3,598 matches
-
să-și pună amprenta, transformând-o într-o locuință caldă și primitoare. Dar, Victor a avut grijă să o scoată din această stare, cu un sărut. Un sărut lung, pasional, altfel decât săruturile de până acum, iar ea, a rămas inertă în brațele lui.A simțit că plutește, că cineva o scapă de hainele care, la un moment dat deveniseră incomode,că o căldură plăcută îi invada trupul și creierul, că devenise o bucată de lut, lut cald, pe care un
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
s-a dat între cei ce aveau Două săbii de foc ce urmau să mă taie. Nu știam de ce eu? De ce, ei mă doreau Altă Ana zidită-ntr-un cer...nu-n odaie... Mă zbăteam într-un trup osândit și inert Tremurând la răceala din coasă... De ce azi? mă-ntrebam căutand să mă iert Că o clip-am uitat să respir, că nu-mi pasă!? S-au privit ca doi corbi ce doreau să mă-nghită, Ca doi lupi ce-ar
OSÂNDA MACULUI ROȘU de ANA PODARU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382944_a_384273]
-
căzut, și topit Așa scurt e timpul cât tu m-ai iubit... Aș vrea să mă-ntorc, dar nu se mai poate În sufletul tău, eu sunt prea departe Iar inima-ți bate, din piept zici că sare Am trupul inert, dar totuși mă doare... Păcat... dar trăirea pe care o simți Nu-i pentru mine; pe altul alinți Nectarul iubirii n-am când să-l mai beau Amorul ce-l simt, cu mine îl iau O clipă a fost... o
O CLIPĂ... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383031_a_384360]
-
dezlegare Să poți să-mi stai alături și să mă strângi de mână, Să mă-nvelești când tremur cu vestă ta de lâna. Nu plânge maica scumpă, eu te-am văzut prin ceață De pe un rug prea rece, cu trup inert, de gheață, Erai la dreapta Maicii ce m-a luat în brațe Când am uitat de mine în gură morții hoate Nu plânge maica scumpă că nu te poți întoarce, Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce, Nu plânge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
mică dezlegareSă poți să-mi stai alături și să mă strângi de mână,Să mă-nvelești când tremur cu vestă ta de lână.Nu plânge maica scumpă, eu te-am văzut prin ceațăDe pe un rug prea rece, cu trup inert, de gheață,Erai la dreapta Maicii ce m-a luat în brațeCând am uitat de mine în gură morții hoațeNu plânge maica scumpă că nu te poți întoarce,Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce,Nu plânge că făptura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
s-a dat între cei ce aveau Două săbii de foc ce urmau să mă taie. Nu știam de ce eu? De ce, ei mă doreau Altă Ana zidită-ntr-un cer...nu-n odaie... Mă zbăteam într-un trup osândit și inert Tremurând la răceală din coasă... De ce azi? mă-ntrebam căutând să mă iert ... Citește mai mult Osânda Macului roșuAna PodaruPatru oameni au stat la căpătâiul meu,Adunați pe altarul unde eram jertfita,Doi mă priveau...se-ntrebau dacă-s eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
considerat lupta politică drept un joc între politicieni, scopul principal nefiind propășirea țării și bunăstarea cetățenilor, ci ocuparea funcțiilor care le permiteau îmbogățirea rapidă prin corupție și abuz de putere. Dar mulțimea de alegători ce era pentru ei? O masă inertă de naivi, care trebuia mințită, înșelată cu promisiuni și manipulată cu aruncarea vinei pe adversarii politici. De aici afirmația lui Ponta: „Mă pot bate cu orice adversar politic, dar nu cu mulțimea”. Așa s-a creat acea falie dintre interesele
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
Acasa > Poezie > Credinta > EU AM NĂDEJDE Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Captiv într-o țară străină, Mă-ndrept spre un mâine incert, Transform înserarea-n lumină, Dar trupu-i aproape inert, Mă zbat ca să trec de vâltoare, Abisul pândește rânjind, În luptă, chiar zâmbetul doare, Dar drumul spre cer urc zâmbind, Mă mustru-n a mea slăbiciune, S-alerg nu mai pot chiar de vreau, Dar fac tot ce pot pentru
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
internaționale obținem rezultate tot mai slabe. Deseori și în general adolescenții și tinerii noștri sunt etichetați ca rebeli, tocilari, docili, depersonalizați sau imbecil de mândri că părinții lor le-au luat meditații la trei materii din clasa a treia. Reflectăm inerți. Ne trec prin gând cuvinte. Invidie, ignoranță, manipulare electorală, inconsistența statului de drept, lașitate, politizarea instituțiilor și în jur de 2,5% din PIB. Parcă nici nu am observat că un bărbat, prof univ dr Mircea Miclea de la UBB Cluj
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93492_a_94784]
-
ci impozitul inerent publicării; merita să riști chiar o internare de durată. Acum nu știi cum să mai scapi... Electroșocuri. E. se împotrivește. Unul din infirmieri îi aplică, de fiecare dată, un pumn perfect în plex. ............................................................................................... Insulinoterapie; comă hipoglicemică standard. Inert, bale, ochi de sticlă. A reacționat de abia la al șaptelea stimul dureros; imediat, convulsii. ............................................................................................... Mărit numărul ședințelor-electroșoc. Prin cap îi trec 160 de volți. Înăuntru, cutremur de gradul opt. Optzeci. De fiecare dată, călușul protector e aproape retezat. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
au grăbit să-mi dezvăluie tot. Să fim serioși, strategia racolării și a similării pentru cauza Centrului Își urma impasibilă cursul pe deasupra capului meu care ba sta să explodeze sub presiunea neliniștii, ba intra În ralantiuri funcționale vecine cu nepăsarea inertă a omului părăsit de speranță. Între cele două stări de agregare interioară se plasau momentele tulburi În care mintea mi-o lua razna către tărâmurile normale lăsate dincolo de bariera arierantă a zidurilor subteranei. Imaginam prostește aceeași scenă cu distribuții schimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
grevă. Nu Într-una japoneză, ci Într-o grevă generală și totală, din care tânărul Toshiro Fujimori nu izbutise să-l scoată cu nici un preț și prin nici o metodă. Îl izbise de nenumărate ori de palmă, În speranța că miniangrenajul inert se va Îndura s-o reia din loc, Îi mișcase În fel și chip limbile, Îi Întorsese la maximum arcul (era un ceas mecanic) - pauză! Câteva zile Îl mai ținuse totuși la mână, cu nădejdea că poate-poate... iar când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mare. Îmi iau cartea cu voluptate amînată, iar senzația aceea excitantă că Îl trădez, că Îmi fur partea de plăcere În absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i inertă, cu privirea Încremenită de uimire, cu buzele Încleștate, mute. După zece minute de luptă surdă, iese un cuvînt gîtuit În silabe, ca primii stropi care picură din cișmea după ce apa a fost Închisă. Nu a trecut nici anul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă, dau linoleumului un aer stenic de primenire. Siluete cunoscute se strecoară sfios, aproape imponderabile, prin conglomeratul acela de materie inertă, exact ca atunci, a doua zi după cutremur. Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai ros, fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu mai sînt În stare să iau pensula În mînă. Toate pînzele alea care-mi căptușesc pereții mă sufocă. Simt tot mai acut senzația inutilității, luxul gratuit al artei Într-un coteț În care trebuie să faci curățenie. Am devenit inert, incapabil de a mai spune ceva, mi-am pierdut Încrederea În mine. Nici un artist nu este atît de vanitos, atît de Îndrăgostit de opera lui ca să nu se Îndoiască dacă vreme de ani de zile primește numai refuzuri. Vezi, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar viespia nu știe că moare cînd Înțeapă?“ „Ba da, dar se apără.“ Mătur resturile acelea minuscule, se formează o grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un punct ce se desprinde aproape invizibil din masa de puncte inerte. Recunosc viața după mișcare. Ar trebui să-i respect șansa, dar strivesc iar și iar, pînă netezesc totul. Ce Înspăimîntat este acest picior cînd devine el Însuși destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i simt mîna În mîna mea, nu-i aud rîsul, nu-mi lipesc fața de adîncitura moale a cefei ei, nu are miros. Nu trăiește. Nu respiră. Nu mănîncă. Nu plînge. Nu urinează. E fetița care am fost - Ficțiunea. Rece. Inertă. E doar clișeul unei vieți păstrat Într-un seif al creierului. Între aceste două imagini În care mă recunosc sînt eu. Între un viitor care aparține vieții și un trecut care nu mai aparține nimănui. Dar pot eu vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-un spațiu prielnic, cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se ascund asemenea condamnatului neatins de glonte după ce plutonul de execuție se Îndepărtează. Măști de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii. Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-a lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai puțin, stătea lîngă buncărul de descărcare, unde compresoarele de aer zăceau inerte; nici o presiune de nicăieri, nici o violență care să te trezească, doar dinții mărunți ai pietrișului scrîșnind Încet În carnea lui. Un ronțăit cu care se obișnuise, un ronțăit familiar și aproape confortabil. Poate visa. Dar nu, nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să scoată vreun sunet, sparte și uscate cu sânge închegat pe ele. Vântul vuia din ce în ce mai tare, așa că m-am apropiat de fața ei ca să o aud și ea a spus “Frank“, respirația i s-a oprit și ea a rămas inertă în brațele mele. Noaptea aceea mi-am petrecut-o în camera cu trenul. Vântul a urlat și a șuierat și a zguduit casa și mie îmi era frică. Mama era moartă dincolo cu o pătură pe ea. Era frig în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
știu de ce, dar în această fugă a mea în urma lui, pe scări, era ceva îngrozitor de jignitor, ceva înjositor și rușinos. Jos, lângă intrare, pe Stein îl aștepta un echipaj, iar el se despărțea de mine indiferent, întinzându-mi o mână inertă și retrăgându-și-o imediat pentru a urca în trăsură și a pleca. Mi-amintesc cum i-am cerut odată niște bani împrumut, o sumă neînsemnată, câteva ruble. Fără un cuvânt, Stein a scos dintr-un buzunar lateral, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
puterile. Nu în benă trebuia să urce, acolo nu ar fi fost protejat de bestie. Vasilică nu-l băgă însă în seamă. I se așeză în spate și îl lovi puternic cu patul pistolului în creștet. Mercenarul icni și căzu inert la pământ. Imediat ce se asi gură că bărbatul prăbușit la picioarele lui este inconștient, îl urcă în Toyota cu care acesta venise, după care trecu la volan. Cheile rămă seseră în contact. Porni repede motorul și întoarse mașina în loc, pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă stăpînul său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]