523 matches
-
pe nedrept aveau, în realitatea obscură și complexă a Labirintului, o cu totul altă sursă, pe care Dedal, în calitate de oaspete al lui Minos, nu o putea revela. Și cum ar putea o asemenea eroare surprinde câtuși de puțin, de vreme ce, în infama construcție, confuzia era mai la ea acasă ca oriunde? De la cronofagie la antropofagie, de la divin la bestial, trecerea s-a făcut prin alunecarea deschizătoare de spațiu a Labirintului - mediul prin excelență. Din intimitatea cu piatra omul a deprins și disciplina
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
informator al Securității, sub numele de cod „Udrea”, și ar fi lăsat urme ușor identificabile în dosarul de urmărire al celebrei disidente Doina Cornea. Confruntat de mulți ani cu „vorba târgului”, dl Eugen Uricaru a negat întotdeauna că ar fi infamul „Udrea”. O face și astăzi, cu aceeași fermitate. Numai că azi mai face un lucru - demisionează din fruntea Uniunii Scriitorilor. Nu am în acest moment datele necesare spre a-mi da cu părerea dacă dl Uricaru a fost ori nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
nu mă face fericit faptul că dl Mihăilescu ar fi de dreapta ori de stânga. Știu însă că sila mea față de multe „echidistanțe” occidentale nu este mai mică decât cea față de măcelurile politice și culturale românești, multe importate - vezi rolul infamei political correctness. La puțină vreme de la această întâmplare, trăiesc o alta. Aducând în discuție numele dlui Costache Olăreanu, sunt privit cu o surprindere care ar trebui, evident, să mă facă a mă simți un imbecil: „Dragă, cum te poți gândi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
certitudine că rezistență anticomunista a Început ca o replică demnă la acțiunile În forța de sovietizare și stalinizare a României, desfășurându-se pe lungimea unei jumătăți de secol Într-o luptă inegala cu leviatanul regimurilor totalitare fortificate de alcoolurile crimei infame. În această confruntare au fost prezenți oameni - eroi acceptând sacrificiul total În numele credinței lor și Împotriva obedientei sub tirania violență și prelungită. Rezistență anticomunista continuă și astăzi să denunțe viciile scursurilor epigonice constructurate cu mutanții născuți dintr-o femelă expirata
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
înainte de a le azvârli tuturor batjocura sa : Ia-ți, Zeus, lanțurile înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte de lumea becisnică pe care o blestemă : Urlați ! rămâi în urma mea, Pământ !/ Pe fruntea ta, lovită de-un cuvânt,/ Pe veci de veci de-acuma se așterne/ Pedeapsa așteptărilor eterne. El se retrage în elementul său, focul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Horia Lovinescu parafrazează strofa 110 din poemul autorului englez, cuprinzând adresarea către noaptea întruchipare a infernului, scenă scufundată în beznă pe care se desfășoară tragedii cumplite, haos plin de păcate, tăinuitoare a tuturor crimelor (III, p. 53). O dată luată decizia infamă, Sextus vorbește cu un calm glacial, ca un om care nu-și mai pune nicio întrebare, ci doar se supune sorții : nu mă mai simt răspunzător de nimic (III, p. 54) ; Nu mai am onoare, nu mai am credință, nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se face între N. Fleva și Emil Costinescu. Fleva acuză pe Costinescu că a fost samsarul în chestia răscumpărării căilor ferate și că, cu acel prilej, a câștigat sute de mii de lei. Costinescu răspunde tratând pe Fleva drept calomniator, infam și laș. Adevărul era că nimic nu fusese dovedit contra lui Costinescu. Zilnic aceasta e atmosfera în Cameră. Violențelor din Cameră răspund violențele extraparlamentare. În seara de 10 martie, Alexandru Balș - prieten intim al lui Nicu Filipescu - trece pe la cofetăria
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
se démettre. A mai tolera în condițiile actuale influența sa nefastă este a voi să vedem țara subjugată și politicește și economicește. Trebuie deci ca opoziția să agiteze și să lumineze țara asupra provizoratului cu Austria, trebuie să înfierăm procedeurile infame ale colectiviștilor și să arătăm pe Rege cine este și ce voiește. Dacă opoziția nu are curagiul să facă aceasta îi vom zice că este nedemnă de sarcina ce și-a luat. (Lupta, an. IV, nr. 218, 1 aprilie 1887
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
apare imediat senzația că alte substraturi înfricoșătoare s-ar fi ivit deja la orizont și că ritmul istoriei devine catastrofal. Când a apărut harul Mântuitorului nostru Isus Cristos, lumea, exceptând Iudeea, era complet decăzută în minciuna și în practicile adeseori infame și inumane ale cultului idolatric politeist; dar în mijlocul atâtor aberații părea geloasă de ideea divinității, care domina în viața privată și socială. Existau și pe atunci, mai ales printre cei culți, anumite curente de scepticism care păreau să se reverse
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
deci deoparte Biblia noastră, valorile noastre de netăgăduit; ne-am simțit ca niște oameni de nimic în fața gălăgiei timpurilor, iar cuvântul nostru (n.n. predica, cateheza) a devenit nesigur, timid și aproape ceva rușinos. Când ne vom elibera, deci, de sclavia infamă a unei științe ridicole care prezintă toate ipotezele sau presupunerile romantice, ale unor minți preconcepute, drept dogme științifice; ale unei filozofii superficiale care-și schimbă continuu logica de gândire, fără să concludă nimic; ale unei gândiri lașe, care pipăie semnele
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
În discuția lor era vorba și despre el și fu convins că nu-l aștepta nimic bun. Un lucru doar Îl nedumerea. Cum de nu-l omorâseră pe loc și-și dădeau osteneala să-l ia cu ei? Ce planuri infame urzeau cei doi? Cu inima grea Încercă să descifreze ce Îi rânduise soarta, dar se dădu bătut. Așa că se mulțumi să-și aștepte În tăcere sfârșitul. IV — M-au lăsat muritor de foame, blestemații, se văită starețul. Asinul rotofei tropăia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
stăpânul lui, și-l trimise În misiune specială, cu instrucțiuni foarte precise. Dacă nu i s-a Întâmplat nimic, după cum cred, Adelheid călărește mai departe. O s-o găsești la locul unde a fost chemată. În astă vreme, obiectul uneltirilor lor infame călărea cu inima grea spre capela din pădure, făcându-se că nu aude reproșurile timide și pline de spaimă ale Berthei, care se străduise zadarnic s-o Întoarcă din drum pe stăpâna ei. V Cam cu zece ani Înainte de , momentul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aliații credincioși ai Sfântului Părinte de la Roma și de aceea Îi privește cu neîncredere și dușmănie. — Sentimente care, după cum știm, sunt reciproce. Gândește-te numai la povestea cu inelul, continuă Hildebrand. Stăpânii noștri au fost Înșelați atunci În cel mai infam mod și nu pot uita asta. Ar fi trebuit să stăpânească ducatul suab, după cum se știe. Henric III li-l promisese, dându-le ca zălog acel faimos inel. și, când acolo, văduva lui i-a dat ducatul lui Rudolf de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
altfel de cum plănuise. Dacă nu te-ai fi așteptat să mă Întâlnești aici, n-ai fi venit, cavalere. și rușinea nu o simt eu, ci ar trebui să o simtă cei care m-au adus În asemenea stare, prin Înșelăciune infamă! — Degeaba mă bănuiești, nobilă domniță. Nu eu am pus la cale această infamie, cum o numești domnia ta. Ca dovadă, am venit să te salvez. — Minunat, răspunse Adelheid, care nu credea o iotă. Poruncește atunci să ni se dea cai, pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că acest atac ar face parte dintr-o conspirație mare Împotriva ducilor noștri. De altfel, voiam să plec chiar azi spre mânăstirea Sfântul Petru. Poate că aș putea face ceva pentru tânărul meu stăpân. — Vă vom Întovărăși, prietene Solomon. O infamă conspirație are loc. Trădarea Înflorește la curtea ducilor Zähringer. După fiecare perdea ascultă acolo o ureche trădătoare. Poate că mai ajungem Încă la timp ca să-i prevenim. Dar trebuie să fim foarte prevăzători. De altfel, domnul Spada e Însăr cinat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
confundîndu-l înlăuntrul nostru doar să nu iasă afară, noi, de fapt, îl semănăm, și el va răsări înmiit în viitor! Fără a-i pedepsi ori măcar a-i blama pe criminali, nu numai că pur și simplu le ocrotim bătrînețile infame, dar prin asta nu facem altceva decît să smulgem de sub noile generații orice fundament al ideii de dreptate. Iată de ce aceste generații cresc "indiferente", nu din pricina "slabei activități educative". Tinerii capătă convingerea că ticăloșia nu e pedepsită niciodată pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fără a-și idealiza acțiunile repune în cauză ideea reflexă că orice baricadă comportă o parte a celor buni și o parte a celor răi. Când părțile se iau la bătaie, lumea consideră imediat că unii sunt virtuoși și ceilalți infami. Dar o asemenea optică nu-i decât o resurgență a Luminilor și a Tenebrelor, o logică infantilă ca cea a westernului cu gust de melodramă. Ideea că ambele părți ar putea fi la fel de rele l-ar aduce la disperare pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trec imediat la ceva mai vesel sau mai productiv. Alții, după un răgaz al decenței, deschid vana de golire și-și dau drumul. Așa ceva nu se poate. Prea patetic. Și înseamnă a uita Ierusalimul. Șicanele și dedesubturile sale. Să strivim infamul*: "Urăsc ferocea imbecilitate a credințelor religioase, urăsc aceste sisteme de intoleranță care ne fac să luăm niște ciori drept porumbei și alter-ego-ul nostru drept un neprihănit contagios. Cer o contracarare a educației religioase. Cer dreptul de a nu se inventa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
inamicul care înainta peste Trotuș? Niciodată nu fuseserăm într-o situație mai deznădăjduită. visuri Costache veni din nou să ne vadă; cu un mic bacșiș a prelungit vizita de la 4 la 6 ore. Nu avea alte știri decât cele din infamele ziare din București și ne aduse impresia că toți erau înspăimântați. Nu se putea încrede în spusele vrăjmașului, dar, cu toate victoriile anunțate, tonul nu era atât de triumfător cum ne-am fi așteptat și, sperând totuși în dezesperarea noastră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu am avut-o. Ce este drept, n-am făcut nici o intervenție pentru a o obține, căci fusesem crescută în indiferența decorațiunilor și nu le-am dat niciodată vreo importanță, mai ales după decorarea lui Lili. pacea separată Din ziarul infam al lui Stere, Lumina, aflasem demisia lui Ionel, care nu vrea să subscrie pacea separată impusă prin cea cu rușii; această pace trebuia făcută cu consimțământul Antantei și revăzută la pacea generală, chiar după spusa germanilor. Oficial s-a anunțat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toți scriseseră: Dinu, Vintilă, Marie și Ion Pillat, Ion Niculescu, Nicol, Adina și chiar Oni. Două ore, cât le-am citit, uitasem de toate și am trăit cu ei. Știam cât trebuie să fie de amărâți și turbați de pacea infamă, deși nu ne-o spuneau ca să nu ne abată mai mult. Nu știam însă ce vor face, de se vor duce în Occident sau vor aștepta acolo, ca să nu părăsească pe rege și pe cei care nu puteau pleca. Când
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fiindcă aveau dreptul de partea lor, se muiară când au fost definitiv învingători. Dr. Dinu ne povestise cum Averescu era însărcinat să subscrie pacea fără de nici o condiție, dar ajuns aici se înțelesese cu Marghiloman și admise acel șir de condiții infame. Nu dânsul trebuia să fie delegatul regelui, ci Nicolae Mișu, după cum ne spune Al. Algiu, sosit ca curier. Generalul Averescu, de teamă să nu aibă un înlocuitor în Nicolae Mișu, îi telegrafiase la Londra, din propria-i ini țiativă, să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
minister, după două zile de neactivitate, este impus de Fabricius și reintră în cabinet ca ministru de stat, sub pretext că o eroare de tipar îi omisese numele în decretul regal... ce se poate crede... Abia subscrie Tătărescu acest act infam, și este înlocuit cu Gigurtu președinte de Consiliu cu întregul minister al Gărzii de Fier și al germanofililor patentați. Legația germană, mare și tare, conduce tot. Germanofilii nu se trezesc. După cum cu câteva luni înainte propovăduiau că germanii nu vor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îl publică George Muntean în 2001, i se pare foarte util în privința demonstrației documentare referitoare la relațiile dintre Titu Maiorescu și Mihai Eminescu, editorul situându-se "cu probitate profesională în tabăra adversă celor care îl consideră pe Maiorescu drept păianjenul infam care a orchestrat cabala care ar fi făcut din poet "cel dintâi deținut politic român"" criticul atrăgând atenția, cu ironie și chiar sarcasm că, la drept vorbind, primul deținut politic, cu adevărat, a fost "Petrache Cercel (care, de fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
anumită vârstă, vârsta care nu mai suportă con curența celor tinere; și, după o anume experiență profesională În care au avut prilejul să cunoască multele slăbiciuni sau ciudățenii ale bărbaților, și după o anume blazare provenită din practica tuturor viciilor infame, deveneau, cum le numeam noi, băieții, dame particulare „cu pălărie“, spre deosebire de fetele din bordel care purtau numai tulpanul. Aveau cameră mobi lată În oraș și drept de vizită medicală nu la dispensarul comun celorlalte consore pe care le vedeai, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]