3,661 matches
-
lipsește elementele viziunii noi în materie, nu ne lipsesc modalități delicate de expresie. Cu ceea ce avem ne putem manifesta independenți în marele cor al celorlalte națiuni. Trecând la diferitele individualități ale poeziei contemporane românești, trebuie să încep, fără îndoială, de la individualitatea cea mai proeminentă - de la Octavian Goga. (O. Goga - actualmente ministru afacerilor interne al României). El constituie un punct de referință între vechea și noua poezie românească. Lirica lui este națională în cea mai bună accepțiune a cuvântului Goga a avut
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
întrupare, de la naștere până la moarte; și că, în realitate, moartea este cea care impulsionează un proces - l-aș numi - de „trezire". - Te referi la un fenomen general? în această stare de adormire s-ar afla colectivități imense? Sunt exceptate anume individualități? - Trezirea despre care vorbim se poate obține și „în carne" , „în trup" , „în creier". Dar la foarte puține persoane și în urma unui efort foarte mare de auto-dominare a instinctelor, cele care sunt dobândite prin naștere. Sunt instinctele care ne țin
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
a fost indicată în document, la primirea lor spre transport. Dacă mărfurile de masă omogene ce se transporta în cisterne, deavalma sau în vrac cu diferite documente de transport, de la un singur expeditor, pe adresa unui singur destinatar, își pierd individualitatea în cadrul procesului de transport (la transbordarea de pe apă pe calea ferată sau invers, la transbordarea din vagoane de pe liniile cu ecartament îngust în vagoane de pe liniile cu ecartament normal sau invers etc.), pierderea naturală se calculează pe baza greutății totale
HOTĂRÎRE nr. 941 din 25 iulie 1959 privind unele măsuri referitoare la circulaţia mărfurilor între organizaţiile socialiste, în scopul asigurării integrităţii mărfurilor la expediţie, tranSport şi destinaţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106187_a_107516]
-
acestei rezecții privilegiază, surprinzător, factorul uman. (Motiv suplimentar pentru a lua cum grano salis perspectiva rigorist stilistică anunțată.) Pe urmele lui Michel Zink (din La subjectivité littéraire), Mihai Zamfir postulează ca esențială condiția „existenței unor scrieri care să poarte pecetea individualității autorului” (p. 10). În virtutea acestui imperativ, destui dintre autorii considerați până mai ieri reprezentativi decad în postură de simpli colportori. Mesajul acestora făcea în mod flagrant abstracție de propria conștiință (și nu doar auctorială). Alături de sus pomenita axiomă, Mihai Zamfir
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
cumva nedrept ca ardeleanul Budai-Deleanu să fie relegat? (Cu atât mai mult cu cât, atunci când îi aduce numele în discuție, Mihai Zamfir îi recunoaște acestuia talentul ieșit din comun.) Sigur că epopeea lui Budai-Deleanu nu punea numaidecât în pagină o individualitate, așa încât postura de părinte găsit al poeziei românești să-i poată reveni lui. Dar, dintr-un simplu amănunt factice, cum e acela de a se fi născut prea devreme, să piardă până și poziția a doua? Iată că da. De
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
mai importantă pe care a dat-o pînă acum literatura română.” (p. 72) În genere, Eugen Simion acceptă toate observațiile lui Călinescu (Creangă nu are sentimentul naturii, nu are fler psihologic, nu are orizont religios), dar se îndepărtează în privința negării individualității. Potrivit lui Eugen Simion, individualitatea lui Creangă stă în stilul inimitabil (ceremonia spunerii) și în conturul inconfundabil al eroului Amintirilor: „Ar fi, desigur, o naivitate din partea noastră să credem că tot ceea ce Creangă povestește în Amintiri i s-a întîmplat, întocmai
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
a dat-o pînă acum literatura română.” (p. 72) În genere, Eugen Simion acceptă toate observațiile lui Călinescu (Creangă nu are sentimentul naturii, nu are fler psihologic, nu are orizont religios), dar se îndepărtează în privința negării individualității. Potrivit lui Eugen Simion, individualitatea lui Creangă stă în stilul inimitabil (ceremonia spunerii) și în conturul inconfundabil al eroului Amintirilor: „Ar fi, desigur, o naivitate din partea noastră să credem că tot ceea ce Creangă povestește în Amintiri i s-a întîmplat, întocmai, copilului din Humulești și
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
Facultatea de Arte și Design din Timișoara și e drept să-i legăm, nu atât de tradiția instaurată aici, cât mai ales de înclinația școlii timișorene spre cercetarea unor modalități de exprimare pe cât de diverse, pe atât de tranșante în favoarea individualității. Au expus, deci, Adriana Lucaciu, decanul facultății, Doina Mihăilescu, șefa Secției de Restaurare, Alexandru Jakabhazi, profesor la Secția Arte Decorative, precum și colegul lor, conferențiar Dacian Andoni. Filiala artiștilor plastici vâlceni are această inițiativă la puțin timp după excepționalul salon din
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
sau, mai bine zis, s-a divizat într-o suită de poeți imaginari, un grup de alter ego, în care a încarnat, probabil, aspirații inhibate, visuri reprimate. Sunt așazișii heteronimi. Creații pur mentale, cărora poetul le-a conferit biografii și individualități total diferite și care semnează cu numele lor o bună parte din opera lui Pessoa. Povestea fantastică, fantasmagorică a lui Leo Șerban e structurată pe două paliere care interferează continuu. Evenimentul de bază constă într-o întâlnire între cei doi
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
capătă astfel o turnură autoreflexivă evidentă, oglindind mai degrabă propriile sale structuri și mecanisme textuale și într-o mult mai redusă măsură avatarurile realului. În același timp, Mircea Horia Simionescu diversifică modul de abordare a substanței epice, conferind o certă individualitate celor patru cărți ce alcătuiesc ansamblul său epic. Titlul tetralogiei, cu aluzia sa la compozițiile lui Bach, sugerează metoda asumată de autor, o metodă ce reunește ingeniozitatea și cumpătarea, frenezia invenției și echilibrul metodic. Chiar dacă fiecare volum al tetralogiei are
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
celor patru cărți ce alcătuiesc ansamblul său epic. Titlul tetralogiei, cu aluzia sa la compozițiile lui Bach, sugerează metoda asumată de autor, o metodă ce reunește ingeniozitatea și cumpătarea, frenezia invenției și echilibrul metodic. Chiar dacă fiecare volum al tetralogiei are individualitatea sa, conformația sa distinctă, totuși, poate fi evidențiată și armonia ansamblului, sfericitatea construcției narative, setul de teme și variațiuni ce alcătuiesc substanța operei, o substanță livrescă, evident, hrănită din experiențe ale lecturii, din cărți, din aromele bibliotecii. Echilibrul între clasicitatea
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
lume, despre idealurile sale, le oferă satisfacții muzicale și bucurii, unele dintre acestea mărunte bijuterii sonore, altele ridicându-se la nivelul unor veritabile profesiuni de credință. O importantă doză de orgoliu - nu de vanitate ! - animă acest act temerar. Este afirmarea individualității conștiente de valoarea propriei creativități. O făcuse și Paganini mai înainte; exhibiționismul său virtuoz era susținut de o imaginație ieșită din comun, de un uimitor simț melodic cu totul propriu muzicii italiene în general. Aidoma romanticilor, Liszt vorbește ca un
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
multe idei; dar o idee vine cu pregnanța și fascinația ei). Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător. Nu prea văd cum ar putea supraviețui cineva în critică fără o asemenea „individualitate” (ca să nu zic pregnanță, căci atunci un Perpessicius ar fi victimă nevinovată). Nici „metoda” n-ar trebui să oprime - sau reprime - libertatea investigativă și interpretativă; dar, dacă o mai face, eu n-aș da vina pe „metodă”. Vinovatul e dincolo de
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
jazz Fiona Monbet, chitaristulbas Eugen Tegu, bateristul Tudy Zaharescu, maestrul de cor Iosif Ion Prunner au făcut dovada unui indubitabil profesionalism. Grupul alămurilor a avut de lucru. Au făcut-o cu entusiasm. Cu rare excepții, e o partidă formată din individualități de elită profesională. Dar, regretabil, pachetul alămurilor nu dispune de cultura cântului în ansamblu. Caz rar, Filarmonica a dedicat un întreg concert pesonalității unui compozitor originar din România! E un început bun. Nu pot să nu mă întreb când anume
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
nou", preconizat de comuniști ca o diabolică mutație a umanității, "omul-carcasă", "omul-masă", spre a face uz de termenii lui Ortega y Gasset, care avea în vedere proiectul extremei drepte, similar celui al extremei stîngi, poartă o uniformă morală ce suprimă individualitatea, simțul valorilor, impulsul creator. Operația prin care ia naștere acest hibrid e spălarea creierului cu furtunul sloganelor, mancurtizarea. Interdicțiile de tot felul, izolaționismul, transparența vieții private devin adjuvantele unei inginerii sociale la capătul căreia stă robotizarea dusă la perfecțiune, ca
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
care l-au finalizat indică ce fenomen complex este spiritualitatea și că mai multe zone ale creierului sunt responsabile de trăirile religioase. Potrivit oamenilor de știință, deși o cercetare anterioară susținea că lobul drept este responsabil de sentimentul nostru de individualitate și de separare de restul lumii, nu există numai un singur "punct al lui Dumnezeu", ci toți lobii creierului lucrează la generarea experiențelor spirituale. "Am gasit o bază neuropsihologica pentru spiritualitate, însă aceasta nu este izolată la o sigură zona
Știință și spiritualitate: ”Punctul lui Dumnezeu”, descoperit pe creierul uman () [Corola-journal/Journalistic/66903_a_68228]
-
sau altora, puțini, există un efect copleșitor. Al omului și artistului în relație cu eu-l propriu și cu ceilalți. Există sentimentul artistului cu prorpiul drum și cu drumul pe care îl parcurge cu ceilalți. Teatrul este și singurătate, și individualitate, dar și "celălalt", "ceilalți". Este iubire și respect față de arta ta și a celorlalți, în același timp. Ciulei a experimentat, a solidificat, a încercat tot ce s-a putut. Cu Pădurea spînzuraților a luat premiu la Cannes la începutul anilor
Un ctitor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6600_a_7925]
-
timp și superior mediului; a doua însușire singură nu-l constituie ca atare. Acuma, această fire deosebită, care se cheamă artist, formează o societate nouă prin acțiunea sa, o societate asemănătoare cu dânsul singur. El e un sâmbure în jurul căruia individualități răzlețe din acele corpuri sociale ca și din al său se adună pentru a face un corp nou." (subl. aut.) 6). În același articol, redactat concomitent cu acela despre Creangă, teoria hennéquiană îi pare înrudită, dacă nu cumva sugerată de
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
concept care apare frecvent în film este cel de „popor". Aproape la tot pasul el îți izbește auzul, trezind o emoție de neînțeles: „our people", „my people"... Ce mai înseamnă „poporul meu" pentru românul multiplicat în circa 22 milioane de individualități egoiste? Nimic. Cel mult un termen desuet, rătăcit în acest început de secol XXI, în care cuvântul de ordine, în spațiul românesc, este atotputernicul „Eu". A spune astăzi „poporul meu" înseamnă a-ți aplica singur, de bunăvoie, eticheta de naționalist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
sonată a lui Vinteuil. Au făcut bine sau rău Gide sau Proust? Maurice Merleau-Ponty și în special Gilles Deleuze au căutat sensurile filosofice în opera lui Proust (Proust et les signes) precizând că literatura nu copiază realitatea, dar explorează modurile individualității concrete și propune noi maniere de a simți lumea în devenire A făcut rău sau bine Proust că l-a inspirat pe Gilles Deleuze în analiza lui? În ultimul timp m-a preocupat muzica de jazz. Pentru că nu știu să
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
greutate în compoziția coregrafică, fiecare fiind o personalitate care se pune în valoare pe sine. Și toți interpreții mei de acum sunt astfel de personalități, toți sunt soliști și prim-balerini ai Operei Naționale București, dar mai mult decât atât, individualități distincte, fiecare intrând în țesătura mea coregrafică cu propria originalitate." Pe muzică sugestivă, dansatorii creează o anumită stare, configurația figurilor de balet remarcându-se printr-o plastică de mare frumusețe. Potrivit concepției coregrafului, baletul său devine o parabolă a condiției
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
zumzetul destinului. Cum să nu tragem cu ochiul, din nou, spre Hegel, care găsește sursa măreției și a puterii în materia magmatică a vinei? - „Un mare om vrea să fie vinovat, ia asupra lui marele conflict; astfel a făcut Christos, individualitatea lui s-a sfărâmat, a căzut jertfă, dar fapta lui a rămas produsă tocmai prin el”. În supremul dar al Lui Iisus - individualitatea căruia nu s-a sfărâmat nici o fracțiune de secundă - noi vedem, dincolo de sacrificiu, dovada fără pată, încununarea
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
vinei? - „Un mare om vrea să fie vinovat, ia asupra lui marele conflict; astfel a făcut Christos, individualitatea lui s-a sfărâmat, a căzut jertfă, dar fapta lui a rămas produsă tocmai prin el”. În supremul dar al Lui Iisus - individualitatea căruia nu s-a sfărâmat nici o fracțiune de secundă - noi vedem, dincolo de sacrificiu, dovada fără pată, încununarea desăvârșită a învățămintelor Sale. Revenind la prințul nostru, e limpede că el recurge, din ce în ce mai frecvent, la autocalomnii. Amușină umilința, făcând o baie în
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
sunt, toate, focalizări asupra unor episoade însemnate în context, însă insuficient cunoscute și discutate. La fel ca în cărțile anterioare, reconstituirea exactă a cenușiului perioadei nu impietează asupra gestului aproape instinctiv de a detecta micile oaze de expresivitate și de individualitate, ridicate la rang de simbol. „Tăcutul semn de întrebare” ce rezumă destinul Hortensiei sau „bocetul șoptit al conștiinței” invocat aproape neverosimil de Tudor Arghezi într-un context oficial sunt reținute ca mici tresăriri autoreflexive ale realismului socialist. De aici și
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
autoritățile. Din punctul meu de vedere, Crulic devine interesant în această a doua parte, abia acum el devine complicat, un resort intim, ascuns se declanșează în acest tânăr fără însușiri. Nimic din existența anterioară nu revendică pentru Crulic statutul unei individualități marcate, nicidecum cel al unui activist al drepturilor omului. Crulic este unul dintre acei anonimi fără chip a cărui voce se pierde în neant, povestea lui este povestea oricărui Everyman din Est, a unui băiat din Moldova plecat să caute
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]