452 matches
-
profesorului dobândesc putere de convingere dacă sunt însoțite de o mimică adecvată, de gesturi expresive sau de tăceri oportune. Încercați să explicați conceptele cheie ale unei teme stând ca ,,o stană de piatră" cu mâinile la spate și o mimică inexpresivă. Descrieți ce simțiți, cât de mult influențează acest lucru transmiterea cunoștințelor și cum se exprimă gestual elevii. 2. Gesturile asigură reușita interacțiunii profesor-elev prin adăugarea unui plus de inteligibilitate, rapiditate și atractivitate comunicării didactice. Asociați următoarele categorii gestuale întâlnite în
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
locurile cele mai dureroase, dar fără a lăsa semne. Iar degetele exprimă singure gesturi, de regulă obscene, fără ca restul mîinilor să-și aducă vreo contribuție. Aduse în podul palmei, semnifică iminenta bătaie, pumnul strîns fiind expresia agresivității și furiei. Corpuri inexpresive, uniforme, se deplasează dintr-un loc în altul în incinta penitenciarului, într-un ritm impus parcă din afară, de o voință exterioară persoanelor aflate între ziduri. Mersul mărșăluit, cadențat și-a pierdut, în ultimii ani, din valoare, iar demilitarizarea l-
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Semnalizez dreapta, trag de volan și mă opresc în dreptul ușilor care se deschid singure. Înăuntru e cald și nu plouă. În spatele tejghelei e o femeie. Tânără. Blondă. Frumoasă. Poartă o uniformă care se chinuie în van s-o facă urâtă, inexpresivă, oarecare, gata de uitat. Ajung la tejghea, dar ușile se deschid din nou. Un tip mic de statură, brunet, agitat, vine repede lângă mine și-i întinde femeii o bancnotă. Mă atinge cu cotul, dar nu-și dă seama. Mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bună!" Apoi au închis. În acest tip de poeme Desperado poemul isteț e o distanță minimă între limbajul poeziei și al conversației, fiindcă poetul vrea de fapt să le identifice. Poemul de față folosește doar clișee conversaționale de cea mai inexpresivă speță. Poezia vine din suprapunerea acestor clișee peste intensitatea experienței. Emoția poetică crește și în final contrazice așteptările lectorului. Suspansul e tot intervalul cât se contruiește emoția. Finalul dezumflă așteptarea: "Operăm cu experiențe". Eroul poemului ca și lectorul aștepta o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ideal al melodiei acompaniate, a polifoniei, a unor sonorități speciale. În cadrul Sistemului I-IV, pianistul de la Secondo va cultiva o sonoritate discretă, niciodată strivită, dar clară, pentru că în genul cameral muzical, nimic nu este secundar; cea mai frumoasă melodie devine inexpresivă, dacă nu beneficiază de un acompaniament corespunzător, calitativ. Pianistul de la Primo este nevoit în anumite cazuri să execute textul muzical într-o sonoritate amplă cu un suflu larg, declamatoriu al frazei. Și tot în anumite cazuri cel de la Primo va
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
porte-a-faux», cu «loggii» și foișoare multiple, a fost aplicată și clădirilor de locuit cu mai multe niveluri. Efectul plastic obținut prezintă câteodată un oarecare interes prin pitorescul și modul de grupare a elementelor ... de cele mai multe ori Însă el este monoton, inexpresiv.― (Ionescu 1982: 572) Integrarea și evoluția modelului: „Pare că densitatea extremă determinând suprafețe libere minimale și o proximitate lalimită, a dus la concentrarea pe cea mai mică arie posibilă aunui maximum de filtre, care se Înlănțuiesc și se suprapun: balcoane
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
ca un balaur cu multe capete. Balaur zic, fiindcă acesta este cel mai cunoscut printre ființările cu mai multe capete. Mai zic balaur și pentru că el stă gata să te înghită dacă miroase că ești vulnerabil, slab, indecis, neautoritar, manipulabil, inexpresiv, plictisit, ezitant. Și când ea nu poate, clasa știe când tu nu poți. Și se răzbună. Și atunci tu trebuie să fii un bun comunicator în stare să urnească munții cei încremeniți din loc. - Ce știi să faci? Într-un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Când nu ești obișnuit să gândești pe cont propriu, când nu ai obișnuința de a formula propriile opinii, după ce tu însuți ai reflectat și după ce ai ascultat și alte voci mai avizate, preiei ca un burete o limbă de lemn inexpresivă ce trece pe buzele tuturor fără a spune nimic, decât că nu ai propria ta atitudine și că ai ales să fii umplut cu ce s-a nimerit. Este o infinită tristețe în școala românească dacă se rostogolesc astfel de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Frecându-se în mediile culturale semi internaționale, devine snob, superior, suficient și fals-protocolar. Este servil când ia un interviu unei personalități străine de mâna a treia. Rămâne, mai ales, viu preocupat de cultivarea relațiilor sale strict oficiale, participant decorativ și inexpresiv la tot felul de vizite și delegații, colocvii, congrese. Micul său lustru diplomatic nu-i poate totuși ascunde vidul disimulat în forme solemne. Și nici carierismul vătuit și birocratizarea până și a surâsurilor convenționale. Când un scriitor sau artist pătrunde
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
e acesta tocmai locul în care se ivește sufletul poemului, acel suflet mai limpede de unde izvorăște creativitatea pentru a se întruchipa în formă vie, în imagine grăitoare a materiei sculptate de spirit, așa "cum anticii deșteptau din ape clare și inexpresive statura indolentă a nimfei captive - figura ei umană, aproape soră, figura prin care explicau izvorul"?29 Din invizibilul de maximă interioritate al spațiului inimii izvorăște unda ce însuflețește rostirea poetică, revărsare a exprimabilului ce dă seama de începutul inexprimabil din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe care nu îl are în vedere. Nu îl are în față, așa cum ar avea obiecte ale lumii vizibile. Fața se întoarce în sine, în reversul celor pe care le răvășește, le străbate și le străvede. Fața nu e fațada inexpresivă care se dă în spectacol, în vizibilul exteriorității; ea nu se mai vede, nu e văzută - față a cui? pentru cine? - dar vede fără să fie. Căci, trecând prin lucruri, ea aproape că dispare, se șterge în nevăzutul distanței străbătute
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spun unde mergem, pentru că el a reținut propunerea mea din seara trecută și acum Ducipalul lui deapănă drumul spre ulița junimiștilor, cum am aflat de la Mișa că se cheamă Păcurarii. Chiar în capul străzii, pe stânga, ne întâmpină masiva și inexpresiva clădire a „Criminalului” (fosta pușcărieă. Peste drum este intrarea spre biserica Prapa Doamnă, care pleacă din poarta casei lui Petre Missir, prietenul apropiat al lui I.L.Caragiale. Se spune că, odată, conu Iancu i-ar fi trimis un răvaș lui
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cu capul întors, o ultimă privire în cameră. Conversația nu se reluă decât după o clipă, răgaz ca acest interludiu să se piardă în negurile universului. Îți spuneam așadar că ar trebui să facem cunoștință mai bine. Fața fetei deveni inexpresivă. ... de vreme ce ai decis să urmezi ultima clasă la noi. O rază slabă de soare se filtra printre perdelele grele, scoțând din penumbră glezna fină a doamnei Dunin, cu scobitura adâncă a piciorului. Ai făcut de altminteri bine... Cu coatele pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai puțini îl practică. Să ne uităm în jurul nostru, cum arată lansările unor cărți de poezie, serile literare, maratonurile de poezie. Un șir de indivizi care se așează la masă, își înfundă capetele într-un vraf de hărții și turuie inexpresiv, deseori greu descifrabil niște texte, anulând astfel cel puțin jumătate din înțelesul și valoarea acestora. Spectatorii unor asemenea manifestări devenite șabloane inestetice, ascultă răbdători, numai din bun-simț, o îngăleală care nu poate aduce nicio satisfacție artistică și pe care, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Bogos, Pătrășcanu, Gherman și alții. Unul dintre cei care sufereau alături de el în cameră își aduce aminte: Privea spre mine fără a îndrăzni să întrebe ceva. Avea fața umflată, vânătă de lovituri. Sângera în mai multe locuri. Ochii mici luceau inexpresivi, goliți de viață. Mișca buzele ritmic. Se ruga. Se ruga, așa cum făcuse la Blaj, așa cum făcuse viața întreagă. Se ruga la cerul care nu-l auzea. După ce a fost torturat în ianuarie-februarie 1950, a fost forțat să treacă de partea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fel de „visare a corpului”, o formă de a ieși la rîndu-i din servilitatea sa practică și motrice, o revoltă armonică a membrelor și a torsului, dar și un limbaj, bineînțeles. O formă a umanului, o negare a „greoiului” și „inexpresivului”, o levitație ușoară și continuă, un râs al degetelor, o fugă rămânând pe loc, o ispită a cărnii lingușitoare și vii, statui create și distruse cu nonșalanță și, până la urmă, poate, o dreaptă articulație a capului În armonia Întregului, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-mi imaginez sentimentele simple ale acestui om: era el prin ceva mai remarcabil decât oricare dintre noi, trăitorii de azi, sau nu e decât aura pe care i-au atribuit-o urmașii, scoțându-l din rândul muritorilor banali și inexpresivi? VASILE GÂRNEȚ: Abia la hotel am simțit cât de mult m-au stors peregrinările prin labirintul de la Expo și plimbarea prin Hanovra. Orașul este mai spațios decât Dortmundul, iar rețeaua de magazine - impresionantă. După-amiază sunt programate câteva întâlniri în oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rătăcind ușor pierdut, neglijent față de intemperii, cu o sticlă de apă minerală în mână. Cei doi, Andras și Laszlo, sunt vegheați de attendent-ul maghiar: o fetișcană mică de statură, fragilă, ochelaristă, tunsă scurt. Pare ființa cea mai necăjită și mai inexpresivă din Trenul Literaturii. Fumează tot timpul, este adusă de spate și tăbârcește un rucsac enorm. Am ajutat-o de câteva ori la cărat: este foarte prietenoasă și cumsecade. La fel și cuplul - el și ea - care completează „delegația” maghiară. Laszlo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
curbură, ca o arătare supranaturală. Îl întreb pe Thomas Wohlfahrt, „bossul” nostru de la literaturWERKstatt Berlin, aflat și el pe punte, împreună cu câțiva colegi din Anglia și din fosta Iugoslavie, ce crede despre acest vechi sit german, iar el, fixându-mă inexpresiv, îmi spune că da, e frumos, dar mai interesant i se pare mixajul de culturi de la Malbork: polonezi, ruteni, evrei. De nemți „uită” să-și amintească. E „politic corect”. Prudența sa îmi pare exagerată. Mie însă îmi este ușor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dram. - Prețul normal e doi dolari gramul, dar siretele fac ceva mai puțin. Oamenii caută tablete. Siretele-alea au prea multă apă și tre’ să le storci și să prepari substanța. A făcut o pauză și chipul i-a devenit inexpresiv. - Să zic la vreo unu jumate dramul, a spus În cele din urmă. - Păi cred că e-n regulă, am zis eu. M-a-ntrebat cum putem intra-n legătură și i-am dat numărul meu de telefon. Joey s-a-ntors cu whisky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
calendarelor suvenir. Pereții erau văruiți În negru și pe unul era desenat cu lac roșu un personaj chinezesc. - Nu știm ce-nseamnă, a zis ea. - Cămăși la treiș’unu de cenți, am sugerat eu. Mi-a adresat surîsul ei rece, inexpresiv. A-nceput să vorbească despre Jack. - SÎnt nebună după Jack, a zis. Își dă silința ca hoț la fel ca-n orice meserie. Venea noaptea acasă și-mi dădea pistolul lui: „Dosește-l!” Îi place să lucreze prin casă - vopsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
după o ratare monumentală, dialoguri care încercau să pară cât mai verosimile. Cum freamătă tribunele. Așa zicea Țopescu, pe care n-am înțeles niciodată de ce unii îl consideră un mare comentator, când el nu e decât un tip rigid și inexpresiv. Toate astea prevesteau cariera de prozator, mă învățau să fiu singur. Exercițiu pentru acomodare la singurătate. Cariera de prozator! Hai să fim serioși. Fără cuvinte mari. V-am spus, n-am fost pregătit pentru viață, imatur. Și boala a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
înfieze. Când mă mutasem în camera mea, găsisem un portret al unui copil, portret care apoi se evaporase. O poveste veche, despre care ei nu prea vorbeau. Nu semăna cu ei. Trăsăturile lor nu le regăseam la acel copil, destul de inexpresiv dacă e să fim sinceri. Mai aveam un televizor în cameră, la care priveam mai des decât pe fereastră. N-aveam ce să văd, o curte interioară și aceiași copii care bubuiau o minge de ușa aceluiași garaj. Deși jucasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
el, dar niciodată nu am avut o părere prea bună despre ăștia cu studii în străinătate. Mi se par francezi, englezi de mâna a șaptea pripășiți p-acilea. Ăsta nu știa nici limba română. Vântură, glojgăie 1.000 de cuvinte inexpresive. Odată, când a scris pe tablă „obijnuințe“, am ieșit din sală. Un rahat Manole ăsta, oameni robot conformiști, care nu au o temă a lor. Care amușină ca niște disperați după burse. Stroescu măcar e mai autentic. Disperați să parvină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
piere ca o rochie mâncată de molii. Se topește în aerul nostru ca o bucățică de zahăr pusă în ceai... Tovarășul Cameniță a întrebat răstit: -Nu se poate face nimic să oprim asta? Gârmoci l-a privit neputincios, cu ochi inexpresivi, de bou. Ar fi fost în stare de orice efort, numai să-i fie pe plac șefului, dar habar n-avea cum să acționeze. Tovarășul Cameniță era înduioșat și liric pentru prima oară de când se știa el: și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]