KorAP: Find »[drukola/base=indolent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...23 >

563 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

se proclama agasat de demnități. Pentru Indolenta, un gagist de la Operă, Pomponescu sau regele Angliei ședeau pe același plan, poate cu o nuanță de interes mai acut profesional pentru cel dintâi. Nimeni nu se distingea în mod deosebit în ochii Indolentei, insensibilă la renume. Și cu toate astea, Indolenta avea instrucție, cunoștea autorii clasici. E de presupus că, dacă s-ar fi prezentat Lamartine în persoană, a cărui operă o analizase în școală, nu s-ar fi turburat. Nici muzica nu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
gagist de la Operă, Pomponescu sau regele Angliei ședeau pe același plan, poate cu o nuanță de interes mai acut profesional pentru cel dintâi. Nimeni nu se distingea în mod deosebit în ochii Indolentei, insensibilă la renume. Și cu toate astea, Indolenta avea instrucție, cunoștea autorii clasici. E de presupus că, dacă s-ar fi prezentat Lamartine în persoană, a cărui operă o analizase în școală, nu s-ar fi turburat. Nici muzica nu dădea vârtejuri Indolentei și, cu toate că prin educație făcea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
renume. Și cu toate astea, Indolenta avea instrucție, cunoștea autorii clasici. E de presupus că, dacă s-ar fi prezentat Lamartine în persoană, a cărui operă o analizase în școală, nu s-ar fi turburat. Nici muzica nu dădea vârtejuri Indolentei și, cu toate că prin educație făcea distincție între un compozitor bun și unul vulgar și avea instinct muzical, nu suferea pentru imaginile lui Mozart, Beethoven sau Chopin. Emoția ei era fizică, sub durata cântecului, când trupul intra într-o erecție musculară

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
bun și unul vulgar și avea instinct muzical, nu suferea pentru imaginile lui Mozart, Beethoven sau Chopin. Emoția ei era fizică, sub durata cântecului, când trupul intra într-o erecție musculară, care înnobila toată ființa. Momentele cele mai distinse ale Indolentei se ghiceau a fi tocmai cele mai riscate, convulsiunile erotice. După acest entuziasm secret, cădea ziua într-o apatie decentă și inexpresivă. Iui Pomponescu îi era frică de femeile petulante, de formulă instabilă și cu inițiativa brutală. Astfel, nu se

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ziua într-o apatie decentă și inexpresivă. Iui Pomponescu îi era frică de femeile petulante, de formulă instabilă și cu inițiativa brutală. Astfel, nu se adapta deplin decât femeilor care îl conduceau politicos sau celor care se lăsau conduse docil. Indolenta avea numai calmul, nu era însă nici stăpână, nici sclavă. Conflictul dintre Ioanide și ea se repeta cu Pomponescu într-o variantă surdă. Ioanide dorea să fie ocolit discret de femeie în clipele lui de abstracțiune, Pomponescu G. Călinescu simțea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Pomponescu G. Călinescu simțea nevoia de a sta în fața unei oglinzi. Ministrul anchetă în repetate rânduri pe Smărăndăchioaia prin raport la Ioana. . - Crezi că e satisfăcută de mine? Ce spune, cum mă vede?Zadarnic se strădui Smărăndăchioaia să smulgă de la Indolenta elementele unui portret al lui Pomponescu, aceea nu-și compusese o asemenea imagine. Într-o zi, la ceai, Pomponescu avu gust de dialog filozofic. . - Îmbătrânim, zise el zărindu-și în oglindă un fir alb înmustața insuficient tușinată. - Ești foarte bine

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
unui portret al lui Pomponescu, aceea nu-și compusese o asemenea imagine. Într-o zi, la ceai, Pomponescu avu gust de dialog filozofic. . - Îmbătrânim, zise el zărindu-și în oglindă un fir alb înmustața insuficient tușinată. - Ești foarte bine, declară Indolenta, de unde-ți vin astfelde idei? Pomponescu se bucură o clipă, crezând că a trezit în Ioana instinctul portretistic. Dar Ioana nu perseveră. . - Bine, ce înseamnă bine? continuă meditația ministrul.Ne menținem, e adevărat, câtăva vreme. Timpul însă trece, azi sunt

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ne gîndim! Ne neurastenizăm. Pomponescu luă o figură cu umor indignată și spuse important, rărind silabele bombastic: . - Asta numești tu ne-u-ra-ste-nie? Asta se cheamă me-lan-co-lie! . - Ce deosebire este? . - Foarte mare! Neurastenia este o boală, melancolia esingura plăcere acordată vârstei noastre. . Indolenta nu pricepu seriozitatea filozofiei lui Pomponescu, iar Pomponescu însuși scăzu calitatea meditației prin satisfacția ce o simți proferând definiția. El era melancolic numai ca ministru; îndată ce cădea din minister, se tonifica, visând altă promovare. . - Pe urmă, exagerezi, adăugă Indolenta, fiindcă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
noastre. . Indolenta nu pricepu seriozitatea filozofiei lui Pomponescu, iar Pomponescu însuși scăzu calitatea meditației prin satisfacția ce o simți proferând definiția. El era melancolic numai ca ministru; îndată ce cădea din minister, se tonifica, visând altă promovare. . - Pe urmă, exagerezi, adăugă Indolenta, fiindcă femeileîmbătrînesc înaintea bărbaților. N-ai de ce să te plângi. . - E o iluzie. Femeile îmbătrînesc uneori fizicește. Însămai gravă decât toate e îmbătrînirea morală, de care sunt amenințați în particular bărbații. Femeile au copii, în care se simt retrăind. . - Ce

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
îmbătrînirea morală? Nu înțeleg. . - A nu mai crede în idee, a simți că s-a dus timpul visării fără a fi făcut o o-pe-ră! Pomponescu rărise iarăși, important, ultimul cuvânt. . - Ce, tu n-ai o operă?Ministrul deveni interesat. . . - Crezi? Indolenta însă nu făcu nici o destăinuire reconfortantă și lăsă toată răspunderea celuilalt. - Tu știi mai bine decât oricine! - Părerea noastră! oftă Pomponescu. Numai atât n-ajunge!În tinereță am făcut poezii pe care le declamam cu glas tare prin odaie, crezîndu-le

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
sale, la gesturi violente și vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu toate acestea compania lui nu-i era displăcută și Pomponescu uza față de arhitect de cea mai distinsă colegialitate. Antipatia față de Ioanide se făcu acută prin incidentul Indolenta, când Pomponescu se simți jignit în demnitatea lui virilă. Ar fi reacționat energic dacă ar fi avut vreun pretext exterior. Căci Pomponescu, constrâns de educația lui, ținea cu orice chip să pară personal elegant și senin. Afacerea bazilicii turnă o

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Pomponescu, într-un mod mai grav, deoarece pe cel din urmă lumea nu și-l putea închipui decât puternic. Pomponescu n-avea fizionomia nepăsătoare a lui Ioanide, chipul fiindu-i melancolic și sfidător. Se vedea că se resemnează cu dispreț. Indolenta repeta toate gesturile ei de intimitate încetinite, ca și conștientă de inutilitatea lor. Se purta ca o consolatoare trimisă din oficiu la un condamnat la moarte. Acest lucru plictisi pe Pomponescu, mai ales că Ioana făcea goluri enorme în vorbirea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
vorbirea ei, și așa de G. Călinescu altfel sobră, sugerând o preocupare apăsătoare. În privința asta era mult mai normal interiorul familial al lui Pomponescu, unde cele două Pomponești nu abdicaseră o clipă de la pretențiile lor. Spre a umple lacunele orale, Indolenta ședea în fața pianului și, întocmind câteva acorduri, își acompania niște solfegieri vocale de fantezie, intonând când mai stins, când mai tempestos, ceea ce i se păru lui Pomponescu, doritor de conversație, foarte inoportun. Chiar și când intra în vorbă, Indolenta se

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
orale, Indolenta ședea în fața pianului și, întocmind câteva acorduri, își acompania niște solfegieri vocale de fantezie, intonând când mai stins, când mai tempestos, ceea ce i se păru lui Pomponescu, doritor de conversație, foarte inoportun. Chiar și când intra în vorbă, Indolenta se arăta urmărită de o idee fixă, aceea de a ști dacă în noile împrejurări se va putea menține la Operă și prin cine. . - Stăm cu foarte mare grijă, zicea întrerupîndu-șivocalizările; se zvonește că vor primeni personalul Operei. . - Ce-are

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
aceea de a ști dacă în noile împrejurări se va putea menține la Operă și prin cine. . - Stăm cu foarte mare grijă, zicea întrerupîndu-șivocalizările; se zvonește că vor primeni personalul Operei. . - Ce-are de a face Opera cu politica? răspundeaPomponescu. Indolenta nu luă în considerație îndată opinia lui Pomponescu, ci gâlgâi o frază de exercițiu. Abia după ce o învîrti de câteva ori făcu o pauză. - Așa se spune, cu toate astea. După un alt debit de sonuri, Indolenta puse o chestiune

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cu politica? răspundeaPomponescu. Indolenta nu luă în considerație îndată opinia lui Pomponescu, ci gâlgâi o frază de exercițiu. Abia după ce o învîrti de câteva ori făcu o pauză. - Așa se spune, cu toate astea. După un alt debit de sonuri, Indolenta puse o chestiune precisă, ce-i ședea, se vede, mai demult pe suflet. . - Cunoști pe Munteanu? . - Cine e ăsta? . - Nu știu, el se ocupă cu tot ce privește manifestarea de artă. . - O fi Munteanu, șoferul lui Gaittany, identifică ironic Pomponescu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-i ședea, se vede, mai demult pe suflet. . - Cunoști pe Munteanu? . - Cine e ăsta? . - Nu știu, el se ocupă cu tot ce privește manifestarea de artă. . - O fi Munteanu, șoferul lui Gaittany, identifică ironic Pomponescu. - Așa ceva. E foarte tare. Și Indolenta emise o gamăfurtunoasă, răscolind totodată cu degetele dinții pianului. Apoi se opri. N-ai putea să intervii la el? Pomponescu surâse cu amărăciune. . - Nu am nici o relație cu acest domn, dar te poți adresalui Gaittany. - Este o idee, recunoscu Indolenta

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Indolenta emise o gamăfurtunoasă, răscolind totodată cu degetele dinții pianului. Apoi se opri. N-ai putea să intervii la el? Pomponescu surâse cu amărăciune. . - Nu am nici o relație cu acest domn, dar te poți adresalui Gaittany. - Este o idee, recunoscu Indolenta. Așa am să fac. Mai târziu, Ioana dădu drumul unei alte judecăți ce stătuse mocnită în creierul său. - Ce carieră a făcut Gavrilcea ăsta, un necunoscut până mai ieri! Ex-ministrul ridică din umeri. . - E foarte puternic, protecția lui contează. Cred

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
mie executarea ei. Parcă îl cunoșteai pe Gavrilcea... . - L-am asistat odată ca martor într-un proces. Nu mai am raporturi cu el. . - Atunci cine îl cunoaște de aproape? . - Cred că tot Gaittany. . - Bine zici! Din această conversație rezulta că Indolenta nu hrănea nici o repulsie pentru Munteanu și Gavrilcea, admirând fără rezerve pe deținătorii puterii efective. Ca și Gaittany, avea cultul reușitei practice în viață, motiv care o făcea să se încline fără examen critic în fața învingătorului. Indolenta, care era foarte

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
conversație rezulta că Indolenta nu hrănea nici o repulsie pentru Munteanu și Gavrilcea, admirând fără rezerve pe deținătorii puterii efective. Ca și Gaittany, avea cultul reușitei practice în viață, motiv care o făcea să se încline fără examen critic în fața învingătorului. Indolenta, care era foarte amatoare de muzica lui Puccini, nu i-ar fi dat acestuia personal, presupunând că ar fi înviat și s-ar fi prezentat în fața ei, nici o importanță atâta vreme cât se afla de față directorul Operei. Autoritatea administrativă fascina pe

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
care era foarte amatoare de muzica lui Puccini, nu i-ar fi dat acestuia personal, presupunând că ar fi înviat și s-ar fi prezentat în fața ei, nici o importanță atâta vreme cât se afla de față directorul Operei. Autoritatea administrativă fascina pe Indolenta, și Pomponescu nu-și făcea iluzii: o cucerise pe Ioana ca ministeriabil. Pomponescu, făcând aceste reflecții secrete, își aduse aminte de o întîmplare caracteristică. Fiind ministru, participase la sărbătorirea unui mare intelectual român, care își depășise vârsta activității reale, având

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
nu pricepeau ce căutase în sală, la o astfel de vârstă. În situația aceasta se afla acum și Pomponescu, călcat în picioare de oameni năvălind spre puternicii zilei, cu toate că numele lui gol mai inspira respect retrospectiv. Asta nu înseamnă că Indolenta, femeie foarte binecrescută, dădea cumva a înțelege lui Pomponescu că-l socotea diminuat. Impresia ieșea indirect din marea considerație pe care o concedia oamenilor noi. Starea ei de spirit se exprimă exact în această condoleanță: - Nu trebuie să fii indispus

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-l socotea diminuat. Impresia ieșea indirect din marea considerație pe care o concedia oamenilor noi. Starea ei de spirit se exprimă exact în această condoleanță: - Nu trebuie să fii indispus. Vei mai fi ministru. De aci Pomponescu înțelese că pentru Indolenta faptul de a nu mai fi ministru era dureros. Ex-ministrul ar fi voit ca Indolenta să-i vorbească astfel: "Ce bine-mi pare că ai demisionat! Pentru un om politic, ministeriatul e o pierdere de vreme birocratică, ce nu sporește

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Starea ei de spirit se exprimă exact în această condoleanță: - Nu trebuie să fii indispus. Vei mai fi ministru. De aci Pomponescu înțelese că pentru Indolenta faptul de a nu mai fi ministru era dureros. Ex-ministrul ar fi voit ca Indolenta să-i vorbească astfel: "Ce bine-mi pare că ai demisionat! Pentru un om politic, ministeriatul e o pierdere de vreme birocratică, ce nu sporește cu nimic reputația lui. Cei mai mari bărbați de stat au fost aceia care au

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-mi pare că ai demisionat! Pentru un om politic, ministeriatul e o pierdere de vreme birocratică, ce nu sporește cu nimic reputația lui. Cei mai mari bărbați de stat au fost aceia care au refuzat intrarea în minister." Din contra, Indolenta zicea așa: - Gavrilcea! Am auzit că vine prim-ministru, de pe acumînvîrtește toate. Ce noroc pe el, ce carieră fulgerătoare! Dar de Gaittany ce zici? Inteligent om! Mereu în picioare, oricând el e tot așa de tare. Barem acum e mînă-n

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]