KorAP: Find »[drukola/base=individualism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...86 >

2,142 matches

Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722

casa profesorului universitar să-i repare țeava, crede că el nu a ajuns professor universitar pentru că a fost ghinionist și nu pentru că nu l-a dus mintea. Referindu-se la o lume normală la cap și încercând să vizalizeze rolul individualismului și interesului în reglarea proceselor economice, Adam Smith spunea că măcelarul, brutarul sau berarul nu ne dau produsele lor din dragoste față de noi, consumatorii, ci pentru că aceasta este singura soluție pentru a-și satisface propriile interese. Este un adevăr profund

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
în continuă schimbare, avem nevoie de flexibilitatea pe care numai imperfecțiunea o poate oferi"331. Trăim sub semnul unei dualități pe care numai lumea capitalistă, liberă o poate fructifica în mod eficace în favoarea devenirii umane. Tentația ,,punerii la treabă" a individualismului și a egoismului, adică a ,,răului" din om este una irezistibilă. Suntem mai întâi ființe egoiste pentru că un copil are întotdeauna tendința de a strânge la piept jucăria și de a o ascunde de ceilalți copii. Ulterior, prin efort și

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
bun care nu va fi cumpărat, adică recunoscut de către consumator. De aceea, în procesul de evaluare și de determinare a valorii economice, percepția consumatorului este una esențială, care poate confirma sau infirma produsul respectiv. Egoismul este pus la treabă și individualismul nu mai macină, ci construiește. Marele avantaj al capitalismului în raport cu orice alt tip de organizare socială este acela că pune ,,răul", egoismul la treabă în folosul omului. Toate activitățile zilnice sunt de fapt o sumă de egoisme puse în slujba

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
Persia existența naturală dispare făcând loc spiritului liber grecesc. Separația de natură s-a produs și ca urmare apare necesitatea progresului: Necesitatea progresului s-a manifestat pe această cale, spiritul s-a deschis și el trebuie să se desăvârșească"4. Individualismul și personalitatea umană, ca și cetățenia omului nu vor fi decât manifestări exterioare, forme de existență materială ale principiului liber 5. Odată cu Grecia apare Omul, insul care gândește liber și se manifestă ca atare în lume. Grecia inaugurează persoana care

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
continuu, evaluează și evoluează în continuu. Marea lecție pe care ne-o oferă Grecia Antică este aceea a căutării dincolo de spațiul propriu geografic și a contactului cu celălalt. Grecia este foarte importantă în analiza noastră pentru că aici își are originea individualismul 60. Se întâmplă asta atât în teorie, prin gânditorii lor, dar și în practică, prin modul în care grecii își construiesc societatea și lumea culturală. Mai mult, importanța Greciei este amplificată de modul decisiv în care a influențat Roma Antică

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
vor face decât să imite modelul roman. Capitalismul modern nu va fi decât o prelungire a capitalismului roman, la alte dimensiuni și cu alte rezultate, dar plecând de la aceleași principii și mod de a fi. Este vorba aici despre libertăți, individualism, lege, instituții, folosința banului, expansiunea militară și comercială. ,,(...) cetățeanul este un soldat ce poate fi mobilizat, un contribuabil, un alegător, eventual un candidat pentru anumite sarcini"147. Lumea construită de romani este o lume a individului, care trece prin individ

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
și occidentalism, deși va fi la rândul său o sinteză nouă, o lume nouă, va păstra în bagajul său genetic informația trecută, specifică lumii romane și elene, informație legată de talentul ingineresc și raționalitatea romanilor, sau aspirația spre libertate și individualism a lumii elene. Dezbaterea despre Bizanț trebuie înțeleasă în acest cadru, al unui model clasic de civilizație nouă, cu părinți, cu o moștenire bogată și aleasă. Devenirea socială este o devenire prin moștenire și prin vecinătate. În același timp trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-i permite să aibă și o altă viață decât aceea în afara lui Dumnezeu. Este tocmai încrederea care ne face pe noi creștinii, azi, să ne întrebăm în fiecare clipă dacă acțiunile în acord cu lumea Cezarului și cu egoismul și individualismul nostru nu supără cumva pe Dumnezeu. Este o grijă a fiecărei clipe, aceea de a pune în acord destinul nostru de ființe umane cu credința în Dumnezeu. Cu toate acestea ,,drumul Europei către revoluția științifică și Iluminism nu a fost

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
unei ființe umane tot mai complexe. Nu imediat, dar nici foarte târziu, omul occidental își va cere drepturile și libertățile, conștient de unicitatea sa ca ființă îndumnezeită pe suprafața pământului. Epoca bancnotei și capitalismul, în general, vor încununa și exacerba individualismul ca atitudine și mod de a fi al omului. Lumea monedei de hârtie și capitalismul vor elimina multe dintre fricile ancestrale ale conștientului uman. Omul modern, occidental, este un om rațional în sensul atribuit de Descartes: Bunul-simț este lucrul cel

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
înseamnă și spiritul apartenenței umane la toate aceste activități și gesturi. Capitalismul înseamnă chiar și vocație 60. Nu toate societățile pot să spere la performanță și viteză în dezvoltare, pentru că nu toate popoarele au ceea ce înseamnă vocația asocierii, a îmbinării individualismului cu asocierea în favoarea unor ținte precise de dezvoltare. Capitalismul înseamnă reguli și morală la care nu se ajunge prin simpla aplicare a unei asemenea rețete. Țesătura de tip social este extrem de importantă în susținerea performanțelor economice. Acesta este secolul expansiunii

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
speranța că va putea înșela în vreun fel statutul său de ființă al cărei rol pare să fie dat ca unul redus, trecător de la natură. Omul occidental nu se împacă cu această situație și din această cauză putem discuta despre individualism, despre persoană și nu în ultimul rând despre cetățean, dacă vom ține cont de dimensiunea politică a individului uman. Individualismul occidental 246 nu trebuie, însă, confundat cu egoismul pentru că omul occidental nu este o ființă izolată ci o ființă destinată

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
unul redus, trecător de la natură. Omul occidental nu se împacă cu această situație și din această cauză putem discuta despre individualism, despre persoană și nu în ultimul rând despre cetățean, dacă vom ține cont de dimensiunea politică a individului uman. Individualismul occidental 246 nu trebuie, însă, confundat cu egoismul pentru că omul occidental nu este o ființă izolată ci o ființă destinată cooperării. Omul occidental își cere dreptul la existență liberă și asumată, fiind decis să meargă până la capăt în experimentul propriu

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
să devenim ceea ce suntem. Exercițiul moral este până la urmă unul de echilibru interior și sănătate fizică și psihică. Oricât am fugii de oameni, considerându-i răi de la natură, revenim de fiecare dată în mijlocul lor obosiți și înstrăinați de prea mult individualism și egoism. Bunătatea ne apare ca singura alegere în legătură directă cu sănătatea noastră fizică și mentală. Ne căutăm cu disperare echilibrul și sănătatea respectând norme și legi care aparent nu ar conta foarte mult. Pentru că despre asta este vorba

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
la tot ceea ce înseamnă umanitate. Socialismul a fost antiuman și ne-natural, măcinat profund de o criză economică ascunsă. A fost o lume amorală, în care statul era totul și hotăra pentru tot. Socialismul nu putea amputa personalitatea umană și individualismul ca mod de acțiune și comportament personal și social. Dincolo de aceste considerente criza economiei socialiste putem spune că se caracterizează prin: existența inflației de penurie; șocuri repetate ale ofertei în sensul scăderii acesteia; șocuri permanente ale cererii în sensul creșterii

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
nu este acela care este consecvent cu sine însuși, ci acel care n-a ieșit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat întotdeauna clopotul turmei"78. Așa se face că am creat un cerc vicios, în care opinia și individualismul sănătos, creator de inițiativă, și care poate sparge barierele sunt rapid și grav pedepsite. Ne pândim unii pe alții în speranța că "va face o greșeală", după care urmează reclamația, ancheta, condamnarea și în sfârșit executarea celui "vinovat". Nu există

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
devenire prin mișcare și lumea socială la fel. Una dintre întrebările fundamentale legate de capitalism este aceea dacă acest mod de organizare poate fi moral 41 și care sunt dimensiunile capitalismului moral. Poate fi morală o lume a interesului și individualismului? În ce ar consta această morală? Vom începe răspunsurile cu ultima dintre aceste întrebări. Morala omului liber constă în respectul legii și a normei, în respectul față de ceilalți. A fi moral în capitalism 42, presupune să respecți legile și oamenii

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
cu ultima dintre aceste întrebări. Morala omului liber constă în respectul legii și a normei, în respectul față de ceilalți. A fi moral în capitalism 42, presupune să respecți legile și oamenii. Numai așa libertatea nu se transformă în haos și individualismul nu se transformă în egoism. Haosul și egoismul nu caracterizează o societate capitalistă. Există țări în care aceste lucruri se întâmplă și state în care lumea rămâne profund morală. Și în funcție de poziția în fața moralei, capitalismele lumii în care trăim sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
întâmplă și state în care lumea rămâne profund morală. Și în funcție de poziția în fața moralei, capitalismele lumii în care trăim sunt unele sărace și altele bogate. Morala capitalistă nu înseamnă generozitate și altruism ci înseamnă respect față de cel de lângă noi. Lumea individualismului, dacă nu este morală atunci nu există. Dacă acțiunea economică nu este dublată de virtute și reținere atunci ea poate dăuna celorlalți. Interesul propriu nu poate fi urmărit până acolo unde dăunează interesului comun. Există o linie de demarcație extrem de

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
au nevoie să cumpere, le vând acele lucruri iar pe bani". Platon, Republica, Editura Teora, București, 1998, vol. I, p. 223. 229 Tommaso Campanella, Cetatea soarelui, Editura Științifică, București, 1959, p. 58. 230 Pascal Bruckner vorbește despre fața urâtă a individualismului: ,,Lumea modernă și-a pierdut sufletul (...). Iată venită așadar vremea individului suveran, fremătător și nerăbdător, căruia piața îi dă permisiunea să acționeze după cum îl taie capul, îi flatează până și cele mai mici înclinații. Astăzi în occident, el nu este

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
mici înclinații. Astăzi în occident, el nu este amenințat decât de propria lui trufie, să-și impună limite la poftele cele mai exorbitante...". Mizeria prosperității, Editura Trei, București, 2002, p. 116. 231 Alexandr Zinoviev ne contrazice puțin lărgind dezbaterea despre individualism: ,,De pe vremea lui Adam Smith își trage obârșia tradiția de a lega această calitate originară și universală a omului - ghidarea lui după interesele personale - de proprietatea privată și de afacerile particulare, de a vedea în ea un fel de temei

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
existenței...". Prelegeri de filozofie a istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, p. 19. 241 L.V. Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011, p. 98. 242 Mises arată: ,,Filosofia socială individualistă din epoca iluminismului intelectual a lichidat conflictul dintre individualism și colectivism. Se numește individualistă pentru că cea dintâi misiune a ei a fost să deschidă drumul pentru filosofia socială care a urmat, demonstrând falsitatea ideilor colectivismului dominant. Conflictul de scopuri în jurul căruia gravita disputa (individualism-colectivism n.n.) nu există ca atare

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
putem spune că viața ocupă întreg spațiul disponibil. Aceste date locale determină intensitatea presiunii pe care viața o exercită în toate direcțiile". Georges Bataille, Partea blestemată, Editura Institutul European, Iași, 1994, pp. 31-32. 246 Hayek face o demarcație clară între individualism și egoism:,,Civilizația industrială este mai presus de orice o civilizație individualistă. Individualismul are astăzi o faimă proastă și termenul a ajuns să fie asociat cu egocentrismul și egoismul. Individualismul pe care-l opunem însă socialismului și tuturor celorlalte forme

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
presiunii pe care viața o exercită în toate direcțiile". Georges Bataille, Partea blestemată, Editura Institutul European, Iași, 1994, pp. 31-32. 246 Hayek face o demarcație clară între individualism și egoism:,,Civilizația industrială este mai presus de orice o civilizație individualistă. Individualismul are astăzi o faimă proastă și termenul a ajuns să fie asociat cu egocentrismul și egoismul. Individualismul pe care-l opunem însă socialismului și tuturor celorlalte forme de colectivism nu are neapărat legătură cu egoismul". Drumul către servitute, Editura Humanitas

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
1994, pp. 31-32. 246 Hayek face o demarcație clară între individualism și egoism:,,Civilizația industrială este mai presus de orice o civilizație individualistă. Individualismul are astăzi o faimă proastă și termenul a ajuns să fie asociat cu egocentrismul și egoismul. Individualismul pe care-l opunem însă socialismului și tuturor celorlalte forme de colectivism nu are neapărat legătură cu egoismul". Drumul către servitute, Editura Humanitas, București, 1997, p. 27. 247 Friedrich Hayek, Constituția libertății, Editura Institutul European, Iași, 1998, p. 64. 248

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
vechi". Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale, Editura Humanitas, București, 2002, p. 17. 77 Subscriem părerii lui Fukuyama conform căreia tendințele individualiste reprezintă cea mai mare problemă a societăților contemporane. Tendința democrațiilor liberale contemporane de a deveni victimele individualismului excesiv reprezintă poate punctul lor cel mai slab pe termen lung și se observă mai ales la cea mai individualistă democrație - SUA". Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale, Editura Humanitas, București, 2002, p. 19. 78 Constantin Rădulescu-Motru, "Psihologia

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]