea de pește celei de pui, a descoperit că două dintre cîrligele cu nadă se făcuseră nevăzute peste noapte, ceea ce l-a indispus și mai rău. Cum În apropiere se găsea o casă, ne-am decis să aflăm cît mai e pînă la Leticia. CÎnd proprietarul casei ne-a spus, Într-o portugheză familiară, că Leticia era la șapte ore În amonte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
manevră pentru a ieși din situația penibilă și pentru a face să scadă tensiunea. Eu însumi, de altfel, nu știam prea bine în acea clipă dacă „aveam dreptate“ sau dacă eram ridicol și nelalocul meu... știam doar că eram foarte indispus și că simțeam teribil nevoia să plec chiar din prima clipă. Am rezistat acestui impuls, dar în silă și cu eforturi dintre cele mai penibile, pentru a nu „dramatiza“ lucru rile (știi că detest „dramatismul“), pentru a fi „rezo nabil
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cameră. Nu ne rămânea decât să încercăm la Poiană. Obosiți și enervați, am pornit-o pe jos pe vechiul drum al Scheilor ce urca spre Postăvaru... Norocul nostru a fost că și această zi se nimerise deosebit de frumoasă. Incidentul ne indispusese însă și oricum era sfârșit de vacanță, sfârșitul Jocului... O existență cu totul nouă mă aștepta, cu grijile și cu preocupările ei necunoscute, despre care însă nu îndrăzneam să vorbesc cu Mihai, dat fiind că el nu vedea cu ochi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fir de nisip strecurat în încuietoarea cufărului blindat de la subsol, plasat la nivelul minus patru, sub pavajul plin de pete de ulei, călcat de roți de Mercedes, Audi și Jaguar. Toată viața, după ce m-am trezit din somn, am fost indispus, arțăgos, fără chef de viață. Ca și cum somnul nu și-ar fi realizat efectul său reparator, trezirea aruncându-mă prea brusc într-o realitate pe care sunt obligat să o suport fără voia mea. Îmi amintesc cu nostalgie de bunicul din partea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
primul răspuns pe care l-am primit, spontan a fost: c'est un pays pauvre (e o țară săracă). Parcă niciodată conștiința faptului că aparțin unei țări cu adevărat sărace nu a fost mai puternică. Trist episod, care m-a indispus pentru toată ziua. Doar o percheziție corporală făcută de Poliție, în plină stradă, degeaba, doar pentru că ai un facies balcanic (așa cum mi s-a întâmplat acum doi ani de zile, în orașul vechi, în zona intens frecventată de turiști), mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aproape rău, mă comport ca un spectator în fața bucuriei de a trăi a altora. Eternul și complet inutilul ritual al schimbului de numere de telefon sau de adrese e-mail, notate în grabă pe bucățele de hârtie uitate prin buzunare, mă indispune. Ce rămâne însă ? Imensul regret al despărțirii de unii oameni cu care știu sigur că m-aș fi înțeles foarte bine dacă am fi locuit împreună, lucrat împreună etc. Persoane pe care știi că nu le vei mai vedea niciodată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu aveam încredere în mine. Lipsa asta de încredere în mine mă bântuie și astăzi. Nu am curaj să-mi citesc traducerile apărute, adică realizarea vieții mele, de teamă să nu găsesc în ele exprimări și soluții care să mă indispună și să-mi clatine și mai tare încrederea în mine. Nu mă iubesc tocmai din pricina com plexelor și susceptibilităților mele, precum și a nevoii avide de confirmări din afară. Orgoliu am cât cuprinde, dar e vulnerabil și se lasă foarte ușor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mine, îmi va fi tot mai rău și voi muri aici”. Așa a fost. La prânz - controlându-mi mereu limba, jucând-o între măsele și cerul gurii, nu, nu era umflată, nu era un cancer - n-am putut mânca nimic, indispunându-mi tovarășii, aducându-mi aminte că tata, când nu voiam să mă ating de furculiță și cuțit, îmi cerea să mă ridic de la masă. Criticul îmi diagnostică sobru că sufăr de anorexie, auzeam prima oară termenul și l-am întrebat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cum abuzăm, să nu ne reclame cineva. Ea și tata folosesc în camera lor doar veioza, iar când își ascultă la tranzistor Vocea Americii, o sting nu știu de ce și pe asta. Restricțiile la căldură, lumină și apă caldă ne indispun. Tomi, obișnuit de la naștere cu baia zilnică, fără de care nu poate adormi, pretinde să-i umplu cada cu apă încălzită în găleți, pe aragaz. Când sunt prea obosită și vreau să sar peste corvoada cărării găleților în bucătăria din baie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
zugrumat vechea Universitate cu fațada-i sobră așa de interesantă... Trecutul nu ne inspiră nici admirație, nici iubire, nici respect. Parcă ne-ar fi rușine de el. Sau am fi geloși. Sau ne-ar supăra, ne-ar contraria, ne-ar indispune... Ciudat lucru! Toate acestea le spun nu numai despre Iași. Ceva mai departe, e Biserica Dancu, veche mânăstire din secolul al șaisprezecelea, despre care mărturisește Miron Costin în Cronica sa. Și biserica aceasta va dispărea curând. Ea va fi dărâmată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fost palat domnesc, cu fațada așa de atrăgătoare în sobrietatea ei? Pentru a amenaja interiorul sălilor câtorva teatre secundare (Sidoli și Elizabeta) nu s-a putut oare găsi alt mod de decorațiune, de cât cel format din lucrurile oribile, care indispun pe orice om de puțin gust, care le privește? În afară de Palatul Justiției, operă în adevăr prețioasă pentru timpurile de față, datorită regretatului arhitect Berindei, de palatul Fundației Ferdinand și de prea puține case particulare, nimic din tot ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
împreună. În ultimele luni se dedică cu seriozitate vindecării sale. Ceruse sfatul unor medici faimoși și era necesar să se dedice consecvent unui tratament mai amplu. Carlina îl trata cu meticulozitate și nu-i adresa nici un cuvânt care să-l indispună. Oferea permanent o atmosferă agreabilă și protectoare. Încerca mereu să-i rispească îndoielile cu privire la sănătatea lui. Ea știa cel mai bine că acum, sănătatea lui era crucială și răbdarea ei era pusă la grea încercare. Toți suntem uneori îndreptățiți să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bântuia de ceva vreme, cum că ar fi uitat-o Nicky. Își scutură capul involuntar ridicânduși bărbia mai sus, vrând cu tot dinadinsul să se debaraseze de astfel de gânduri negre care o torturau de ceva vreme. Aceste stări o indispuneau total. Cu cât reflecta mai mult asupra supărării ei, cu atât se simțea ca un milog într-o situație dificilă. Se gândi să îl viziteze, să îl caute acolo unde este. Începu să vorbească cu ea însăși: - Încă nu știu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
privire aruncată pe forumurile de discuții ale ziarelor chiar și în cazul Mungiu este edificatoare pentru a înțelege o dată pentru totdeauna că românul e greu de mulțumit : el s-a născut supărat, trăiește cârcotind și nu moare până nu-i indispune și pe alții... Revenind, ce se întâmplă totuși atât de exaltant în cinematograful românesc ? Este vorba numai despre o (nouă) generație sătulă până-n gât de clișee, ce are în comun nu o platformă teoretică (precum Noul Val francez), ci o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]