907 matches
-
intrat deja în faza finală a pregătirilor pentru „lansarea la apă” a unei noi științe - teoria generală a curriculumului. Noua știință, asemenea ciberneticii și geneticii, ar fi trebuit să atingă idealul aristotelic al științei, adică să enunțe legi universale și infailibile, care să permită apoi aplicații pe baza unor tehnologii riguroase și de mare fiabilitate. Erau vremuri de avânt și optimism. Se declanșase o revoluție științifică mondială care nu putea ocoli domeniul educației și învățământului. Raționalismul, obiectivismul și, în general, pozitivismul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de învățare în clasă 6. Or, aceste concepții și viziuni diferite demonstrau că nu există, în mod natural, o bază unică, universal acceptabilă pentru elaborarea curriculumului și pentru elaborarea unei științe pozitive a curriculumului. Dar nu numai imposibilitatea găsirii fundamentului infailibil a subminat nașterea științei pozitive a curriculumului. Această orientare miza totul pe valorile practicii și ale adevărului rațional. Alte orientări luau în considerare valori diferite; de exemplu, valorile democrației, ale vieții ca trăire unică și irepetabilă sau ale „umanismului”. S-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoria curriculumului trebuie reconceptualizată, în sensul de abandonare a noțiunilor și principiilor eminamente pozitiviste și behavioriste. Până atunci ASCD rămăsese surdă la vocile nonconformiștilor: literați, esteticieni, fenomenologi, teologi, antirasiști, feminiști, sociologi etc. „Marele curent al științei” părea calea sigură și infailibilă pentru construirea curriculumului. Descoperirea faptului că teoriile „științifice” sunt contradictorii și ireconciliabile nu numai că a zdruncinat încrederea în infaibilitatea „marelui curent”, ci a năruit pur și simplu speranța creării teoriei generale a curriculumului. A contribuit la aceasta activitatea celeilalte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Noue conchidea și el că ultimele mari contribuții la teoria curriculumului, realizate la Columbia University, pot fi considerate vouchers pentru educația umanistă. Identificarea „semizeilor curriculumului” nu a fost nici pledoarie pro domo, nici stupidă preamărire, ci căutarea disperată a fundamentelor infailibile, pe care eforturile „științifice” ale raționaliștilor și empiriștilor, precum Bloom și Gagné, nu le puteau oferi. Desigur, puțini s-au lăsat seduși de supoziția că „garanții” pot fi considerați marii profesori de la Columbia, Chicago, Harvard sau Ohio. De aceea cercetările
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
manuale se realizează prin retorica pedagogică a „căii de mijloc” și a „certitudinilor fără de cusur”. Chiar dacă este vorba despre teorii deschise și adevăruri relative, sub pretextul transpunerii în „logică a învățării”, manualele școlare și universitare le prezintă trunchiat, ca adevăruri infailibile și dogme indubitabile. Elevii termină gimnaziul cu credința că spațiul și timpul sunt întocmai cum le-a conceptualizat Newton și că Ștefan cel Mare a fost un „sfânt” fără pată și fără prihană. Vor trăi, apoi, întreaga viață cu aceste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
l’uomo universale, pe care Pico della Mirandola îl descria ca pe un Titan „făurit după chipul lui Dumnezeu” și capabil, ca și acesta, să devină atotcunoscător și atotputernic. Obsesia erei moderne a fost, fără îndoială, rațiunea - înțeleasă ca virtute infailibilă pentru găsirea și stabilirea „tuturor adevărurilor lumii acesteia”. Diavolul Secolului Luminilor a devenit superstiția - ca oponent absolut al rațiunii izbăvitoare. Încrederea în rațiune și în cunoașterea științifică din secolul al XIX-lea a fost confirmată prin punerea lor în practică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
erau suspectate cursurile predate de profesor. La sfârșitul anului se făcea o analiză comparativă între secții și facultăți, având în vedere nu numai numărul de corigenți, ci și mărimea mediilor obținute, ca și cum nota ar fi un indice perfect obiectiv și infailibil. S-a instaurat o concurență în a pune note cât mai mari, iar consecința a fost scăderea dramatică a nivelului de pregătire. Studenții se pregăteau pentru un examen doar în sesiune, deci puține zile, iar dacă erau respinși, li se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Passacaglia mai multe nuclee dramatice, reunite arbitrar într-o singură piesă. O unică idee, politico-filosofică, sudează piesa și scenariul de film Puterea și adevărul (1973): rămânerea în urma vieții a unui conducător de partid care, deținând o înaltă funcție, se crede infailibil și transformă puterea clasei pe care o reprezintă în putere personală. Fidel ideologiei canonice, dramaturgul opune unui comunist sclerozat un comunist în plină vigoare și luminat. Viziunea politico-ideologică din scrierile lui P. apărute sub comunism e negată integral, explicit, polemic
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
acest context, sociologia românească a beneficiat masiv de o relaxare a presiunii ideologice. După ce Stalin a fost aruncat peste bord din punct de vedere ideologic, România a fost prima țară care, semioficial, a lansat ideea că nici Lenin nu este infailibil. Și, până la urmă, nici Marx nu este nemuritor. „Marxism-leninismul” a fost Înlocuit cu „marxismul” și apoi, tot mai mult cu „documentele de partid, cuvântările lui Nicolae Ceaușescu”. Chiar de la Începutul ei, sociologia românească postbelică s-a putut dezvolta fără a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sau de adoptare a „noului” ca nou, dar și într-un gen de metareflecție, adică de reflecție asupra cunoașterii și tehnologiilor modernizatoare. În spațiul contemporan al modernizării, reflecția și metareflecția se distanțează tot mai mult de certitudinea instituirii unei raționalizări infailibile. Analiza sociologică este astfel așteptată să ofere acea cunoaștere despre practicile sociale ale modernității care sunt în același timp produse și produc pe mai departe practici modernizatoare. Rezultă astfel o „hermeneutică dublă” (A. Giddens), prin care cunoașterea sociologică se reconstruiește
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
adică de către sociolog sau analist, din perspectiva propriului sistem de valori și de cunoștințe. Astfel, între instituirea teoretică a sociologului și cea practică a actorilor sociali, apare un hiatus lipsit de orice legitimitate sau legitimat doar de certitudinea cunoașterii sociologice infailibile. Dar cine mai crede astăzi în infailibilitatea cunoașterii, mai ales a celei sociologice? În locul unei astfel de abordări, o prefer pe cea care admite că modernitatea noastră postcomunistă își construiește și reconstruiește propriile „tradiții” prin practicile de reflexivitate ale proiectelor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tradiționale și cele moderne. Legitimitatea tradițională, în această perspectivă, nu necesită înțelegerea regulilor, ci respectul strict față de deciziile celor aflați în poziții superioare în ierarhia socială. Cuvântul șefilor, a liderilor locali, al instituțiilor ordinii devine în societățile tradiționale o regulă infailibilă, iar încrederea asociată acestor instituții nu derivă din cunoașterea lor rațională, ci din faptul că sunt reprezentate drept instanțe superioare. În engleză, to bond înseamnă a lega, a ține împreună. To bridge înseamnă a conecta două entități distincte, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
scrisătc "Predica scrisă" Excepție de la regulă nu face nici unul dintre vrednicii teologi români ai epocii. Aceasta se datorează și faptului că tradiția dezbaterilor publice este intrinsecă istoriei creștinismului. Biserica răsăriteană, fără să aibă un magisteriu sau un centru de autoritate infailibil, afirmă dialogul ca metodă de a surprinde esența participativă a cunoașterii. Sinoadele ecumenice exprimă adevărul dogmei, nu se angajează dialectic în descoperirea lui. În creștinism, legea formulării adevărului nu diferă de principiul revelației sale. Pe scurt, între un conciliu și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încetat să mai înțeleagă ultimul articol din Crezul niceno-constantinopolitan. La ce oare ne referim când spunem „și într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică...” Putem oare alinia Crezul în Treime unui crez într-o Biserică „luptătoare” și atât de puțin infailibilă la început de mileniu III? Este vorba de una? E oare sfântă? S-a păstrat chiar și sobornicească (deci catolică)? Este însă cu adevărat apostolică? Dacă anarhia liturgică n-ar domina prin țară, dacă plaga simoniei nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dacă presa centrală va sufla o vorbă despre alte „abuzuri în serviciu” ale preoțimii române, fiți siguri că este vorba despre o înscenare sau un complot masonic. Ortodoxia națională nu poate cădea. Dacă la Vatican trăiește un papă firav, dar infailibil, la București și mai jos de Dunăre nu există oare sinoade de ierarhi pe care ne place să-i credem nesupuși greșelii? Iată o convingere care abate multe suflete simple de la orice îngrijorare. Prin referința la instanța vagă a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la vârsta la care „hormonul bate neuronul”, cei mai fragezi și mai „dotați” adolescenți memorau zeci de pagini, cu viteza unei semicursiere. Premianții coborau în pantă, fără frână. Nimeni nu îndrăznea să angajeze un cartezian „discurs despre metodă”: sistemul era infailibil, iar casta preoțească a meditatorilor trebuia respectată din tată-n fiu. „Enumerația, personificarea, epitetul, metafora și hiperbola - această quintă royală a stilisticii de școală generală rezolva totul indiferent de împrejurare” (p. 192). În primele săptămâni ale verii, înaintea examenului de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fie că aveau sau nu scrupule sau remușcări; eventualele lor frământări interioare nu au nici o importanță pentru experiența colectivă). Opinia publică, lipsită de surse de informare alternative ușor accesibile și credibile (posturile care emiteau din străinătate erau vitale, dar nu infailibile), era o pradă ușoară pentru Ministerul român al Adevărului. Comparat (în mod implicit) cu stalinismul românesc înfățișat în literatura „obsedantului deceniu”, regimul lui Ceaușescu părea o înfloritoare democrație. Oricum, noul mutant literar-propagandistic adăuga cel puțin o tușă de umanitate chipului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
punctele în care construcția teoretică evidențiază contradicții interne sau alte slăbiciuni, datele empirice comportă interpretări sensibil deosebite sau completări semnificative. În opinia mea, principalul merit al cărții în discuție, în condițiile în care nimeni nu a găsit până astăzi soluții infailibile pentru vreuna din problemele omenirii, este încercarea de a răspunde sincer provocărilor prezentului, pornind de la o descriere destul de puțin partizană (într-un sens sau altul) a Statelor Unite. Voi reveni în final asupra acestei evaluări, fiindcă are și Etzioni slăbiciunile lui
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
burlac deprimat (gătirea micului dejun, operațiunile tot mai complicate ale fierberii cafelei, plimbările fără țintă pe malul oceanului) îl apropie însă și mai mult de cititor. Chiar dacă ai început lectura cărților cu gândul de a urmări la lucru un cavaler infailibil, constați că sfârșești meditând la micile feste ale existenței alături de un filozof dezabuzat, oarecum ridicol și confuz, obsedat de valorile metafizice ale unei existențe ce și-a pierdut sensul. Marlowe nu e decât proiecția unei vârste a eșecurilor anunțate, agentul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mele. Am întins mâna și-am mutat un cal, mi-am scos pălăria și haina și le-am aruncat unde-am apucat. Metafora „matului în șase mutări” îl particularizează pe Marlowe în larga familie a detectivilor. Predecesorii săi erau personaje infailibile: ei puteau anticipa nu doar șase, ci șaizeci și șase de mișcări în avans ale adversarilor. Ei erau, într-un sens scolastic și terestru, „profesori de psihologie” pentru care natura umană nu avea secrete. Capabili să reconstituie, precum paleontologii, scheletul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
artificialității. Sherlock Holmes, Hercule Poirot, Lord Peter Wimsey (din romanele lui Dorothy L. Sayers) sau Miss Marple nu erau, în fond, decât niște vehicule lipsite de autonomie estetică: anexe convenționale născute din voința de a domina a scriitorilor. Pe cât de infailibili, pe atât de antipatici, aceștia sunt simple mecanisme de proliferare a unui model cultural în care jocurile enigmistice își disputau întâietatea cu agonia exigentei proze realiste. Suprasaturați de evenimente cotidiene și de mărunte mutații de mentalitate, cititorii se acomodaseră perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Chandler dacă n-ar exista și probele textuale corespunzătoare. Valoarea creației lui Chandler este dovedită de nenumărate secvențe în care talentul literar al scriitorului irumpe vijelios. Scena descrierii de către Marlowe a stării de delirium tremens în care-l adusese „tehnica” infailibilă a doctorului Sonderborg e demnă de pana oricărui scriitor de primă linie: M-am ridicat în pat și, după o vreme, am putut să ating podeaua cu picioarele. Erau desculțe și pline de cuie și ace. Ghișeul cu articole de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Mi-am dat seama că auzise doar un cuvânt din trei și că nu credea ce-i spusesem. Lumea paralelă în care s-a refugiat Merle - femeia-fetiță înspăimântată de cea mai mică atingere a unui bărbat - e alcătuită din idoli infailibili, ce nu pot fi doborâți de dovezi de felul celor furnizate de Marlowe. Detectivul se simte învins, incapabil să găsească o cale spre mintea fetei care optase pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care, timp de 7 ani, a urmat o cură psihanalitică dirijată de Winnicott, insistă asupra prudenței psihanalistului: „Făcea foarte puține interpretări și numai atunci când conținutul lor urca spre pragul conștientului. În acel moment, bineînțeles, interpretarea suna just. El nu era «infailibil», ci exprima adesea sugestii sau supoziții: Cred că se poate ca...», «Mă întreb dacă...» sau «S-ar spune că...». În acest fel, puteam să-i gust sau să-i simt cuvintele, după care eram liber să le resping sau să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
el prezintă manifestări depresive intense, mai ales când trebuie să prescrie medicamente. După o nouă cădere, el cere să-l revadă pe Gamill, psihanalistul său, căruia îi expune astfel dificultățile prin care trece: „Înainte aveam o excelentă judecată clinică, aproape infailibilă; acum am pierdut judecata dumneavoastră”. Conștientizând acest lapsus, Jack și Gamill înțeleg că el este legat de o identificare proiectivă masivă a pacientului cu terapeutul său, identificare pierdută în momentul în care tânărul a aflat, fără a avea totuși vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]