684 matches
-
câteva spărturi în lanțurile de obstacole de pe plajă, ceea ce a creat probleme mari valurilor următoare de desant. Drumurile de ieșire de pe plaje, puternic apărate, nu au putut fi cucerite, ai la două ore după prima debarcare, plajele erau pline de infanteriști, fiind oprite alte desantări. Comandanții aliați au luat la un moment dat în calcul abandonarea acestui cap de pod. Pe plaje, mici formații aliate formate ad-hoc, sprijinite de artileria navală și de cele câteva tancuri care supraviețuiseră, au reușit în
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
a spus "Stilul Joanin". În timpul aceleiași perioade a apărut pentru prima dată „figură de invitație” ("figură de convite") inventată de Meșterul PMP și produsă în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Aceste paneluri înfățișau din profil diferite chipuri (infanteriști, halebardieri, nobili sau domnișoare cu o toaletă elegantă) în mărime naturală și erau așezate la intrarea într-o clădire. Scopul lor era de-a întâmpină vizitatorii. Acest obicei se întâlnește doar în Portugalia. În anii 1740, societatea portugheză va preferă
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
numeroase probleme, înarmând sute de mii de luptători. Trebuie adăugat că doar trupele de infanterie au putut fi înarmate cât de cât mulțumitor. Folosirea artileriei, a tancurilor sau a aviației a ieșit din calcului liderilor AK. Chiar și în cazul infanteriștilor, armele de care dispuneau erau foarte diferite și uneori în cantități insuficiente pentru toți luptătorii din unitate. Prin contrast, forțele armate germane erau echipate complet cu o mare diversitate de arme moderne și cu muniție îndestulătoare. Superioritatea zdrobitoare a infanterieie
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
să cucerească poziția codificată "Linia de raportare Skinflint", de unde trebuiau să trimită raportul despre progresele făcute. Următorul obiectiv era punctul codificat "Limita Pierson", unde trebuiau să se adune și să-și consolideze teporar pozițiile în adâncimea pozițiilor Axei, așteptând victoria infanteriștilor, care luau cu asalt tranșeele inamice. Forțele Commonwealthului au pus în practica o serie de acțiuni de inducere în eroare a inamicului în săptămânile de dinaintea bătăliei, pentru păcălirea comandanților Axei, care trebuiau înșelați nu numai asupra punctului principal al atacului
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
bombardamentului, fiecare piesă de artilerie trăsese aproximativ 600 de proiectile. Există un motiv bine definit pentru care operațiunea a fost denumită „Lightfoot (picior ușor)” - infanteria trebuia să atace prima. Era de așteptat ca minele antitanc să nu fie declanșate de infanteriștii care ar fi călcat peste ele, de vreme ce aveau greutatea prea mică (light), de unde și numele operațiunii. În spatele infateriei care avansa, geniști trebuiau să curețe căile de înaintare a tancurilor care veneau în urmă. Fiecare fâșie de teren curățată trebuia să
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
în căutarea unui punct slab al Aliaților, dar nu a găsit niciunul. La căderea serii, infanteria aliată a pornit trei atacuri fără o țintă precisă. Aliații au pierdut peste 500 de militari și s-a ajuns în situația în care infanteriștii au rămas cu un singur ofițer. În vreme ce Divizia a 51-a lupta în jurul înălțimilor, australienii atacau „Punctul 59”, un dâmb de 6 metri înălțime pe care era plasat un post de observație de artilerie la sud-vest de Tell el Eisa
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
dâmb de 6 metri înălțime pe care era plasat un post de observație de artilerie la sud-vest de Tell el Eisa. Australienii încercau de asemenea să încercuiască Divizia a 164-a de infanterie ușoară germană și un mare număr de infanteriști italieni într-o pungă pe malul mării. Aceasta era noua direcție a atacului lui Montgomery din nord, și avea să devină teatrul principal de lupte în zilele care au urmat. Brigada a 26-a australiană a atacat la miezul nopții
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
pentru cucerirea înălțimii vitale pentru apărarea lor. Luni, 26 octombrie Rommel s-a reîntors în Africa de nord în seara zilei de 25 octombrie și a preluat imediat conducerea luptelor. La sosirea lui, Divizia italiană „Trento” pierduse cam jumate dintre infanteriști, Divizia a 164-a de infanterie ușoară germană pierduse două batalioane, restul unităților aveau pierderi importante, soldații erau lipsiți de rații alimentare, numeroși dintre ei erau bolnavi, iar toată armata Axei mai avea combustibil pentru trei zile. Ofensiva Aliată intrase
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
de aliații scoțieni decât de francezi.” "Jägerii" din Braunschweig dispuși în șanț își puseseră marile pălării pe tufișurile din fața lor. Acestea atrăgeau focul necontenit de muschetă al voltigeurilor francezi. Regimentul 95 Pușcași nu a reușit să recucerească satul apărat de infanteriștii lui Bachelu. Prințul de Orania a trimis mai multe companii ale Batalionului 27 "Jäger" pentru a-i asista pe britanici, însă limba s-a dovedit o barieră în calea cooperării utile. Sir Andrew a încercat să îi încurajeze pe olandezi
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
omorâte sau rănite iar oamenii rămași s-au retras în pădurea Bossu. Infanteria franceză i-a urmărit iar voltigeurii acesteia au recucerit o parte din terenul pierdut. Între timp, Regimentul 7 Cuirasieri a atacat unul dintre batalioanele ducelui de Saxa-Weimar. Infanteriștii s-au refugiat în pădure. În jurul orei 19:00 au sosit noi întăriri pentru Wellington, reprezentate de Batalioanele Ușoare 1 și 3 din Braunschweig și de cei 2 800 de nassaueri ai lui von Kruse. Wellington le-a ordonat Gărzii
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
spre Messolonghi și a intrat în Peloponez la Patras, într-o încercare de cucerire a istmului dinspre vest. Pe 27 aprilie la ora 17:00, forțele SS au aflat că parașutiștii care atacaseră podurile de peste canal făcuseră deja joncțiunea cu infanteriștii care înaintau dinspre Atena. Forțele germane au construit un pod temporar peste canalul Corint, folosit de Divizia a 5-a Panzer pentru continuarea urmăririi forțelor Aliate de-a lungul Peloponezului. Blindatele germane au atacat prin Argos spre Kalamata, din care
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
au avut rezultate amestecate în timpul debarcării. În timp ce comandourile americane nu au întânit nicioo rezistență și și-au îndeplinit obiectivele - ocuparea trecătorii muntoase. Comnadourile britanice au debarcat întâmpinând o rezistență redusă și au capturat și asigurat rapid orașul Salerno. În schimb, infanteriștii britanici au întâmpinat o rezistență hotărâtă și nu au reușit să înainteze decât cu sprijinul artileriei navale din larg. Organizarea pe adâncime și rezistența grecută a germanilor i-a obligat pe comandanții britanici să-și concentreze forțele în loc să se desfăsoare
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
a fost cucerită cu succes, cu oarecare întârziere. În jurul orei 7:00, divizia a 16-a de tancuri germană a executat un atac concentrat. Atacul a provocat pierderi grele aliaților, dar a fost respins cu ajutorul artileriei navale. Mai la sud, infanteriștii britanici ai batalionului I al regimentului 141 a fost lipsit pe toată durata zilei de legături radio și a fost blocat în zona de debarcare. Datorită faptului că cele două capete de pod (britanic și american) erau încă separate de
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
fie pompat combustibil din Regatul Unit până pe plajele invaziei. Forțele aliate și-au repetat rolurile desemnate pentru Ziua Z timp de mai multe luni înainte de declanșarea invaziei. Pe 28 aprilie 1944, la Devon, pe coasta sudică a Angliei, 749 de infanteriști și marinari americani au fost uciși de un vas torpilor german, care i-a surprins pe aliați în timpul unui astfel de exercițiu. Eficiența operațiunilor de diversiune a fost crescută de embargoul informațional din Regatul Unit. Călătoriile din și spre Statul
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
I Servicii Speciale. Până la sfârșitul Zilei Z, parașutiștii Diviziei a 6-a își îndepliniseră obiectivele ordonate. În următoarele câteva zile, britanicii și germanii au purtat lupte grele pentru pozițiile din jurul capului de pod de pe Orne. De exemplu, pe 10 iunie, infanteriștii germani ai Diviziei a 346-a au reușit să străpungă liniile britanice în extremitatea estică a pozițiilor lor. După lupte grele, parașutiștii britanici au reușit să stăvilească atacul german și să-i respingă pe 12 iunie pe panzergrenadieri. Germanii nu
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
care împiedicau acțiunea tancurilor și stânjeneau recunoașterea vizuală, ceea ce le permitea germanilor stabilirea unor poziții ideale pentru apărare. Infanteria americană a făcut puține progrese și a avut pierderi foarte mari în încercarea lor de îndeplinire a obiectivelor ordonate. În ajutorul infanteriștilor au fost chemate de mai multe ori trupele de parașutiști, care să ajute la sprijinirea ofensivei. Peninsula Cotentin a fost complet cucerită doar pe 18 iunie. Cherbourgul a capitulat pe 26 iunie, dar germanii au reușit până în acest moment să
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
vichyistă. Debarcarea de la Safi a avut un succes parțial. Debarcările au fost efectuate inițial fără acoperire bombardamentelor aeriene sau navale. Totuși, când bateriile apărării de coastă franceze au deschis focul împotriva transporturilor aliate, vasele de război aliate au răspuns atacului. Infanteriștii debarcați, cei mai mulți fără nicio experiență de luptă, fuseseră blocați de focul francezi pe plajele din Safi. Cea mai mare parte a debarcării a fost făcută cu mari întârzieri față de planul inițial. Avionale aliate decolate de pe portavioanele din larg au reușit
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
primul război mondial, era echipată încă la începutul deceniului al cincelea cu arme din epoca Marelui război. Piesele de artilerie erau modele vechi, trase de cai, iar armele antiaeriene și antitanc erau puține, iar armele automate ușoare nu fuseseră distribuite infanteriștilor în număr suficient de mare. Armata iugoslavă nu avea unități motorizate, iar cele două batalione de tancuri erau echipate cu 110 blindate vechi. Forțele aeriene iugoslave erau echipate cu 416 avioane, din care o parte erau din producția autohtonă, restul
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
2-lea și unitățile sale de sprijin - cam 600 de soldați în total - au păstrat ferm controlul asupra rampei nordice de acces spre podul Arnhem. Germanii și-au dat seama că pozițiile lor defensive nu pot fi cucerite de atacurile infanteriștilor aliați, pe care le respinseseră cu pierderi grele în ziua precedentă, și au declanșat un bombardament intens de mortiere, artilerie de câmp și tancuri, demolând în mod sistematic toate clădirile pe care soldații aliați le-ar fi putut folosi ca
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
101-a au fost trimise cu o zi în urmă să cucerească Bestul, dar în scurtă vreme au trebuit să se retragă din fața contraatacurilor germane din dimineața zilei. Tancurile britanice sosite în zonă în după-amiaza aceliași zile au cooperat cu infanteriștii pentru alungarea germanilor. Ceva mai târziu, o subunitate germană dotată cu tancuri Panther au sosit la Son și încercat să pună stăpânire pe podul Bailey. Și aceste forțe au fost respinse, de această dată cu ajutorul tunurilor antitanc debarcate de curând
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
reușit să respingă inamicul și să păstreze fragilul cap de pod. În pădurile de la vest de Oosterbeek, Brigada a 4-a de parașutiști a luptat pentru a ajunge în zona diviziei, dar a trebuit să facă față reacției viguroase a infanteriștilor germani, care aveau și sprijinul artileriei, mortierelor și tancurilor (unele dotate cu aruncătoare de flăcări). Parașutiștii au avut pierderi grele. Balationul al 10-lea a ajuns la Oosterbeek în primele ore ale serii cu doar 60 de oameni. Mai departe
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
în încercarea de păstrare a controlului asupra șoselei, atacurile germane fiind respinse de-a lungul întregii rute de deplasare a aliaților. După succesul Regimentului 504 de infaterie parașutată de la Wijchen, germanii au încercat să atace podul dinspre capul lui nordic. Infanteriștii aliați au luat legătura cu Divizia 101 cerând ajutor. Divizia 101 s-a îndreptat spre Wijchen, i-a ajutat pe infanteriști să recucerească localitatea Edithbridge, iar germanii au trebuit să se retragă. Aliații au păstrat controlul podului Wijchen. Germanii, după
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
După succesul Regimentului 504 de infaterie parașutată de la Wijchen, germanii au încercat să atace podul dinspre capul lui nordic. Infanteriștii aliați au luat legătura cu Divizia 101 cerând ajutor. Divizia 101 s-a îndreptat spre Wijchen, i-a ajutat pe infanteriști să recucerească localitatea Edithbridge, iar germanii au trebuit să se retragă. Aliații au păstrat controlul podului Wijchen. Germanii, după mai multe atacuri eșuate, care le-a provocat pierderi importante, nu au mai declanșat noi atacuri de infanterie fără o pregătire
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
a învățămintelor trase din luptele de la podul Arnhem. Numărul atacurilor directe împotriva pozițiilor aliate s-au împuținat, fiind vizate poziții specifice. Armele antitanc aliate bine poziționate au provocat germanilor pierderi importante și au intimidat atât echipajele blindatelor, cât și pe infanteriști. Cu toate acestea, la încheierea luptelor, supraviețuitorii Diviziei I erau depășiți din punct de vedere numeric în proporție de 4:1. Trupele poloneze de la Driel, în ciuda faptului că nu au reușit să traverseze râul, au provocat o redistribuire a forțele
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
care afirmă că Bogdan Hmelnițki a plecat în aprilie 1645 în Franța pentru a discuta detaliile unui posibil angajament al cazacilor. Istoricii ucraineni susțin această ipoteză, care însă este respinsă de cercetătorii polonezi. În octombrie 1644,aproximativ 2.000 de infanteriști originari din Uniunea polono-lituaniană au plecat pe mare de la Gdańsk spre Calais. Deși există documente franceze sau din altă sursă, unii istorici consideră că infanteriștii erau cazaci. Cei două mii de luptători au participat la asediul și cucerirea orașului Dunkerque. Bogdan
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]