6,102 matches
-
a Dobrogei. Aceasta se deplasează de la Pitești spre Brăila, unde sosește la 14 noiembrie 1878. Generalul de divizie Gheorghe Anghelescu s-a născut la 6 ianuarie 1839 și a urmat Școala Militară de la București în perioada 1854-1856, devenind ofițer de infanterie. În 1870 a fost avansat la gradul de colonel, iar în 1877 obține avansarea în gradul de general. În timpul războiului de independență a comandat Divizia a 3-a Infanterie. Inițial, aceasta a primit misiunea de a păzi podul de la Barboși
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
urmat Școala Militară de la București în perioada 1854-1856, devenind ofițer de infanterie. În 1870 a fost avansat la gradul de colonel, iar în 1877 obține avansarea în gradul de general. În timpul războiului de independență a comandat Divizia a 3-a Infanterie. Inițial, aceasta a primit misiunea de a păzi podul de la Barboși, ulterior, fiind dislocată la Giurgiu, pentru a supraveghea garnizoana otomană de la Rusciuc și pentru a asigura trecerea trupelor române peste Dunăre pe la Zimnicea. În perioada 15 mai 24 iulie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
primit misiunea de a păzi podul de la Barboși, ulterior, fiind dislocată la Giurgiu, pentru a supraveghea garnizoana otomană de la Rusciuc și pentru a asigura trecerea trupelor române peste Dunăre pe la Zimnicea. În perioada 15 mai 24 iulie 1877, Divizia 3 Infanterie s-a aflat în observație, între Bechet și Desa, pentru a împiedica eventuale tentative otomane de trecere a Dunării. În perioada 12-14 august 1877, Divizia 3 Infanterie a supravegheat construcția podului de vase de la Corabia. Ulterior, Divizia 3 Infanterie, aflată
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
peste Dunăre pe la Zimnicea. În perioada 15 mai 24 iulie 1877, Divizia 3 Infanterie s-a aflat în observație, între Bechet și Desa, pentru a împiedica eventuale tentative otomane de trecere a Dunării. În perioada 12-14 august 1877, Divizia 3 Infanterie a supravegheat construcția podului de vase de la Corabia. Ulterior, Divizia 3 Infanterie, aflată sub comanda generalului Gheorghe Anghelescu, a trecut în sudul Dunării și a participat la asediul redutei Grivița. După căderea Plevnei, Divizia 3 Infanterie a bombardat Belogradcicul, iar
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
3 Infanterie s-a aflat în observație, între Bechet și Desa, pentru a împiedica eventuale tentative otomane de trecere a Dunării. În perioada 12-14 august 1877, Divizia 3 Infanterie a supravegheat construcția podului de vase de la Corabia. Ulterior, Divizia 3 Infanterie, aflată sub comanda generalului Gheorghe Anghelescu, a trecut în sudul Dunării și a participat la asediul redutei Grivița. După căderea Plevnei, Divizia 3 Infanterie a bombardat Belogradcicul, iar la 12 ianuarie 1878 a cucerit Tatargic, facilitând trupelor române instituirea blocadei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
august 1877, Divizia 3 Infanterie a supravegheat construcția podului de vase de la Corabia. Ulterior, Divizia 3 Infanterie, aflată sub comanda generalului Gheorghe Anghelescu, a trecut în sudul Dunării și a participat la asediul redutei Grivița. După căderea Plevnei, Divizia 3 Infanterie a bombardat Belogradcicul, iar la 12 ianuarie 1878 a cucerit Tatargic, facilitând trupelor române instituirea blocadei asupra Vidinului. Generalul Gheorghe Anghelescu a ocupat funcția de ministru de Război, pentru scurt timp, în perioada 25 ianuarie 1 august 1882, în guvernul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Dobrogei va deschide țării un nou izvor de bunăstare și mai cu seamă va da comerțului Brăilei un nou avânt"405. După acest moment, Carol a trecut în revistă trupele de operațiuni compuse din: regimentele 4, 5 și 7 de Infanterie, un regiment de artilerie și regimentul 2 Roșiori, aflate sub comanda generalului Gheorghe Anghelescu, după care a dat citire unei Proclamații către armată. După citirea proclamației de către Domnitorul Carol, episcopul Melchisedec al Dunării de Jos a celebrat un Te-Deum. Ulterior
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
autorităților civile 406. Pe malul dobrogean, la Ghecet (Smârdanul Nou), îi aștepta o mulțime de oameni cu drapele românești. La orele 13 au trecut Dunărea: un detașament de Roșiori, o companie de Vânători, o baterie de artilerie și Regimentul 5 Infanterie de linie. În momentul debarcării în Dobrogea, atât Domnitorul Carol, cât și trupele române au primit uralele de bucurie ale celor prezenți 407. Fanfara militară a intonat imnul național, după care Episcopul Melchisedec al Dunării de Jos a binecuvântat noul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
autoritățile române au preluat în mod oficial administrația Dobrogei, trupele ruse au continuat să staționeze în provincie până la începutul anului 1879. Astfel, abia la 4 aprilie 1879 prefectul județului Constanța, Remus Opreanu, anunța la București plecarea unităților de artilerie și infanterie ruse din orașul Constanța. Ulterior, la 22 aprilie 1879, prefectul județului Tulcea, George Mihail Ghica, anunța retragerea flotei ruse din portul orașului Tulcea 428. În privința populației Dobrogei, conform statisticii realizate de către guvernatorul rus Beloțercovici în perioada ocupației rusești, dintr-un
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
școli primare, una de băieți și alta de fete, frecventate de către 320 de elevi. Biserica ortodoxă din Ostrov avea hramul "Sf. Nicolae" fiind construită în anul 1861. Din anul 1880 până în 1891 în orașul Ostrov a staționat un regiment de infanterie al armatei române. Începând din anul 1891 în cazarma "Traian" din localitate a staționat un batalion de infanterie 1427. Populația orașului se cifra, la sfârșitul secolului al XIX-lea, la aproximativ 3 000 de locuitori, din care: circa 2 800
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
avea hramul "Sf. Nicolae" fiind construită în anul 1861. Din anul 1880 până în 1891 în orașul Ostrov a staționat un regiment de infanterie al armatei române. Începând din anul 1891 în cazarma "Traian" din localitate a staționat un batalion de infanterie 1427. Populația orașului se cifra, la sfârșitul secolului al XIX-lea, la aproximativ 3 000 de locuitori, din care: circa 2 800 erau români. De altfel, populația plășii Silistra Nouă era de aproximativ 30 000 de locuitori. Comuna urbană Cuzgun
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de sacrificiu până la prețul suprem pe care-l poate plăti un om pentru patria sa, viața. Așa ne-am născut cu acest sentiment, așa am trăit o viață de om, cu acest sentiment am mărșăluit și eu în coloana de infanterie ce a ocupat tranșeele de pe muntele Bărnărel, în acel început de septembrie 1968 când hoardele Pactului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia, iar în planurile lui Brejnev urmam noi la rând. Cei care au prins atunci acel moment înălțător pentru armata
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
câteva luni după ce Regele Joîo VI jurase din nou credință Constituției la Lisabona, izbucnește, în Nordul țării, revolta Contelui de Amarante. Mulțimea strigă: "Trăiască Regele absolut! Moarte Constituției!" De abia se potolise mișcarea Contelui de Amarante, când un regiment de infanterie se revoltă la ieșirea din Lisabona. La Vila-Franca, garnizoana încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva timp, dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
primele "ceasuri, părea că n-are sorți de izbândă. Șefii Insurecției, cu Afonso Costa și Antonio Jose de Almeida în frunte, sunt gata să fugă. Mai multe regimente care trebuiau să se răscoale, rămân loiale Regelui. Doar un regiment de infanterie se revoltă; sergenții își arestează ofițerii și, împreună cu grupuri de marinari și civili înarmați, se întăresc în Rotonda care domina orașul, actuala Piață Pombal. Armata guvernamentală atacă de mai multe ori piața, fără să izbutească să o cucerească. Artileria bombardează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
grele de persecuții religioase și politice, greve, atentate. Venirea bătrânului tribun nu liniștește prea mult țara. La 13 decembrie 1916 izbucnește o nouă revoluție îndreptată contra grupului democratic, și condusă de neobositul complotist Machados dos Santos, cu un regiment de infanterie din Tomar. Revoluția, ca atâtea altele, e înnăbușită. Dar Portugalia e încă departe de a-și găsi liniștea. Afonso Costa e din nou la guvern, la 25 aprilie 1917, inaugurând a guvernare cu adevărat revoluționară. Grevele se țin lanț, atingând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
14 decembrie, prietenii îl sfătuiesc să ia trenul de la altă gară decât Rossio, gara centrală a Lisabonei. Sidonio refuză și acest ultim sfat. La 9 seara, se îndreaptă în automobilul său spre Rossio. Văzând forțele desfășurate pentru pază - poliție, agenți, infanterie din Garda Republicană - exclamă, întunecîndu-se: "Asta nu-mi place! Parcă aș fi Țarul Rusiei!" Coboară în sunetele Portughezei și în aclamațiile mulțimii care se adunase, ca de obicei, să-și zărească idolul. Când se pregătea să treacă pragul ușii de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și chiar de propagandă, pe care le fac insurgenții. Aleg, la Monsanto, o poziție care nu putea fi apărată. Artileria lor numeroasă nu le folosește la nimic, pentru că nu putea fi așezată în bătaie și nu avea muniții. Le lipsește infanteria. Dar, ceea ce le lipsește îndeosebi, e spiritul ofensiv, e entuziasmul pentru o atitudine politică pe care mulți din ei nu o împărtășeau. Pentru că sunt totuși soldați, se apără, și nu se predau decât atunci când orice rezistență pare de prisos. E
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
însemna - speră Sebastianus - că-l găsise cineva și că acum avea grijă de el. între timp, în centrul formației hunilor, războinicii descălecaseră și se adunau într-o masă compactă și țepoasă de sulițe; era limpede că se pregăteau să înfrunte infanteria burgundă aflată în abia râului. Conducătorul lor le strigă câteva cuvinte de îndemn, apoi, după ce se sfătui scurt cu alți războinici de rang, le lăsă lor comanda acestui sector și se îndreptă către partea dreaptă a aliniamentului, pe fâșia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întoarse către soldați, care deja își potriviseră săgețile în arc, iar acum, îngenuncheați între ferigi, ascunși printre copacii groși, așteptau cu fețele încordate și cu o privire încremenită, ce arăta cât erau de concentrați. — Fiți gata! La comanda capilor, infanteria hună porni să înainteze prin albia râului; tot atunci porni și cavaleria, însă la pas. Burgunzii își luară pozițiile de apărare și închiseră rândurile; porniră să înainteze, la rândul lor, repetând de mai multe ori strigătul lor de luptă. De îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așa că, făcând cu mâna un gest incert în direcția hărții, obiectă: — „Atât cât e nevoie“, zici. Dar, Eminentissime, va trebui să mărșăluim cel puțin trei sute de mile! — Spune mai bine trei sute cincizeci. Dacă ne gândim că nu intenționez să pierd infanteria pe drum, o să avem nevoie de cincisprezece până la douăzeci de zile. De nestăvilit, posedat de proiectul său, Etius întinse încă o dată mâna pentru a preveni o obiecție. — Știu ce vrei să-mi spui: că cetăți mai bine apărate decât Aureliana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu fugarii și trecându-i fără milă prin tăișul săbiei. în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană și își încheia devastările, Sebastianus își întoarse privirea spre sud-est, în câmpie, unde începeau să se zărească primele unități de infanterie. Distanța nu-i îngăduia să distingă însemnele, dar, după dezordinea cu care se desfășurau unele contingente, trase concluzia că în armata aceea trupele romane erau însoțite de detașamente compacte de miliții germanice. Dând zdravăn din coate și făcându-și loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
culmea agitației. La vad: o luptă mare. Și râurenii au atacat acolo la pod. O grimasă de nemulțumire apăru pe chipul comandantului său. — Cine i-a atacat? Cavaleria romană? Vizigoții? Toraman ridică din umeri: — Da, cavaleria gotă, dar mai ales infanteria francă și burgundă. De fapt, n-am putut să văd bine, e multă zăpăceală acolo. Mandzuk își îndemnă calul și se apropie. — Nu e un moment potrivit pentru luptă, acesta. Oamenii și caii sunt obosiți și în curând va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl urmaseră pe Etius din Italia și aceia care i se alăturaseră de curând lui Magister din Galii, cel dintâi fiind Egidius, care, deși doar ceva mai în vârstă de treizeci de ani, trecea deja drept un excelent general de infanterie. Se afla acolo și Elvius Metronius, dar prea în umbră pentru ca Sebastianus să-l poată vedea; Etius îi încredințase misiunea ingrată de a comanda legiunea, abia instruită, dar incredibil de numeroasă, a bagauzilor, armoricanilor și milițienilor voluntari pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deja în dispozitiv înaintea lor, la o distanță de câteva mile, aș zice că, mâine, lucrul cel mai bun ar fi să dispunem la dreapta lor detașamentele galo-romane ce ni s-au alăturat lângă Aureliana și apoi, în centrul dispozitivului, infanteria pe care am adus-o din Italia și alanii ui Sangiban; eu o să iau cu cavaleria latura stângă, iar voi, vizigoții - se întoarse spre Theodoric - ar trebui să vă așezați în schimb, la dreapta, sprijinindu-vă cu alanii. Cavaleria voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plecă privirea pentru un moment, căutând parcă cel mai potrivite cuvinte pentru a exprima tot ce purta în sufletul său; ridică apoi capul, își drese glasul și, privind drept în fața sa, sugeră simplu: — Poate ar putea fi folosiți în sprijinul infanteriei. Sebastianus îi veni în ajutor. — Desigur. Ar putea să contribuie numeric. Sunt mai multe mii și, îngroșând rândurile infanteriei, ar putea constitui o forță decisivă de asalt, dacă soarta luptei rămâne indecisă. Observându-l gânditor, Etius încuviință: — Da. cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]