800 matches
-
Vineri făcând aluzie la modul în care va transforma pielea animalului în pânză de corabie. Apariția vasului salvator, Whitebird, la exact douăzeci și opt de ani de la data naufragiului (aceeași dată ca și în romanul lui Defoe), îi provoacă lui Robinson "hotărârea inexorabilă de-a lăsa Whitebird-ul să plece, iar el să rămână pe insulă cu Vineri", refuzând deci reintegrarea în societatea din care a plecat. El ia însă acestă decizie fără a ști că, de fapt, Vineri, emancipat și egocentric, se va
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
juste. Înainte de a se licenția în drept, Germani a lucrat în sistemul penitenciar fiind gardian (ne arată cu mândrie, în biroul său, un steguleț al Asociației agenților din penitenciare). S-a căsătorit cu o româncă și au un copil. Petrece inexorabil vacanțele în România iar zilele de lucru apărând cetățeni români care au probleme cu legea. " Ideea apariției partidului ne spune Germani a apărut în vara anului 2006, ca urmare a iminentei intrări a României în Uniunea Europeană, și se datorează inițiativei
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
intelectual nu este reprezentată niciodată de o închidere sau de un șovinism cultural, ci reprezintă întotdeauna deschiderea și confruntarea. O identitate fixă, rigidă (este consolatoare) ancorată în sprijinul a ceea ce este și a ceea ce a fost întotdeauna intră în mod inexorabil în conflict cu integrarea: care reprezintă cunoștința și înțelegerea unora cu ceilalți, și în același timp o fuziune între culturi diferite și în sfârșit iată un cuvânt cheie care ne sună politically (s)correct "contaminare" reciprocă. Dacă în Statele Unite de la
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
domnia lui Dioclețian (284-305), când încetaseră persecuțiile și se risipiseră temerile unui stat armat față de Biserica vremii; între timp apăruseră alte pricini care au răsturnat situația internă a Imperiului roman, din primele trei secole, în favoarea creștinismului. În timpul decăderii lente și inexorabile a Imperiului roman, Biserica și-a asumat treptat, cu sprijin imperial, conducerea religioasă, politică și civilă a popoarelor. Între secolele IV-VIII au apărut două probleme deosebite: apărarea împotriva barbarilor, care pătrundeau în Imperiu din toate părțile și păstrarea civilizației latine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armă eficientă în mâna lui Dumnezeu pentru a-l pedepsi pe cel păcătos și mai ales pe cel care persecută Biserica, după cum mărturisea Lactanțiu în Despre cum au murit persecutorii. Moartea violentă a persecutorului este răzbunarea lui Dumnezeu care coboară inexorabil din cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia dușmană, datorită greșelilor lor. Nici unul dintre persecutori nu a fost cruțat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în fața istoriei favorabile creștinismului. Revenirea la sfârșitul secolului IV în favoarea păgânismului era de neconceput după aproape o jumătate de veac de inițiative susținute în sprijinul creștinismului, prin legi și edicte imperiale. Păgânismul era în plină agonie, se reducea lent și inexorabil asemenea unui lan de grâu încercuit de incendiu copleșitor de pretutindeni. Prin erupția fanatismului său, Iulian spera într-o schimbare a părților, ignorând ideile aflate în comă care nu mai puteau reveni nicicând la viață, chiar și prin persecutarea celor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
altceva decât o suburbie îndepărtată. Apoi febra construcțiilor ajunge la Neuilly-sur-Seine, încurajată de avântul luat de afaceri în partea de vest a Parisului. În Paris, localizarea reședințelor bogate și cea a sediilor sociale ale firmelor de lux par a fi inexorabil legate. Colonizarea hotelurilor particulare ale nobilimii prin intermediul ministerelor, în suburbia Saint-Germain, a început imediat după Revoluție. Procesul s-a prelungit pe tot parcursul secolelor XIX și XX, odată cu invadarea, prin sectorul terțiar, al Grands Boulevards și apoi a Champs-Élysées și
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Miller-Verghi, București, Minerva, 1911, 120 p. Traducerea a fost folosită pentru punerea în scenă a piesei 1907 Șir Walter Raleigh (1861-1922) publică monografia Shakespeare (1904) în care, printre altele, respinge ideea că Shakespeare își supune personajele unui destin conștient și inexorabil. Cordelia, spre exemplu, este un personaj anume născocit pentru situația dată, așa că o discuție pornind de la un personaj spre intrigă ar însemna răsturnarea înlănțuirii care a existat în mintea poetului". 1909 Primul film american cu Regele Lear, comprimat la zece
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
urbană, care atribuie literaturii și artelor statutul de profesii liberale). În contradicție cu principiile limitativ-subiective ale genului memorialistic (niciodată exersat, în literatura noastră, ca formă specifică de "îndeletnicire literară", ci aproape numai în gama ocazional-minoră a lamentațiilor pe tema trecerii inexorabile și a pelerinajului la ruine), Memoriile criticului de la Sburătorul nu celebrează fuga de prezent și nu proclamă inutilitatea efortului individual, întoarcerea la primitivitate. Dimpotrivă, ca manifestare sui generis a culturii burgheze prin excelență, ele au fost compuse pentru a depune
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Rezumând cele prezentate mai sus, putem spune că poezia lirică (formă de creativitate în care temperamentul "moldovenesc" își găsește expresia sa cea mai potrivită) transfigurează realitatea și surprinde, cu ajutorul sugestiei, momentul genezic, auroral, ce anticipează totodată fenomenul devenirii, al "trecerii" inexorabile. Dar cum erotismul și creativitatea sunt fenomene interdependente, e limpede că poetul liric (Eminescu, în cazul de față) va fi sensibil mai mult la "sugestia erotismului" decât la ipostazele lui concrete și triviale. Nu întâmplător, înainte de a o săruta, Eminescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
structura melodramei are câțiva topoi recognoscibili: spațiul închis, în care pătrunde un personaj negativ sub masca prieteniei sau a curteniei; sărbătoarea întreruptă de intervenția personajului negativ; triumful temporar al răului; salvarea/fuga pe muchie de cuțit; căutarea; legământul tăcerii; termenele-limită inexorabile (moira din tragedie); recunoașterea erorii de către cei ce joacă rolul judecătorilor; apărarea publică a virtuții; figura copilului/generosului ca purtători ai puterilor providențiale; fascinația răului, ce derivă din faptul că amenințarea e personalizată, palpabilă etc. (vezi Peter Brooks, The Melodramatic
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un alt spațiu geografic. Scriitoarea oferă voit o variantă transparentă a faptelor, a portretelor, a vieții sociale, a manifestărilor culturale de care află sau la care participă. Cronicile au o anumită cruzime a sincerității ce uneori pare răutăcioasă, cu afirmații inexorabile, impetuoase. Această revoltă se naște tocmai din faptul că este un spirit original, care nu gândește în stereotipuri, nu adoptă gândirea grupului dacă nu i se potrivește sau nu o convinge. Monica Lovinescu se limitează uneori la a recenza cu ajutorul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
prim ministru, Aldo Moro, chiar înaintea investiturii de către Brigăzile Roșii, fiind găsit mort 55 de zile mai târziu. DCI a fost dominat din acel moment de Giulio Andreotti, însă " balena albă" cum mai era numit partidul și-a continuat drumul inexorabil spre o decădere morală de care era responsabil trioul Craxi-Andreotti-Forlani (CAF) în care primul era liderul socialist, iar ultimul era secretarul DCI. După ce partidul și-a pierdut electoratul, la alegerile din 1994 obținând doar 11%, operațiunea "Mâini Curate" începută în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
deplin. De multe ori, doream ca el să mă lase să lucrez singur pe textul german, pentru a-i prezenta o O VIAȚĂ DE EROU? 79 versiune pe care să o poată apoi comenta și revizui, dar el mă presa inexorabil; chiar dacă intervențiile lui erau uneori greșite și exasperante, se putea învăța ceva din acest demers și el transmitea o idee cu privire la preocuparea fanatică a lui Wittgenstein pentru exactitate și stil.“101 Brian McGuiness, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători contemporani
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nume unui obiect și natura intrinsecă a obiectului va prelua de îndată controlul complet și va determina folosirea corectă a numelui în situațiile ulterioare. Stabiliți un întreg limbaj în acest fel și structura grilei fundamentale vă va dicta în mod inexorabil structura generală a sistemului logic.“25 Fața mai vizibilă a Tractatus-ului ne poate face, prin urmare, să credem că lucrarea se sprijină pe o metafizică sui generis, deosebită atât de metafizica raționalistă precritică, cât și de metafizica experienței, elaborată de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
bea frumusețea și neființa..." Nimeni nu trece fără neliniște peste cumpăna apelor: Privește în jos! Privește-ndelung, dar să nu vorbim. S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul. Timpul preface cuvintele în "morminte"; acestea închizând anxietăți, tristeți, "suferințe", reamintesc inexorabil trecerea. O linie tonală oraculară imprimă unei meditații despre destin un aer solemn, de amvon: "Sub bolțile-acestea, sub sfintele,/ e bine, tu să știi, să vorbim mai puțin/ și mai rar. Să nu ne jucăm cu mormintele..." (Domnițele). Până și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adecvată La pietriș, la asfalt, la caldarâm, În Los Angeles, Buenos Aires, Râm, Vă puteți, mă rog, închipui Țările care au fost ori vor fi Străbătute de ilustrele roabe Cu personaje surâzătoare și hodoroabe (Aristotel, de pildă, Meister Eckart, Kant) Purtate inexorabil spre Levant Unde, precum toată lumea știe, Se construise o academie Din șindrilă, șipci, din paie, Pentru examenul de dăndănaie... Izbește aici o retorică a gratuitului, o anumită allegria, atitudine neaderentă imersiunilor în abisal. Fixat într-o atitudine superior-bonomă, perceptivul netemător
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un text esențial; dincolo de elanurile vârstei, dincolo de exaltări ori de "abur de vis", biograful ardent își descoperă un "suflet prea grav"; revărsărilor euforice li se alătură predicții mâhnitoare; pe ecranul discursului nu e loc pentru abandon; primează ideea de destin inexorabil. Paradoxul lui Labiș, ispitit de iluzia unui "ev aprins", era de a tânji, totodată, după natura primordială, cea caracteristică perechii Eminescu-Sadoveanu. Poetul perceptiv, senzorial, plasticizant era dublat de un fantezist exploziv, plăsmuitor liber pe un fond sentimental idealizant. Pădurea, tărâm
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
colecție "Unică". Un pod și o apă invită la fantazare: "Ce mai decor pentru doi oameni tineri Ce niciodată nu s-au atins!" Nici haos, nici coșmar, nici lamentații. Mitologia poetei exclude disimetriile; melancolia n-o paralizează. Urmând codul existențial inexorabil, viață și moarte se întrepătrund: "Din foc și din gheață-i făcută / Viața ta. Viață dublă". Într-un Ephemeris acționează consolator o filozofie multimilenară: Stau pe mal; lângă râu. Număr efemeride. Și libelule atât de elegant alcătuite. Cu ochi fascinanți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În sine-nghesuite, ca în stâni, Fără păstori cu bâte. Fără câini. Ci lupi amușinându-le pe urme. Iar pe deasupra, transhumând prin spații Împrăștiate, cu berbeci greoi Ce par să tragă timpul înapoi Cirezi cu mult mai mari de constelații. Morții inexorabile i se opune ciclic vegetalul triumfător, de unde aerul tare și parfum de pajiști, tentații și seve înviorătoare: "Dureri de cap, cu insmnii și greață (...) / Dar și din morți de vrei să te ridici, / Te culcă-n fân, acasă: doar țărâna
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de efecte de coloratură poetul se manifestă în linia lui unduitoare de totdeauna. III În al zecelea deceniu, o dată cu Poeme aristocrate (1991), cu Singurătatea colectivă (1996) ori cu Ruinele poemului, esențializarea intră într-o etapă de adâncire a sentimentului tragic inexorabil. Devenită mai răspicat un fel de filozofie în metafore (precedentul Blaga), poezia tinde spre absolut, dar cunoașterea indică o pierdere; unitatea Eului în derivă întârzie. Repliat asupră-și, meditativul își vorbește singur împresurat de Singurătatea colectivă, aceasta tot mai atroce
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fi evreu se rezumă la a te considera victimă a ne-evreilor. Nicio identitate individuală sau de grup nu poate rezista mult timp pe un asemenea soclu 28. Dacă admitem că genocidul este fundamentul și capătul istoriei evreilor, iudaismul este inexorabil sortit dispariției. "Holocaustomania", cum o numește Jacob Neusner, este pe cale să sărăcească viața spirituală evreiască. După război, Holocaustul ocupa puțin loc în viața evreilor americani, și la fel se întâmpla în Franța. Cartea marelui sociolog american Nathan Glazer, scrisă în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fizicalizării perspectivei, chiar din faza ei primară, când izvorul cunoașterii a stat sub spectrul mecanismului și, mai apoi, al organismului (Poincaré, 1986). Focalizarea metodologică și epistemologică în episoade odiseice ale cunoașterii, cu sensul de fixare cu lanțurile simplificării de catargul inexorabil al materialității, a rămas pentru Economie o constantă ce a încurajat pe fizicieni să ceară economiștilor să procedeze ca ei în călătoria pe marea cogniției. Cumva explicabil, fizicienii atrag atenția economiștilor (aș spune economicienilor) că au ales să se ocupe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de var acrilic alb nu ascundeau nici vechimea edificiului tricentenar și părăsit, nici stricăciunile produse de intemperii, eroziuni și salitra mării din preajmă. Într-un fel, era și o luptă cu timpul, al cărui caracter liniștit nu-i ascundea victoria inexorabilă. Deși nici măcar asta, conchidea Faulques cu un vechi fatalism profesional, căci văzuse ceva crăpături În viața lui, n-avea prea mare importanță. Durerea - un junghi ascuțit În coaste, deasupra șoldului drept - a sosit la fix, fără să se anunțe de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe care figurativul - personaje, enigme distilate În manifestări fizice - se potrivea perfect cu intensitatea sobră, și menținea totul Între limite naturale. Împiedica arbitrarietatea, urletul. Excesul. Dezmințea haosul aparent. Pe paleta mentală a lui Faulques, pictura avea greutatea unui cerc albastru, inexorabilul unei linii negre. Fiindcă - Olvido subliniase cândva această idee, deși cu siguranță era furată de la cineva - un măr putea fi mai teribil decât un Laokoon. Ori niște pantofi, adăugase mai târziu, pe când privea un bărbat care, cu cârjele sprijinite de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]