873 matches
-
să-i întoarcă iubirea, dar nu poate să treacă prin zid. Îi e imposibil să-l vadă într-o lumină nouă. Nu poate șterge cu buretele ceea ce s-a întâmplat. Nici măcar nu se poate hotărî ce o tulbură mai mult: infidelitatea sau tentativele lui de sinucidere. Și cu toate astea, o parte din ea se împotrivește acestei logici. Există motive pentru a-și reînvia dragostea. E atrasă de încăpățânarea lui, de loialitatea lui ca de câine. De dorința lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
interpretare a marxism-leninismului. Cărticica sa, Opt legi și trei reguli de disciplină, este tipărită la o presă manuală și distribuită fiecărui soldat. Mao face legi, dar el nu se lasă disciplinat de ele. În 1938, se răspândesc larg povești despre infidelitatea lui față de Zi-zhen. Partenerii lui Mao, Zhou En-lai și Zhu De, îl sfătuiesc să pună capăt aventurii cu actrița din Shanghai și să se întoarcă la soția sa. Iubitul meu continuă să mă vadă în ciuda presiunilor. Sunt un călugăr fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Încă una din trăsăturile tale lipsite de eleganță, a mormăit el. Julia și-a dat seama că n-ar trebui să pice în cursa asta, că n-ar trebui să se certe pentru ceva care nu avea nici o legătură cu infidelitatea lui James, dar nu s-a putut abține. Era de-acum într-o dispoziție războinică. Cum adică încă una? Nu, n-am vrut să spun nimic. —James! a exclamat Julia dând ochii peste cap. Dacă faci o acuzație, atunci măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
redevenind glasul lui Milică jelind-o și beștelind-o pe Sabina, care-și pusese în gând să-l înșele cu toți bărbații din lume, doar ca să-l chinuie. Era hotărâtă, desigur, să-l omoare, să-l bage-n pământ cu infidelitatea ei și cu reaua ei credință, Sabina confirmând parcă spusele lui, în timp ce se îndesa în Rafael și pe urmă se sui pe el, unduind și fluturând ca pânza unei corăbii încordate și umflate de furtuna dorințelor în catargul lui Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
le dau, de partea celor care se acomodează cu situația, nu de partea celor care o schimbă, acesta este locul meu și cu el va trebui să mă obișnuiesc. La început, lucrurile stăteau cu totul altfel, Udi fusese lovit de infidelitatea mea, ești o trădătoare, asemenea mamei tale, îmi arunca el, mă vei da la o parte în cele din urmă, așa cum a făcut ea cu el. După o luptă care a durat ani de zile, am reușit să îl conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acestor povestiri este postexilică, când Israel nu mai avea o țară sa. Conform teologiei clasice a Deuteronomului, Israel și-a pierdut țara pentru că nu a împlinit legea și a „rupt” alianța cu Dumnezeul său (cf. Dt 28). Cauza exilului este infidelitatea lui Israel (cf. 2Rg 17). Mai rămâne vreo speranță pentru Israel? Da, răspund povestirile patriarhale (în redactarea lor finală), pentru că promisiunea țării este legată de o alianță mai „veche” decât cea de pe Sinai sau de pe Horeb, alianță condiționată de împlinirea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o alianță unilaterală și necondiționată (cf. Gn 15 și Gn 17). Dumnezeu îi promite lui Abraham o țară și o descendență numeroasă fără a-i cere nimic în schimb. Această alianță depinde numai de fidelitatea lui Dumnezeu față de promisiunile sale; infidelitatea lui Israel nu o poate invalida. Speranța lui Israel este fondată așadar pe harul dumnezeiesc la care răspunde credința lui Abraham (Gn 15,6). Capitolul 4 Moise: de la paladinul de dinaintea lui David la fondatorul Israelului postexilic Pentru credința poporului lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
17,7-23). Asupra acestui aspect, autorii cărții se aseamănă cu istoricii moderni care nu se mulțumesc doar să descrie mersul evenimentelor, ci încearcă să înțeleagă care au fost cauzele lor. Pentru Biblie, aceste cauze sunt, evident, religioase: Israel plătește prețul infidelității față de Dumnezeul său. Trebuie să notăm în acest caz efortul de reflecție care încearcă să treacă dincolo de suprafața faptelor pentru a le găsi rădăcinile mai profunde. II. Campaniile lui Sargon al II-lea (721-705 î.C.) împotriva Filisteii Sargon al
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
prin preajma primului război mondial și fotografia acaparează romanul, îi transformă sensul. Fiecare dintre membrii familiei Mironescu - ca și unul din invitați - privește aceeași grădină cu priviri diferite, după cum diferit va fi comen tariul fiecăruia asupra celor petrecute (un început de infidelitate a soției). Drama plutește în aer, dar nu izbucnește, totul se petrece civilizat cu câteva ore înainte de o sindrofie și cu câteva zile înainte de intrarea României în război. Și în ciuda acestor drame suprapuse (cele mici, individuale, și aceea a unei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Stella, determinând-o să-i mai dea unele detalii. — A fost vina mea, spuse Stella. — Știu sigur că nu-i adevărat. În familie se discuta adeseori despre situația Stellei, despre felul cum îi înghițea lui George toate istericalele și toate infidelitățile, și cum stăruia să-și imagineze că dragostea ei îl va lecui. Continua să spere, căutând mereu să descopere mici semne bune. „E ciudat cât de proastă poate fi o femeie deșteaptă, își spunea Gabriel. Are impresia că dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cumplit, Gabriel nu mai văzuse în viața ei așa ceva. Și știa că Stella n-o va ierta niciodată pentru această privire aruncată dincolo de scenă. Stella încerca să ascundă violența casnică a lui George, așa cum căuta (zadarnic) să-i ascundă și infidelitățile conjugale. George atacase în repetate rânduri oameni care-l enervau: o țigancă, un conducător de autobuz, un student, poate că și pe alții. „Când e beat, își pierde firea“, așa suna justificarea obișnuită. I se intentase o dată un proces pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
devreme au aparținut familiilor lor, fuseseră distribuite de babilonieni celor pe care astăzi i-am putea numi proletariatul urban și agricol. Nimic neobișnuit, așadar, că exilul babilonian fusese înțeles ca o judecată a lui Dumnezeu asupra poporului său necredincios. Această infidelitate consta în faptul că, înainte de reforma regelui Iosia, poporul și în special suveranii s-au lăsat seduși să adore divinitățile străine, adică zeii cananeenilor, în loc să rămână devotați propriului Dumnezeu, Yhwh (vezi 3.2.b). Vom vedea că realitatea este mult
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
toată istoria trecută a lui Israel. d) Conform relecturii Dtr, exilul și celelalte catastrofe care au lovit mai întâi Regatul de Nord (Israel) și apoi pe cel de Sud (Iuda) sunt ca un contrapunct, scoțând în evidență judecata divină a infidelității. Cartea profetului Osea care, după cum am notat, a fost reelaborată în întregime de Dtr, interpretează această atitudine a poporului folosindu-se de simbolismul femeii adultere, dedată chiar prostituției, pe care profetul, în hainele lui Dumnezeu, continuă să o ierte pentru
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
istoriei și al umanității, alegerea lui Israel, nu atât ca privilegiu, cât mai ales ca mijloc ales de Dumnezeu pentru a-și realiza planurile sale în istorie și certitudinea că exilul din Babilon a fost judecata istorică prin excelență asupra infidelității poporului și a capilor săi, judecată care o anticipă pe cea care trebuie să se realizeze în formă cosmică la sfârșitul timpurilor. c) Diferențele de fond sunt totuși mult mai numeroase decât analogiile; din acest motiv, apocaliptica a fost comparată
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Dumnezeu le-a înfăptuit în viața sa, fapt ce îl ajută să înțeleagă mai bine gravitatea vinei și a păcatelor comise. Prin „confessio peccati”, își recunoaște cu umilință păcatele înaintea lui Dumnezeu, reconfirmând în mod verbal că a acționat prin infidelitate față de binefacerile amintite. În final, prin „confessio fidei”, penitentul își exprimă, tot într-un mod exterior, credința în iertarea primită, deschiderea spre har și, totodată, dorința pe care o resimte, de a începe o viață nouă. Există și posibilitatea ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ci și față de întreaga comunitate eclezială. Legătura dintre viața credinciosului singular și viața comunității din care face parte este din ce în ce mai mult aprofundată și subliniată astăzi. Comunitatea și credinciosul se intercondiționează atât în drumul spre sfințenie, cât și în momentele de infidelitate față de Dumnezeu. În afară de temele menționate, atenția procesului dialogic poate fi orientată și spre alte aspecte, în funcție de starea, necesitățile și intențiile penitentului în raport cu cuvântul lui Dumnezeu. Este necesar însă ca, prin acest dialog, să nu se divagheze, prin modalitate și tematică
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care dealtfel e primăvara dragostei. Acolo sălășluiește fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aștepți? Paradisul n-are numai un șarpe, ci mai mulți. Vrei să te muște șarpele geloziei, al infidelității sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te și caută altă femeie, mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insațiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așa cum fac eu. Poate mai vârtos decât mine, pentru că (a spus-o chiar ea) m-a iubit mai mult decât am iubit-o eu". Era o alinare superfluă care-mi ungea rana cu alifie. Și încă nu aveam certitudinea unei infidelități. Gândurile se hărțuiesc între ele câinește, luptând să cucerească postul de comandă. Când unul cade trăsnit se ivește cu iuțeala fulgerului altul mai puternic și-i ia locul. Pe câmpul de bătălie mor în încăierare zeci și sute de gânduri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu o certitudine care nu suferea cea mai ușoară contradicție: ― Să mă schimbe Mihaela cu altul? Pe mine, cuceritorul atâtor femei cărora le-am stârnit râuri de lacrimi? Nu, hotărât lucru, pentru Tudor Petrican nu exista, nu se născuse încă infidelitatea. Cu toate astea îndoiala (deși până acum străină de simțămintele mele) mă sfredelea mereu ca burghiul. Și ca să mă conving de șubrezenia acestor bănuieli stupide și să scap de pacostea obsesiei, am urmărit-o într-o zi pe Mihaela cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
știam tot atât de bine ca și ea motivul care îi zădărnicise odihna. După aceea fața ei își reluă gravitatea. ― Trebuie să-ți vorbesc! Ce avea să-mi spună pe tonul acesta dictatorial? Nu-i de crezut că intenționează să atace problema infidelității care fierbea mocnit în noi, pentru bunul motiv că avantajul e întotdeauna de partea nevinovăției, și nevinovăția are primul și ultimul cuvânt. Afară de cazul când vinovăția pierde măsura și vrea să acuze în loc să-și pună cenușă în cap... Am întrebat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trupurilor vlaga până la sleire. Mi-aduc aminte că într-un moment de relaxare Mihaela îmi șopti la ureche: ― Nu te-am înșelat, Dor... Dor... N-a fost decât o năpastă la mijloc... Tăceam. Încerca să se dezvinovățească, să-și justifice infidelitatea, tincturînd-o fără necesitate și cu puțin tragism. Trudă zadarnică! Mai convingătoare decât orice argument pleda pentru cauza ei chiar situația în care ne găseam: era a mea din cap până-n călcâie și își trăda cu mine proaspătul iubit. Dovadă evidentă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dimpotrivă cu un sentiment de ușurare? Atunci, era limpede: n-o iubeam și nici n-o iubisem vreodată. Dragostea noastră fusese doar plăsmuirea mea, frumusețea Mihaelei ― creația mea, toată bogăția asta izvora din mine. Dacă în noaptea aceea mă duruse infidelitatea ei, ce putea să fie altceva decât o simplă rănire a amorului propriu? Am intrat, la întîmplare, într-una din cafenelele de pe bulevardul Elisabeta. La o masă, Bogdan își sorbea tacticos șvarțul. Fiind un virtuos al biliardului ne-am apucat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bucuria învingătorului, dar nu pentru asta le întorceam spatele, căci odată cu voluptatea mă chinuia și pe mine suferința. Atunci? Ei, bine, le părăseam ca să n-ajung eu însumi la propria mea umilire. Mi-era teamă, imensă teamă, înfricoșată teamă de infidelitate. Să ne înțelegem. Vă amintiți de mândria mea fără margini? Mă înnebunea de plăcere o laudă oricât de palidă, de oriunde ar fi venit. Când eram la școală, încercam să captez admirația colegilor și a profesorilor. Dacă epuizam mijloacele cinstite
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Amorul propriu îmi cerea eforturi prelungite și luptam din răsputeri să-i aduc satisfacțiile de care avea nevoie. Și dacă astfel stăteau lucrurile, cum ar fi îndurat acest amor propriu atât de sensibil, bolnăvicios de sensibil, umilința cumplită a unei infidelități,. când el însuși era mai puternic decât dragostea cea mai puternică? Pornisem, așadar, pe lume având în centrul ființei, ca trăsătură dominantă, un orgoliu nesăbuit, chiar cinic. Voiam să cuceresc, să îngenunchez viața, să fiu pretutindeni în frunte, fie în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aș fi procedat și așa, dacă o prindeam asupra faptului, sau aș fi sugrumat-o dacă n-aș fi fost înarmat. În fierbințeala unor astfel de clipe, rațiunea face mai întotdeauna loc nebuniei. N-o prinsesem însă. Aflasem doar de infidelitatea ei. (Ah, dacă știam în ce constă această "infidelitate"!) Și apoi trecuse o noapte peste știre. Vreme destulă ca să mă acomodez cu ideea trădării, să se producă o destindere în mine, o acceptare silnică a stării de fapt. A doua
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]