416 matches
-
de la dezvoltarea agrară la dezvoltarea industrială. Învățămintele majore desprinse atunci au fost că dezorganizarea socială indusă de creșterea urbană prin afluxul masiv de migranți rurali și imigranți străini care nu aveau în comun decât sărăcia nu era indicatorul unei decadențe ineluctabile, ci o etapă necesară a progresului civilizației industriale și urbane. Aceasta cerea creșterea populației orașelor. Străini unii altora, anonimi și mobili, locuitorii marilor așezări trebuiau să învețe să trăiască împreună grație asimilării codurilor de conduită ale mediului urban: rezerva, distanța
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tehnocratice, această politică a dezvoltat o viziune funcționalistă a democrației, în care autoritatea științelor urbane, economice și sociale părea să absoarbă divergențele de interese dintre diferiții actori urbani. Astăzi, dezorganizarea ilustrată de incivilitățile și violențele urbane nu mai este etapa ineluctabilă, ci aceea tranzitorie a unui proces de dezorganizare/reorganizare inerent creșterii urbane comandate de industrializare. Ea pare imputabilă și impactului mondializării și preponderenței unui nou mod de dezvoltare, informațional, asupra vechiului mod de dezvoltare, industrial. Recompunerea spațială a activităților economice
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
observă astfel, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu proiectul de construire a metroului parizian, angajarea unei reflecții și a unei acțiuni comparabile cu un veritabil efort de planificare urbană. Urbanizarea încetează să mai fie considerată drept un dezastru ineluctabil, presupunându-se că poate fi stăpânită, pentru a deveni un instrument al ameliorării condițiilor de viață ale locuitorilor. Acest calificativ de planificare urbană, în schimb, nu se aplică decât cu foarte mare greutate operei imense a lui Haussmann, aceasta neglijând
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
înfățișează în linii mari; tot ceea ce dădea mai înainte valoare vieții dispare din conștiință. Încercările de a gîndi mai bine la ceea ce s-a întîmplat, ori de a-i găsi mijloace pentru a-i preveni consecințele sînt împiedicate de înțelegerea ineluctabilului. Sentimentul organic al vieții, întreaga mea stare capătă amprenta încetinirii, a deprimării. Nu se mai poate ivi nici un gînd care să nu aibă legătură cu ceea ce s-a întîmplat. Treaba din ziua respectivă e făcută silit, fără vreo participare interioară
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
anilor ’50, când forțele britanice purtaseră un război murdar secret și brutal Împotriva revoltelor Mau-Mau din Kenya), coloniștii europeni au acceptat inevitabilul și au plecat În liniște. În 1968, guvernul laburist al lui Harold Wilson a tras concluzia finală și ineluctabilă a evenimentelor din noiembrie 1956 și a anunțat că forțele britanice vor fi de acum Înainte permanent retrase din diferitele baze, porturi, antrepozite, porturi de alimentare cu combustibil și alte stabilimente din epoca imperială pe care țara le menținuse la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o „a treia cale” Între comunism și capitalism. Dar nu fiindcă analiza lor economică ar fi fost tehnic defectuoasă. Adevărata lor eroare consta În interpretarea greșită a sistemului În care trăiau. Pentru conducerea comunistă, nu economia conta, ci politica. Implicația ineluctabilă a teoriilor reformiste era că autoritatea centrală a partidului-stat va trebui temperată pentru ca viața economică normală să-și reia cursul. În fața acestei alegeri, partidele-stat comuniste optau invariabil pentru anormalitate economică. Între timp Însă, regimurile erau interesate mai ales de stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în cazul impresionismului, prin descompunerea obiectului în componente ale luminii, dizolvându-i contururile. În cazul simboliștilor, nu atât diviziunea culorii sau efectele de lumină contează, cât faptul că pictura devine expresia unei état d'âme, a unor stări intraductibile, insondabile, ineluctabile; în plus, simbolismul este o artă a simbolurilor incarnate. Simbolismul s-ar cantona altfel sub aspect formal în imprecis, pe când decadentismul urmează o logică narativă, pornind de la nivelul reprezentării realiste, prin a distruge ordinea compoziției în fragmente independente. Recuperarea unității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expus la expoziția Tinerimii artistice din 1914. Trăsăturile artistului sunt puternic reliefate, fruntea surplombează o privire scrutătoare, un titanism al compoziției care nu derivă din dimensiunile, ci din forța imprimată de expresivitatea chipului conlucrează cu sugestia melancolică, cu un tragism ineluctabil, aliaj care conferă nota simbolistă. Fritz Storck realizează câteva sculpturi ale unor figuri emblematice pentru istoria culturii europene, asociate geniului. Este vorba despre Johan Wolfgang Goethe (ronde-bosse în bronz, 65 x 43 x 4,5 cm, semnat și datat pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tensiunea dintre principiul plăcerii și pulsiunile tanatice, care configurau un erotism contrariant, deviant, morbid. Formalismului decorativist, sau ceea ce John Reed definește ca Stil decadent, Paciurea îi opune un formalism ontologic. Sorin Alexandrescu focalizează ceea ce el numește emergența formei, efortul generic, ineluctabil al materiei de a prinde formă, cu mențiunea că acest tip de formalism trecut de teoreticianul român prin grila psihanalizei freudiene, marchează, mai degrabă, o fază finală a simbolismului european, ilustrată elocvent și de Brâncuși, în trecerea sa către arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mal (1856) îi conferă o demnitate estetică și care s-a impus în locul langorii verlainiene. Spleenul este decadent, reveria este romantică, devenind simbolistă, între cei doi poli, pe portativul sensibilității simboliste, se desfășoară o multitudine de stări cu infinitezimalele lor ineluctabile. Desprins din contextul poeziei lui Baudelaire, termenul se nuanțează primind și o întrebuințare mondenă, ca formă superioară de reflexivitate, de complexitate sufletească. Există, prin urmare, și un registru soft, în continuitatea romantismului, al reveriei ușoare, al stărilor tranziente, puse adesea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca în cazul tabloului Fată cu maramă albă, (ulei pe pânză, 0,455 x 0,555 cm, cota 7688, tez. 923 semnat în partea dreaptă jos, cu galben: Kimon/ Loghi) Chipul fetei cu maramă albă are un fel de tragism ineluctabil, pe care pictorul îl amplifică printr-un contrast elocvent cu fundalul. Avem aceeași relație artificială cu peisajul, peisaj de câmpie, întunecat, greu, dens. Acest prim plan se detașază pe fundalul unui cer de un albastru foarte închis, sumbru, care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Femeia parcă privește într-un gol nebulos, pare desprinsă din peisaj sau inserată în el într-un mod artificial. Această femeie de la țară insertul personajului într-o lume rurală este pur aleator -, are o noblețe tragică a trăsăturilor, o tristețe ineluctabilă. Tabloul degajă acest efect de încremenire în acest alb care gipsează personajul și îi conferă ceva statuar, culorile sunt vâscoase, dense. Chipul pare prins în rama acestei marame ca într-o mască. Și Loghi urmărește un spectru larg al stărilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
opiacee pentru care întreg romanul constituie un libret. Însă înainte de toate, simbolismul asociază muzica poeziei într-un nou registru de sensibilitate, care nu mai reclamă sonoritățile incantatorii ale recitării care se adresau rimei și ritmului, ci o muzicalitate interioară, subtilă, ineluctabilă, care asociază într-un efect nou, sinestezic, și celelalte simțuri, în special văzul. În proiectul de copertă pentru volumul de poezii al lui Al. Bogdan-Pitești, Sensations intimes, apar trei femei cu gesticulația senzuală tipică a femeilor Jugendstil. Una dintre ele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diferite suporturi materiale ca artefacte pretabile la investigația empirică. Pe de altă parte, centrarea atât de strânsă pe empiric nu incapacitează teoretic studiile fundamentate pe metoda analizei documentelor. Orientarea esențialmente empirică a studiilor elaborate pe această bază metodologică nu condamnă ineluctabil la un empirism trivial capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
coordonatele ontologice ale sufletului românesc, imprimându-se implacabil pe fiecare expresie a culturii autohtone. Națiunea etnică este inescapabilă. Născut în marele organism al neamului de sânge pătruns de cheagul conștiinței unității de destin istoric care este națiunea, individul va muri ineluctabil în matca neamului său care i-a dat viață. "Cum cineva nu poate sări peste umbra lui, de asemenea, nu va putea ieși din sfera influențelor trupești și sufletești ale neamului din care s-a născut. Iar dacă cineva se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conținutul semantic al noțiunii de "bun cetățean" se repercutează și asupra identității sociale a indivizilor, care este supusă unei masive revizuiri. Cetățenia activă, angajamentul civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială promovate de noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică transnațională a Uniunii Europene favorizează un simț identitar postnațional, dizolvând relația ombilicală care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]